ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3698/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Suceava, reclamanta SC „T." SA Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce

se va pronunța în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. București și D.G.F.P.

Suceava să se dispună în principal suspendarea de drept conform art. 14 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004 a executării Raportului de inspecție fiscală

parțială din 27 aprilie 2010 și a Deciziei de impunere privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 28 aprilie

2010, iar în subsidiar să se dispună suspendarea actelor administrative

menționate, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din lege.

În motivarea cererii

s-a arătat că, inițial, pârâta D.G.F.P. Suceava a efectuat un control la

societatea reclamantă, care s-a finalizat prin întocmirea Raportului de

inspecție fiscală din 10 iulie 2009, prin care s-a stabilit că societatea are

de plată TVA suplimentar aferent perioadei controlate (01 ianuarie 2007 - 31

decembrie 2008 pentru impozitul pe profit și respectiv 01 ianuarie 2006 - 31

decembrie 2008 pentru celelalte impozite, taxe, fonduri și contribuții sociale

datorate statului) în sumă de 4.671.388 RON și majorări de întârziere de

3.400.256 RON, fiind emisă în acest sens Decizia de impunere din 06 iulie 2009.

A precizat reclamanta

că, deși prin Decizia nr. 429 din 04 decembrie 2009 D.G.S.C. a dispus

desființarea Deciziei de impunere din 06 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Suceava

cu privire la suma de 1.152.459 RON reprezentând TVA în sumă de 664.515 RON și

majorări de întârziere de 487.944 RON, iar prin Sentința nr. 155 din 14 august

2009, irevocabilă, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea executării

actelor de control emise de pârâtă în anul 2009, inclusiv a Deciziei nr.

978/2009, aceeași pârâtă a emis noi acte de control într-o formă identică cu

cele desființate, care fac obiectul prezentei cereri, însă cu motivarea că

sumele imputate sunt aferente anului 2006 și nu perioadei octombrie - decembrie

2005 reținută anterior.

A apreciat reclamanta

că în cauză sunt întrunite cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv că a formulat plângere

împotriva actelor administrative a căror suspendare o cere, iminența producerii

unei pagube cu caracter ireversibil prin perturbarea gravă a funcționării

serviciului public de producție, transport și distribuție energie termică în

municipiul Suceava, societatea-reclamantă fiind unic operator al acestui

serviciu, precum și condiția cazului bine justificat constând în faptul că

actele de control au fost emise tardiv și cu încălcarea dispozițiilor art. 216

alin. (3) și respectiv art. 213 alin. (3) C. proc. fisc.

În vederea

soluționării cererii de suspendare reclamanta în temeiul dispozițiilor art. 215

alin. (2) C. proc. fisc. a achitat cauțiunea stabilită de instanță în valoare

de 57.605,45 RON cu recipisa CEC nr. X din 23 iunie 2010.

Prin întâmpinare,

pârâta D.G.F.P. Suceava a solicitat respingerea cererii de suspendare, motivat

de faptul că suspendarea actului administrativ ca operațiune juridică de

întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de

la regula executării din oficiu, care poate fi primită doar în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, or, în speță,

reclamanta nu a făcut dovada existenței acestor două condiții.

Prin Sentința nr. 151

din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava a admis cererea de suspendare

executare acte administrative formulată de reclamanta SC „T." SA Suceava,

în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. București, și D.G.F.P. Suceava - A.I.F.;

în temeiul dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suspendat

executarea Raportului de inspecție fiscală parțială din 27 aprilie 2010 și a

Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată

stabilite de inspecția fiscală din 28 aprilie 2010, până la soluționarea

contestației formulată împotriva acestor acte administrative de către instanța

de fond.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că prin executarea actelor de control

