ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3698/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamanta SC „T." SA Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. București și D.G.F.P. Suceava să se dispună în principal suspendarea de drept conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a executării Raportului de inspecție fiscală parțială din 27 aprilie 2010 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 28 aprilie 2010, iar în subsidiar să se dispună suspendarea actelor administrative menționate, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din lege.

În motivarea cererii s-a arătat că, inițial, pârâta D.G.F.P. Suceava a efectuat un control la societatea reclamantă, care s-a finalizat prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală din 10 iulie 2009, prin care s-a stabilit că societatea are de plată TVA suplimentar aferent perioadei controlate (01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008 pentru impozitul pe profit și respectiv 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008 pentru celelalte impozite, taxe, fonduri și contribuții sociale datorate statului) în sumă de 4.671.388 RON și majorări de întârziere de 3.400.256 RON, fiind emisă în acest sens Decizia de impunere din 06 iulie 2009. A precizat reclamanta că, deși prin Decizia nr. 429 din 04 decembrie 2009 D.G.S.C.

a dispus desființarea Deciziei de impunere din 06 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Suceava cu privire la suma de 1.152.459 RON reprezentând TVA în sumă de 664.515 RON și majorări de întârziere de 487.944 RON, iar prin Sentința nr. 155 din 14 august 2009, irevocabilă, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea executării actelor de control emise de pârâtă în anul 2009, inclusiv a Deciziei nr. 978/2009, aceeași pârâtă a emis noi acte de control într-o formă identică cu cele desființate, care fac obiectul prezentei cereri, însă cu motivarea că sumele imputate sunt aferente anului 2006 și nu perioadei octombrie - decembrie 2005 reținută anterior.

A apreciat reclamanta că în cauză sunt întrunite cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv că a formulat plângere împotriva actelor administrative a căror suspendare o cere, iminența producerii unei pagube cu caracter ireversibil prin perturbarea gravă a funcționării serviciului public de producție, transport și distribuție energie termică în municipiul Suceava, societatea-reclamantă fiind unic operator al acestui serviciu, precum și condiția cazului bine justificat constând în faptul că actele de control au fost emise tardiv și cu încălcarea dispozițiilor art. 216 alin. (3) și respectiv art. 213 alin. (3) C. proc. fisc. În vederea soluționării cererii de suspendare reclamanta în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc. a achitat cauțiunea stabilită de instanță în valoare de 57.605,45 RON cu recipisa CEC nr. X din 23 iunie 2010. Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Suceava a solicitat respingerea cererii de suspendare, motivat de faptul că suspendarea actului administrativ ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu, care poate fi primită doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada existenței acestor două condiții. Prin Sentința nr. 151 din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava a admis cererea de suspendare executare acte administrative formulată de reclamanta SC „T." SA Suceava, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.

București, și D.G.F.P. Suceava - A.I.F.; în temeiul dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suspendat executarea Raportului de inspecție fiscală parțială din 27 aprilie 2010 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 28 aprilie 2010, până la soluționarea contestației formulată împotriva acestor acte administrative de către instanța de fond.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin executarea actelor de control emise de pârâtă s-ar produce întreruperea activității societății-reclamante SC „T." SA Suceava, care este singura producătoare și furnizoare de energie termică în sistem centralizat din municipiul Suceava, deservind un număr de 25.157 apartamente, 155 case particulare, 38 unități bugetare și 530 agenți economici, iar pe de altă parte, ar avea ca efect blocarea implicării investitorului privat de a efectua investiții consistente pentru redresarea unității, în condițiile în care s-ar impune plata unei datorii suplimentare către stat în valoare de 1.000.000 RON Astfel cum reiese din art. 2 lit. t) din lege, sintagma „cazuri bine justificate" reprezintă „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". Fără a păși la prejudecarea fondului, Curtea a constatat din analiza actelor depuse de reclamantă că există anumite împrejurări legate de starea de fapt de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la actele de control emise de pârâtă în anul 2010, ce fac obiectul cauzei, prin raportare la actele administrative emise în anul 2009 și la conținutul Deciziei D.G.S.C.

nr. 429 din 04 decembrie 2009. Instanța de recurs Împotriva acestei hotărâri pârâtele D.G.F.P. Suceava și A.N.A.F. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie În motivele de recurs s-a susținut că actul administrativ ce formează obiectul cererii de suspendare, se bucură de prezumția de legalitate, până la anularea acestuia de către o instanță de judecată și că prin soluția adoptată s-a prejudecat fondul cauzei. S-a precizat că în cauză nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente. Înalta Curte, din analiza acțiunii, a probelor cauzei și a legislației aplicabile, reține: Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație este reglementată în cuprinsul art. 215 C. proc.

fisc., Titlul IX; Cap. III, privind „soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale". Art. 215 C. proc. fisc. dispune că introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în alin. (2) se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.

Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu. Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia. Curtea apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, sau alte forme de executare se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.

Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat. Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube. În cauza prezentă, prima instanță nu a prejudecat fondul litigiului, pentru că nu s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei actului fiscal, ci numai a apreciat asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, precizează că soluția criticată este legală, întrucât sunt întrunite condițiile legii pentru suspendarea actului administrativ. Astfel, s-a susținut existența a două acte fiscale pentru aceeași perioadă, fără a exista date suplimentare la efectuarea celui de al doilea raport de inspecție și fără a se avea în vedere considerentele deciziei de desființare a primului act fiscal. De asemenea, este îndeplinită și condiția pagubei iminente, cu precizarea că reclamanta-intimată desfășoară un serviciu public de furnizare a energiei termice centralizate în municipiul Suceava, aspect amplu relevant de Curtea de Apel, așa încât executarea asupra acesteia produce în mod inevitabil consecințe grave asupra unei colectivități.

Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Așa cum s-a arătat de altfel și în Recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare. Aceeași Recomandare reamintește principiile din Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.

Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații. Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.

Ținând seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei. Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. București - D.G.F.P. Suceava și D.G.F.P. Suceava - A.I.F. împotriva Sentinței nr. 151 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010