ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 429/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 429/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 2 februarie 2009, în dosarul nr. 614/43/2008, Curtea de

Apel Târgu Mureș a dispus printre alte măsuri și menținerea măsurii arestării

preventive a inculpaților V.G.C.; V.V.; I.V.; P.T.; I.I.; N.L.G.; C.I.; M.C.; E.F.A.;

E.M.

Instanța de fond constatându-se

legal investită, cu soluționarea cauzei, a apreciat că în acest moment procesual,

premergător, debutului cercetării judecătorești, temeiurile și indiciile temeinice

avute în vedere la luarea și ulterior, la prelungirea măsurii arestului

preventiv, continuă să fie incidente față de fiecare inculpat, în parte dispozițiile

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în opinia instanței, continuă să-și

găsească aplicabilitatea față de fiecare inculpat deoarece:

- acuzele ce planează asupra

fiecărui inculpat în parte, fie că este vorba de o singură acuză (cum este cea

reținută în sarcina tuturor celor 22 de inculpați și anume cea incriminată de dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 39/2003), fie că vizează alte fapte penale ele sunt sancționate

fiecare, în parte, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

S-a concluzionat că primul criteriu

impus de dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este împlinit.

- cu privire la cea de a

II-a condiție imperativă a textului legal menționat s-a apreciat că și aceasta

este îndeplinită de fiecare inculpat, în parte, deoarece lăsarea în libertate a

oricăruia dintre cei 22 de inculpați trimiși în judecată în această cauză

constituie pericol actual, concret pentru ordinea publică.

Instanța a reținut că este

de necontestat faptul că luarea, prelungirea și ulterior menținerea arestării preventive

a fiecărui inculpat, în orice cauză penală, trebuie raportată la criteriile

generale expuse în prevederile alineatului al VIII-lea al art. 13 C. proc. pen.,

dar în această cauză sunt criterii comune.

Avându-se în vedere nu doar cauza

F.C.H. versus R.U., dar și contextul real reținut drept cadru al săvârșirii

faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța a apreciat (luându-se în

considerare și cele reținute în decizia penală nr. 2782 din 26 aprilie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție) că lăsarea în libertate a inculpaților

constituie pericol concret pentru ordinea publică, deoarece prin modul în care

se susține că fiecare inculpat și-ar fi desfășurat activitatea infracțională

imputată, ei ar fi „reușit să creeze un sistem paralel și eficient de promovare

frauduloasă a examenului de obținere a permisului de conducere”, pentru una sau

mai multe categorii de autovehicule celui legal.

Fiecare dintre inculpații

arestați preventiv se pare că și-a adus aportul direct și nemijlocit la această

procedură de obținere a permisului de conducere la nivelul S.P.C.R.P.C.I.V.

Argeș, toți fiind se pare uniți de un scop comun: obținerea de bani și foloase.

Instanța a reținut că indicii

temeinice din care să rezulte că inculpații au comis faptele reținute în

sarcina lor rezultă de exemplu, din declarațiile denunțătorilor G.F.D., D.B.I.,

M.V.M., din declarațiile și procesele verbale de  relatare a activității desfășurate

de investigatorul de identitate reală C.C.E., din înregistrările video redate

în planșe fotografice, declarațiile inculpaților M.C., D.E.C., F.L.C., T.C.I.,

S.F.M., T.C.

Prin modul în care fiecare

inculpat și-ar fi îndeplinit sarcinile ce îi reveneau în cadrul grupului

constituit de ei au fost periclitate, și sunt în continuare, relațiile sociale privind

circulația rutieră, amploarea acestor activități infracționale imputate

fiecărui inculpat, calitatea fiecărui (de ofițer auto, instructor auto, funcționar

public), creând în rândul opiniei publice un puternic resentiment, un evident

sentiment de insecuritate, ce nu se poate spune că ar fi înregistrat vreo

diminuare, prin trecerea unui interval de timp mai mare de 6 luni, de când o

parte din inculpați sunt privați, în mod preventiv, de libertatea lor. Natura

infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, complexitatea cauzei și numărul

substanțial mare de inculpați și martori ce se impun a fi audiați în această

cauză, impun, în continuare menținerea inculpaților în stare de arest preventiv,

această măsură urmând a expira la data de 8 februarie 2009, în conformitate cu

prevederile art. 300

2

raportat la art. 160

b

și la art. 148

alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs inculpații M.C., V.V., E.F.A., E.M., I.I., V.G.C., I.V., C.I.,

P.T. și N.L.G. numai cu privire la măsura de menținerea a arestării preventive.

Recurentul I.I. a susținut

că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa,

suferă de o boală cronică, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recurentul inculpat I.V. nu

se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii, suferă de diabet, consideră că

nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul C.I. a susținut

că nu se impune menținerea stării de arest, a colaborat cu organele de urmărire

penală și că lăsat în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului

penal.

Recurenții inculpați V.G.C. și

N.L.G. au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată

în libertate, susținând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, recurenții

inculpați M.C., V.V., E.F.A., E.M. și P.T. au solicitat punerea de îndată în

libertate, deoarece nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.

