ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 429/2009

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2009, în dosarul nr. 614/43/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus printre alte măsuri și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților V.G.C.; V.V.; I.V.; P.T.; I.I.; N.L.G.; C.I.; M.C.; E.F.A.; E.M. Instanța de fond constatându-se legal investită, cu soluționarea cauzei, a apreciat că în acest moment procesual, premergător, debutului cercetării judecătorești, temeiurile și indiciile temeinice avute în vedere la luarea și ulterior, la prelungirea măsurii arestului preventiv, continuă să fie incidente față de fiecare inculpat, în parte dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., în opinia instanței, continuă să-și găsească aplicabilitatea față de fiecare inculpat deoarece: - acuzele ce planează asupra fiecărui inculpat în parte, fie că este vorba de o singură acuză (cum este cea reținută în sarcina tuturor celor 22 de inculpați și anume cea incriminată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003), fie că vizează alte fapte penale ele sunt sancționate fiecare, în parte, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. S-a concluzionat că primul criteriu impus de dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este împlinit. - cu privire la cea de a II-a condiție imperativă a textului legal menționat s-a apreciat că și aceasta este îndeplinită de fiecare inculpat, în parte, deoarece lăsarea în libertate a oricăruia dintre cei 22 de inculpați trimiși în judecată în această cauză constituie pericol actual, concret pentru ordinea publică.

Instanța a reținut că este de necontestat faptul că luarea, prelungirea și ulterior menținerea arestării preventive a fiecărui inculpat, în orice cauză penală, trebuie raportată la criteriile generale expuse în prevederile alineatului al VIII-lea al art. 13 C. proc. pen., dar în această cauză sunt criterii comune. Avându-se în vedere nu doar cauza F.C.H.

versus R.U., dar și contextul real reținut drept cadru al săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța a apreciat (luându-se în considerare și cele reținute în decizia penală nr. 2782 din 26 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) că lăsarea în libertate a inculpaților constituie pericol concret pentru ordinea publică, deoarece prin modul în care se susține că fiecare inculpat și-ar fi desfășurat activitatea infracțională imputată, ei ar fi „reușit să creeze un sistem paralel și eficient de promovare frauduloasă a examenului de obținere a permisului de conducere”, pentru una sau mai multe categorii de autovehicule celui legal. Fiecare dintre inculpații arestați preventiv se pare că și-a adus aportul direct și nemijlocit la această procedură de obținere a permisului de conducere la nivelul S.P.C.R.P.C.I.V.

Argeș, toți fiind se pare uniți de un scop comun: obținerea de bani și foloase. Instanța a reținut că indicii temeinice din care să rezulte că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor rezultă de exemplu, din declarațiile denunțătorilor G.F.D., D.B.I., M.V.M., din declarațiile și procesele verbale de relatare a activității desfășurate de investigatorul de identitate reală C.C.E., din înregistrările video redate în planșe fotografice, declarațiile inculpaților M.C., D.E.C., F.L.C., T.C.I., S.F.M., T.C.

Prin modul în care fiecare inculpat și-ar fi îndeplinit sarcinile ce îi reveneau în cadrul grupului constituit de ei au fost periclitate, și sunt în continuare, relațiile sociale privind circulația rutieră, amploarea acestor activități infracționale imputate fiecărui inculpat, calitatea fiecărui (de ofițer auto, instructor auto, funcționar public), creând în rândul opiniei publice un puternic resentiment, un evident sentiment de insecuritate, ce nu se poate spune că ar fi înregistrat vreo diminuare, prin trecerea unui interval de timp mai mare de 6 luni, de când o parte din inculpați sunt privați, în mod preventiv, de libertatea lor.

Natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, complexitatea cauzei și numărul substanțial mare de inculpați și martori ce se impun a fi audiați în această cauză, impun, în continuare menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, această măsură urmând a expira la data de 8 februarie 2009, în conformitate cu prevederile art. 300 2 raportat la art. 160 b și la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.C., V.V., E.F.A., E.M., I.I., V.G.C., I.V., C.I., P.T. și N.L.G. numai cu privire la măsura de menținerea a arestării preventive. Recurentul I.I. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, suferă de o boală cronică, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recurentul inculpat I.V. nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii, suferă de diabet, consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul C.I. a susținut că nu se impune menținerea stării de arest, a colaborat cu organele de urmărire penală și că lăsat în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal. Recurenții inculpați V.G.C. și N.L.G. au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate, susținând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, recurenții inculpați M.C., V.V., E.F.A., E.M. și P.T. au solicitat punerea de îndată în libertate, deoarece nu prezintă pericol social pentru ordinea publică. Examinând cauza în raport de motivele de recurs formulate de recurenții inculpați, dar și sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni a cărei limită de pedeapsă este mai mare de 4 ani.

