ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3786/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 aprilie 2009

reclamanta SC S. SA a chemat în judecată A.N.A.F., A.N.V. și D.R.A.O.V. Brașov,

solicitând suspendarea Deciziei de impunere nr. 5886 din 10 aprilie 2009

privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală, emisă de A.N.A.F.

și a raportului de inspecție fiscală înregistrată sub nr. 5835 din 10 aprilie

2009, prin care au fost stabilite în sarcina societății reclamante, obligații

suplimentare de plată, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii de

suspendare reclamanta arată că, actele a căror suspendare o solicită sunt

nelegale deoarece constatările organelor fiscale sunt greșite, prin stabilirea

în sarcina reclamantei a unor obligații fiscale reprezentând accize în cuantum

de 2011.226 RON și penalități în cuantum de 865.662 RON.

Reclamanta menționează că,

pe baza constatărilor din raportul de inspecție fiscală a fost emisă Decizia de

impunere nr. 5886 din 10 aprilie 2009 prin care s-au stabilit obligații

suplimentare de plată în cuantum de 2.876.888 lei.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2021 din

14 mai 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare, apreciind că

reclamanta nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta SC S. SA, susținând în esență că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu aplicarea greșită a

legii, cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, instanța neobservând că actele fiscale contestate au fost

emise cu încălcarea normelor de drept procedural care reglementează modalitatea

de inițiere și derulare a inspecției fiscale.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14

din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.

Susținerea instanței de fond

potrivit căreia recurenta reclamantă nu a dovedit existența unei pagube

iminente nu poate fi reținută, fiind făcută printr-o interpretare greșită a

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor dispoziții

legale, prin „pagubă iminentă” se înțelege un „prejudiciu material viitor și

previzibil, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Analizând îndeplinirea

acestei cerințe, în raport de probatoriile administrative în cauză, instanța de

fond trebuia să constate că executarea actelor fiscale contestate care

stabileau în sarcina recurentei reclamante obligații suplimentare de 2.876.888

RON, la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 865.662 RON

este de natură a-i cauza acestei societăți grave prejudicii atât față de

cuantumul important al sumei stabilite, dar mai ales față de situația economică

a acesteia care își desfășoară activitatea într-un sector grav afectat de criza

financiară din ultima perioadă.

În concret, plata acestor

obligații fiscale suplimentare este de natură să afecteze respectarea

obligațiilor față de partenerii de afaceri, de proprii angajați, precum și

obligațiile către bugetul de stat.

În ceea ce privește urgența

asimilată noțiunii de pagubă iminentă în înțelesul art. 14 din Legea

contenciosului administrativ și aceeași cerință a textului de lege este

îndeplinită de vreme ce obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina

recurentei reclamant erau scadente la data de 20 mai 2009, după împlinirea

acestui termen organul fiscal având posibilitatea să demareze procedura de

executare silită.

Pentru motivele expuse

anterior se va admite recursul reclamantei, se va modifica sentința atacată în

sensul admiterii cererii de suspendare a efectelor actelor administrative

fiscale atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

S. SA Copșa Mică împotriva sentinței nr. 2021 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată

în sensul că admite cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 5886 din 11

aprilie 2009 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite și a

raportului de inspecție fiscală nr. 5835 din 10 aprilie 2009 până la

pronunțarea instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 august 2009.