ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3786/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 aprilie 2009 reclamanta SC S. SA a chemat în judecată A.N.A.F., A.N.V. și D.R.A.O.V. Brașov, solicitând suspendarea Deciziei de impunere nr. 5886 din 10 aprilie 2009 privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală, emisă de A.N.A.F. și a raportului de inspecție fiscală înregistrată sub nr. 5835 din 10 aprilie 2009, prin care au fost stabilite în sarcina societății reclamante, obligații suplimentare de plată, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea cererii de suspendare reclamanta arată că, actele a căror suspendare o solicită sunt nelegale deoarece constatările organelor fiscale sunt greșite, prin stabilirea în sarcina reclamantei a unor obligații fiscale reprezentând accize în cuantum de 2011.226 RON și penalități în cuantum de 865.662 RON.

Reclamanta menționează că, pe baza constatărilor din raportul de inspecție fiscală a fost emisă Decizia de impunere nr. 5886 din 10 aprilie 2009 prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată în cuantum de 2.876.888 lei. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2021 din 14 mai 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare, apreciind că reclamanta nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC S. SA, susținând în esență că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța neobservând că actele fiscale contestate au fost emise cu încălcarea normelor de drept procedural care reglementează modalitatea de inițiere și derulare a inspecției fiscale. Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.

Susținerea instanței de fond potrivit căreia recurenta reclamantă nu a dovedit existența unei pagube iminente nu poate fi reținută, fiind făcută printr-o interpretare greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestor dispoziții legale, prin „pagubă iminentă” se înțelege un „prejudiciu material viitor și previzibil, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Analizând îndeplinirea acestei cerințe, în raport de probatoriile administrative în cauză, instanța de fond trebuia să constate că executarea actelor fiscale contestate care stabileau în sarcina recurentei reclamante obligații suplimentare de 2.876.888 RON, la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 865.662 RON este de natură a-i cauza acestei societăți grave prejudicii atât față de cuantumul important al sumei stabilite, dar mai ales față de situația economică a acesteia care își desfășoară activitatea într-un sector grav afectat de criza financiară din ultima perioadă. În concret, plata acestor obligații fiscale suplimentare este de natură să afecteze respectarea obligațiilor față de partenerii de afaceri, de proprii angajați, precum și obligațiile către bugetul de stat.

În ceea ce privește urgența asimilată noțiunii de pagubă iminentă în înțelesul art. 14 din Legea contenciosului administrativ și aceeași cerință a textului de lege este îndeplinită de vreme ce obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina recurentei reclamant erau scadente la data de 20 mai 2009, după împlinirea acestui termen organul fiscal având posibilitatea să demareze procedura de executare silită. Pentru motivele expuse anterior se va admite recursul reclamantei, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii cererii de suspendare a efectelor actelor administrative fiscale atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC S. SA Copșa Mică împotriva sentinței nr. 2021 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea atacată în sensul că admite cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 5886 din 11 aprilie 2009 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite și a raportului de inspecție fiscală nr. 5835 din 10 aprilie 2009 până la pronunțarea instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2009.