Examinând cauza în raport de

motivele de recurs formulate de recurenții inculpați, dar și sub toate

aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.

Inculpații au fost trimiși

în judecată pentru infracțiuni a cărei limită de pedeapsă este mai mare de 4

ani.

În sarcina inculpaților se

rețin infracțiuni, după cum urmează:

- V.G.C., luare de mită în

formă continuată faptă prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.;

- V.V., luare de mită în

formă continuată, permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații

ce nu sunt destinate publicității în formă continuată, fals intelectual în

legătură directă cu infracțiunea de luare de mită și nerespectarea regimului armelor

și munițiilor;

- I.V., fals intelectual în legătură

directă cu o infracțiune de corupție în formă continuată și fals intelectual;

- P.T., luare de mită în

formă continuată, fals intelectual aflat în legătură directă cu o infracțiune

de corupție și fals intelectual în formă continuată;

- I.I., luare de mită în

formă continuată;

- C.I., dare de mită în

formă continuată, trafic de influență, fals material în înscrisuri oficiale

aflat în legătură directă cu o infracțiune de corupție în formă continuată;

- M.C., trafic de influență

în formă continuată, dare de mită în formă continuată și complicitate la

infracțiunea de luare de mită în formă continuată.

Conform art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C.

proc. pen.

Dacă instanța constată că

arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă au încetat sau nu există  temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și

punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În mod corect instanța a

constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea

de libertate și a menținut, prin încheiere motivată menținerea arestării

preventive.

Cadrul procesual al garanțiilor

ce trebuie examinate de instanța de judecată cu privire la impunerea unei

măsuri privative de libertate cuprinde atât art. 148 C. proc. pen. și art. 5 C.A.D.O.L.F.,

cât și Jurisprudența C.E.D.O. dezvoltată în aplicarea acestui text de lege.

Instanța a avut în vedere toate

aceste acte normative, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Astfel, într-adevăr pentru

ca o măsură de reținere sau arestare să fie permisă, trebuie să existe motive

plauzibile (F.C. și H.) de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.

Noțiunea de motive

plauzibile, indicii temeinice depinde de circumstanțele particulare ale

fiecărui caz.

Organul judiciar este

obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă

instanțele cu privire la existența acestor indicii temeinice.

Acest lucru nu presupune ca

activitățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzele

inculpatului din momentul arestării (B. și M.). Rolul acestei măsuri trebuie să

fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.

Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele

care permit inculparea și, cu atât mai puțin cele care permit condamnarea.

Acesta este motivul pentru care instanța nu poate în această fază procesuală să

răspundă criticilor formulate de recurenții inculpați sub aspectul vinovăției

lor.

Instanța de fond a analizat temeinic

cele două condiții impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., făcând referire

și la indiciile temeinice privind prin săvârșirea infracțiunilor de către

recurenții inculpați.

O parte dintre inculpați au

invocat starea de sănătate pentru a motiva cererea lor de revocare a arestării

preventive.

Conform art. 136

(8)

C. proc. pen., starea de sănătate este numai unul din criteriile de alegere a

măsurii preventive, un criteriu complementar. Este insuficient pentru cauză a

se aprecia în funcție  numai de acest criteriu, că măsura preventivă luată nu

se mai impune în cauză.

Arestarea preventivă are ca

scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Instanța de fond a apreciat,

în mod corect, că faptele săvârșite de inculpați prezintă pericol  pentru

ordinea publică.

Este real că pericolul pe

care l-ar prezenta  pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat trebuie

dovedit și să fie de ordinul evidenței.

Instanța a motivat cu

rigurozitate, demonstrând că și această condiție legală este îndeplinită.

Se consideră că există

pericol pentru ordinea publică, atunci când  este posibil să se producă o

încălcare a regulilor de conviețuire socială ocrotită prin art. 1 C. proc. pen.,

printre care se enumeră persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a

activității infractorului, posterioară faptei sau o reacție  declanșată de

fapta comisă.

Pericolul social se

apreciază și plecând de la gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele

de pedeapsă prevăzută de lege.

În acord cu susținerile primei

instanțe, faptele ce se rețin în sarcina inculpaților au creat în rândul

opiniei publice un puternic resentiment, un evident sentiment de insecuritate

ele fiind în strânsă conexitate cu eventuale infracțiuni care privesc securitatea

circulației rutiere.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că măsura de menținere a măsurilor arestării preventive luată față de

inculpați este legală și temeinică și în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților, ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.C., V.V., E.F.A., E.M., I.I., V.G.C., I.V.,

C.I., P.T. și N.L.G. împotriva încheierii penale din 2 februarie 2009 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în dosarul nr. 614/43/2008.

Obligă recurenții inculpați M.C.,

V.V., E.F.A., E.M. și P.T. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurenții inculpați I.I.,

V.G.C., I.V., C.I. și N.L.G. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2009.