În sarcina inculpaților se rețin infracțiuni, după cum urmează: - V.G.C., luare de mită în formă continuată faptă prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - V.V., luare de mită în formă continuată, permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității în formă continuată, fals intelectual în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită și nerespectarea regimului armelor și munițiilor; - I.V., fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție în formă continuată și fals intelectual; - P.T., luare de mită în formă continuată, fals intelectual aflat în legătură directă cu o infracțiune de corupție și fals intelectual în formă continuată; - I.I., luare de mită în formă continuată; - C.I., dare de mită în formă continuată, trafic de influență, fals material în înscrisuri oficiale aflat în legătură directă cu o infracțiune de corupție în formă continuată; - M.C., trafic de influență în formă continuată, dare de mită în formă continuată și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată.

Conform art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În mod corect instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate și a menținut, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Cadrul procesual al garanțiilor ce trebuie examinate de instanța de judecată cu privire la impunerea unei măsuri privative de libertate cuprinde atât art. 148 C. proc. pen. și art. 5 C.A.D.O.L.F., cât și Jurisprudența C.E.D.O. dezvoltată în aplicarea acestui text de lege. Instanța a avut în vedere toate aceste acte normative, pronunțând o hotărâre legală și temeinică. Astfel, într-adevăr pentru ca o măsură de reținere sau arestare să fie permisă, trebuie să existe motive plauzibile (F.C. și H.) de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de motive plauzibile, indicii temeinice depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă instanțele cu privire la existența acestor indicii temeinice.

Acest lucru nu presupune ca activitățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzele inculpatului din momentul arestării (B. și M.). Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin cele care permit condamnarea. Acesta este motivul pentru care instanța nu poate în această fază procesuală să răspundă criticilor formulate de recurenții inculpați sub aspectul vinovăției lor. Instanța de fond a analizat temeinic cele două condiții impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., făcând referire și la indiciile temeinice privind prin săvârșirea infracțiunilor de către recurenții inculpați.

O parte dintre inculpați au invocat starea de sănătate pentru a motiva cererea lor de revocare a arestării preventive. Conform art. 136 (8) C. proc. pen., starea de sănătate este numai unul din criteriile de alegere a măsurii preventive, un criteriu complementar. Este insuficient pentru cauză a se aprecia în funcție numai de acest criteriu, că măsura preventivă luată nu se mai impune în cauză. Arestarea preventivă are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Instanța de fond a apreciat, în mod corect, că faptele săvârșite de inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică. Este real că pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat trebuie dovedit și să fie de ordinul evidenței.

Instanța a motivat cu rigurozitate, demonstrând că și această condiție legală este îndeplinită. Se consideră că există pericol pentru ordinea publică, atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială ocrotită prin art. 1 C. proc. pen., printre care se enumeră persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității infractorului, posterioară faptei sau o reacție declanșată de fapta comisă. Pericolul social se apreciază și plecând de la gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele de pedeapsă prevăzută de lege. În acord cu susținerile primei instanțe, faptele ce se rețin în sarcina inculpaților au creat în rândul opiniei publice un puternic resentiment, un evident sentiment de insecuritate ele fiind în strânsă conexitate cu eventuale infracțiuni care privesc securitatea circulației rutiere.

Toate aceste considerente atrag concluzia că măsura de menținere a măsurilor arestării preventive luată față de inculpați este legală și temeinică și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților, ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C., V.V., E.F.A., E.M., I.I., V.G.C., I.V., C.I., P.T. și N.L.G. împotriva încheierii penale din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 614/43/2008. Obligă recurenții inculpați M.C., V.V., E.F.A., E.M. și P.T. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenții inculpați I.I., V.G.C., I.V., C.I. și N.L.G. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.