emise de pârâtă s-ar produce întreruperea activității societății-reclamante SC

„T." SA Suceava, care este singura producătoare și furnizoare de energie

termică în sistem centralizat din municipiul Suceava, deservind un număr de

25.157 apartamente, 155 case particulare, 38 unități bugetare și 530 agenți

economici, iar pe de altă parte, ar avea ca efect blocarea implicării

investitorului privat de a efectua investiții consistente pentru redresarea

unității, în condițiile în care s-ar impune plata unei datorii suplimentare

către stat în valoare de 1.000.000 RON

Astfel cum reiese din

art. 2 lit. t) din lege, sintagma „cazuri bine justificate" reprezintă

„împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Fără a păși la

prejudecarea fondului, Curtea a constatat din analiza actelor depuse de

reclamantă că există anumite împrejurări legate de starea de fapt de natură a

crea o îndoială serioasă cu privire la actele de control emise de pârâtă în

anul 2010, ce fac obiectul cauzei, prin raportare la actele administrative

emise în anul 2009 și la conținutul Deciziei D.G.S.C. nr. 429 din 04 decembrie

2009.

Instanța de recurs

Împotriva acestei

hotărâri pârâtele D.G.F.P. Suceava și A.N.A.F. au declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie

În motivele de recurs

s-a susținut că actul administrativ ce formează obiectul cererii de suspendare,

se bucură de prezumția de legalitate, până la anularea acestuia de către o

instanță de judecată și că prin soluția adoptată s-a prejudecat fondul cauzei.

S-a precizat că în

cauză nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004, privind cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente.

Înalta Curte, din

analiza acțiunii, a probelor cauzei și a legislației aplicabile, reține:

Procedura suspendării

actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație este

reglementată în cuprinsul art. 215 C. proc. fisc., Titlul IX; Cap. III, privind

„soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative

fiscale".

Art. 215 C. proc.

fisc. dispune că introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă

executarea actului administrativ fiscal, iar în alin. (2) se precizează că

dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a

cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Textul prevede că

suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către

contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.

Potrivit art. 14 din

Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate

dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,

odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.

Ca principiu în

Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor

administrative, care sunt executorii din oficiu.

Instituția

suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza

căreia judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază

dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării

unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este

consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.

Curtea apreciază că

prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin

înființarea popririi, sau alte forme de executare se creează posibilitatea

producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea

continuării activității.

Cazul bine justificat

derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar

executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca

justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate

prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de

suspendare a executării actului fiscal contestat.

Față de probele

administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt

întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

În cauza prezentă,

prima instanță nu a prejudecat fondul litigiului, pentru că nu s-a pronunțat

asupra legalității și temeiniciei actului fiscal, ci numai a apreciat asupra

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte,

precizează că soluția criticată este legală, întrucât sunt întrunite condițiile

legii pentru suspendarea actului administrativ.

Astfel, s-a susținut

existența a două acte fiscale pentru aceeași perioadă, fără a exista date

suplimentare la efectuarea celui de al doilea raport de inspecție și fără a se

avea în vedere considerentele deciziei de desființare a primului act fiscal.

De asemenea, este

îndeplinită și condiția pagubei iminente, cu precizarea că reclamanta-intimată

desfășoară un serviciu public de furnizare a energiei termice centralizate în

municipiul Suceava, aspect amplu relevant de Curtea de Apel, așa încât

executarea asupra acesteia produce în mod inevitabil consecințe grave asupra

unei colectivități.

Alături de

argumentele expuse mai sus, se are în vedere și Recomandarea din 13 septembrie

1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția

jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Așa cum s-a arătat de

altfel și în Recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul

Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont

de drepturile și interesele persoanelor particulare.

Aceeași Recomandare

reamintește principiile din Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului

de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță

instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative

este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică

decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.

Soluția suspendării

actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de

protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de

autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării

deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o

serie de obligații.

Suspendarea

pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al

actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea

justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor

jurisdicționale.

Ținând seama de

considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, expuse în

prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita

excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei,

Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a

crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul

reclamantei.

Având în vedere

considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor

respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.N.A.F. București - D.G.F.P. Suceava și D.G.F.P. Suceava - A.I.F.

împotriva Sentinței nr. 151 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010