ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3991/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată în contencios administrativ, reclamanta SC M. SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.F.M., să se dispună anularea deciziei nr. 69 din 18 septembrie 2008, prin care s-a respins contestația împotriva deciziei de impunere nr. 110 din 2 iulie 2008 și a actelor administrativ-fiscale care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, raportul de inspecție fiscală nr. 131 din 2 iulie 2008 și anularea deciziei de impunere nr. 110 din 2 iulie 2008, precum și a actelor administrative ce au stat la baza emiterii acestora. Ulterior, reclamanta a completat acțiunea inițială, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 110 din 2 iulie 2008 a raportului de inspecție fiscală nr. 131 din 2 iulie 2008 și a titlului executoriu nr. 692/2008, până la soluționarea acțiunii.

Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că actele administrative atacate sunt emise de pârâta A.F.M. cu încălcarea dispozițiilor legale. A mai arătat că actele respective prezintă o serie de neregularități, motiv pentru care a solicitat anularea acestora, a formulat contestație la pârâtă, precum și acțiune în contencios administrativ, iar împotriva societății reclamante pârâta a început executarea silită, care i-ar cauza mari prejudicii. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că suma reținută cu titlu de impunere de către pârâtă este de 89.793,00 lei plus taxe și penalități și a achitat cauțiunea stabilită de instanță, în cuantum de 2.290 lei.

Prin încheierea pronunțată la 25 martie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 110 din 2 iulie 2008 și a Raportului fiscal nr. 131/2008 emise de pârâtă, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ. Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a executării titlului executoriu din dosarul execuțional. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a îndeplinit condițiile prealabile introducerii cererii de suspendare, prin formularea contestației administrative, respinsă de pârâtă și prin depunerea cauțiunii stabilită de instanță.

De asemenea, instanța fondului a reținut ca fiind îndeplinite cele două condiții cumulative, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume, existența unui caz bine justificat, precum și producerea unei pagube iminente în cazul punerii în executare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Astfel, s-a reținut că reclamanta a fost de bună credință, onorându-și obligațiile față de buget, față de fondul de mediu și în raport cu obiectul său de activitate, apreciindu-se existența unui caz bine justificat. Cu privire la cea de-a doua condiție cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că punerea în executare a actelor administrative și fiscale ar crea reclamantei o pagubă în patrimoniu, paralizându-i activitatea prin neonorarea contractelor comerciale și a obligațiilor asumate față de partenerii de afaceri, putându-se ajunge la suspendarea activității sau la faliment, cu disponibilizarea celor 29 de angajați ai societății.

Instanța fondului a reținut existența unei puternice îndoieli asupra legalității emiterii actelor atacate, precum și a cuantumului valoric efectiv stabilit ca obligație în sarcina pârâtei, apreciind că se justifică cererea de suspendare formulată. Referitor la solicitarea de suspendare a titlului executoriu din dosarul execuțional, s-a reținut că acest act poate fi contestat pe calea contestației la executare, instanța de contencios administrativ neavând competențe în acest sens. S-a concluzionat că reclamanta a probat cererea de suspendare, dovedind îndeplinirea cumulativă a celor două condiții legale pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative contestate. Împotriva încheierii din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs pârâta A.F.M.

Recurenta solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și apreciază ca nelegală hotărârea pronunțată de instanța de fond, întrucât a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe și aplicarea greșită a legii, prin interpretarea eronată a actelor normative aplicabile. Consideră că instanța de fond a respins în mod greșit excepția necompetenței materiale, întrucât, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale. Cum acțiunea formulată are ca obiect suspendarea unor acte administrative referitoare la obligații în sumă de 89.793 lei, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Brașov.

Totodată, recurenta invocă și alte aspecte în legătură cu soluționarea cauzei în primă instanță, după cum urmează: - prezumarea existenței cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube, fără a se argumenta juridic motivarea și a se dovedi îndeplinirea cumulativă a acestor condiții; - prezentarea în fața primei instanțe a unor apărări de fond care nu pot fi susținute la judecarea cererii de suspendare a actului administrativ criticat; - susținerea greșită de către reclamantă și acceptarea de către instanță, ca temei legal, că punerea în executare a unui act administrativ va produce prin ea însăși o pagubă în dauna persoanei respective; - existența unui caz bine justificat presupune o puternică îndoială asupra prezumțiilor de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal, care este emis în baza legii și pentru executarea acesteia, aspecte asupra cărora nu s-au prezentat dovezi concludente.

Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea încheierii din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul respingerii acțiunii. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs, susținerile părților și dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Având în vedere că în cauză se solicită suspendarea executării unor acte administrativ-fiscale, care privesc obligații de plată la Fondul pentru mediu în cuantum de 89.793,0 lei, competența de soluționare aparține tribunalului, neavând relevanță dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală. Prin urmare, se va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.F.M. împotriva încheierii din 25 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.