ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 155 din 14

august 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC

T. SA, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Suceava, și a dispus suspendarea

efectelor Raportului de inspecție fiscală generală nr. 74837 din 10 iulie 2009

(anexa 1) încheiat la data de 06 iulie 2009 - capitolul III, pct. 3.2, ale

Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 74712

din 06 iulie 2009 (anexa 2) și a Deciziei de impunere privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 978 din 06

iulie 2009 (anexa 3), în sumă de 4.671.388 lei și majorări de întârziere de

3.400.256 lei, până la soluționarea contestației formulate împotriva acestor

acte administrative de către instanța de fond.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 14

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond”.

Prin „pagubă iminentă” se

înțelege, potrivit art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, „prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” iar sintagma

„cazuri bine justificate” este definită de lit. t) al aceluiași articol, ca

fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

În speță, prima instanță a

constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de textul de lege mai

sus-citat pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative

contestate.

Astfel, arată prima

instanță, în ce privește condiția existenței cazului bine justificat, instanța,

procedând la o analiză sumară a actelor și lucrărilor dosarului, având în

vedere și criticile aduse de reclamantă actelor fiscale a căror efecte le

solicită a fi suspendate, fără prejudecarea fondului, apreciază că există

împrejurări legate, cel puțin de starea de fapt și care nu pot fi verificate în

acest cadru procesual, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința actelor administrative în litigiu.

Și condiția prevenirii unei

pagube iminente este îndeplinită, reține prima instanță, atâta timp cât suma

imputată este foarte mare și, după cum susține reclamanta, nu dispune de

lichidități pentru a o achita, încât va fi necesară vânzarea activelor

societății, foarte posibil la un preț mai mic decât cel real, riscându-se ca

societatea reclamantă să fie adusă în sare de faliment iar o bună parte a

populației Municipiului Suceava să fie lipsită de energia termică pe care le-o

furnizează aceasta.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs autoritatea fiscală

pârâtă care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și

aplicat în mod greșit prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, dând astfel o

hotărâre fără temei legal.

Astfel, a argumentat

recurenta-pârâtă, instanța de fond a reținut fără temei că, în cauză, ar fi îndeplinite

cumulativ cele două condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 deși

nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și nici a iminenței

producerii unei pagube.

Societatea comercială

intimată a depus întâmpinare prin care a susținut că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, depunând la dosar copia deciziei nr. 429 din 4

decembrie 2009 emisă de A.N.A.F. în soluționarea contestației pe care a

formulat-o împotriva deciziei de impunere nr. 978 din 6 iulie 2009.

Recursul este nefondat.

Prin decizia de impunere nr.

978 din 6 iulie 2009 organul fiscal competent a stabilit în sarcina societății

comerciale obligații bugetare suplimentare în sumă de 4.671.388 lei

reprezentând TVA și suma de 3.400.256 lei accesorii ale debitului principal.

Din conținutul deciziei nr. 429

din 4 decembrie 2009 rezultă că A.N.A.F. a admis în parte contestația formulată

de societatea comercială și a desființat decizia de impunere nr. 978 din 6

iulie 2009 pentru suma de 1.152.459 lei, menținând-o pentru suma de 6.919.185

lei.

Este adevărat că actul

administrativ are caracter executoriu pentru că se bucură de o puternică

prezumție de legalitate, fiind prezumat a fi emis în baza și în limitele legii,

dar executarea acestuia poate fi suspendată, în mod excepțional, în condițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004, când se constată existența unui caz bine justificat

și iminența producerii unei pagube.

Or, în cauză, este

necontestat că decizia de impunere nr. 978/2009 a fost desființată parțial, în

ceea ce privește suma de 1.152.459 lei, ceea ce reprezintă, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare de fapt și de drept în măsură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Pe de altă parte, executarea

în continuare a unui debit în sumă de 6.919.185 lei, în condițiile în care

există o îndoială serioasă în privința legalității sale, reprezintă o pagubă

iminentă pentru societatea comercială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din

aceeași lege.

Astfel fiind, rezultă că

soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul de față

să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta D.G.F.P. Suceava împotriva sentinței nr. 155 din 14 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.