ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3991/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată în

contencios administrativ, reclamanta SC M. SRL Brașov a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.F.M., să se dispună anularea deciziei nr. 69 din 18

septembrie 2008, prin care s-a respins contestația împotriva deciziei de

impunere nr. 110 din 2 iulie 2008 și a actelor administrativ-fiscale care au

stat la baza emiterii deciziei de impunere, raportul de inspecție fiscală nr. 131

din 2 iulie 2008 și anularea deciziei de impunere nr. 110 din 2 iulie 2008,

precum și a actelor administrative ce au stat la baza emiterii acestora.

Ulterior, reclamanta a

completat acțiunea inițială, solicitând suspendarea executării deciziei de

impunere nr. 110 din 2 iulie 2008 a raportului de inspecție fiscală nr. 131 din

2 iulie 2008 și a titlului executoriu nr. 692/2008, până la soluționarea

acțiunii.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta a arătat că actele administrative atacate sunt emise de pârâta A.F.M.

cu încălcarea dispozițiilor legale. A mai arătat că actele respective prezintă

o serie de neregularități, motiv pentru care a solicitat anularea acestora, a

formulat contestație la pârâtă, precum și acțiune în contencios administrativ,

iar împotriva societății reclamante pârâta a început executarea silită, care

i-ar cauza mari prejudicii.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta și-a precizat

acțiunea, arătând că suma reținută cu titlu de impunere de către pârâtă este de

89.793,00 lei plus taxe și penalități și a achitat cauțiunea stabilită de

instanță, în cuantum de 2.290 lei.

Prin încheierea pronunțată

la 25 martie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte cererea formulată, dispunând suspendarea executării

deciziei de impunere nr. 110 din 2 iulie 2008 și a Raportului fiscal nr. 131/2008

emise de pârâtă, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ.

Prin aceeași încheiere a

fost respinsă cererea de suspendare a executării titlului executoriu din

dosarul execuțional.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a îndeplinit condițiile

prealabile introducerii cererii de suspendare, prin formularea contestației

administrative, respinsă de pârâtă și prin depunerea cauțiunii stabilită de

instanță.

De asemenea, instanța

fondului a reținut ca fiind îndeplinite cele două condiții cumulative,

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume, existența unui caz bine

justificat, precum și producerea unei pagube iminente în cazul punerii în

executare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Astfel, s-a reținut că

reclamanta a fost de bună credință, onorându-și obligațiile față de buget, față

de fondul de mediu și în raport cu obiectul său de activitate, apreciindu-se

existența unui caz bine justificat.

Cu privire la cea de-a doua

condiție cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că punerea în

executare a actelor administrative și fiscale ar crea reclamantei o pagubă în

patrimoniu, paralizându-i activitatea prin neonorarea contractelor comerciale

și a obligațiilor asumate față de partenerii de afaceri, putându-se ajunge la

suspendarea activității sau la faliment, cu disponibilizarea celor 29 de

angajați ai societății.

Instanța fondului a reținut

existența unei puternice îndoieli asupra legalității emiterii actelor atacate,

precum și a cuantumului valoric efectiv stabilit ca obligație în sarcina

pârâtei, apreciind că se justifică cererea de suspendare formulată.

Referitor la solicitarea de

suspendare a titlului executoriu din dosarul execuțional, s-a reținut că acest

act poate fi contestat pe calea contestației la executare, instanța de

contencios administrativ neavând competențe în acest sens.

S-a concluzionat că

reclamanta a probat cererea de suspendare, dovedind îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții legale pentru a se putea dispune suspendarea executării

actelor administrative contestate.

Împotriva încheierii din 25

martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs pârâta A.F.M.

Recurenta solicită

examinarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. și apreciază ca nelegală hotărârea pronunțată de instanța de fond,

întrucât a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe și aplicarea

greșită a legii, prin interpretarea eronată a actelor normative aplicabile.

Consideră că instanța de

fond a respins în mod greșit excepția necompetenței materiale, întrucât,

potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale. Cum acțiunea formulată are ca obiect suspendarea unor

acte administrative referitoare la obligații în sumă de 89.793 lei, competența

soluționării cauzei aparține Tribunalului Brașov.

Totodată, recurenta invocă

și alte aspecte în legătură cu soluționarea cauzei în primă instanță, după cum

urmează:

- prezumarea existenței

cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube, fără a se

argumenta juridic motivarea și a se dovedi îndeplinirea cumulativă a acestor

condiții;

- prezentarea în fața primei

instanțe a unor apărări de fond care nu pot fi susținute la judecarea cererii

de suspendare a actului administrativ criticat;

- susținerea greșită de

către reclamantă și acceptarea de către instanță, ca temei legal, că punerea în

executare a unui act administrativ va produce prin ea însăși o pagubă în dauna

persoanei respective;

- existența unui caz bine

justificat presupune o puternică îndoială asupra prezumțiilor de legalitate,

autenticitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal,

care este emis în baza legii și pentru executarea acesteia, aspecte asupra

cărora nu s-au prezentat dovezi concludente.

Recurenta solicită admiterea

recursului așa cum a fost formulat și modificarea încheierii din 25 martie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul respingerii acțiunii.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs, susținerile părților și

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 10

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, litigiile care privesc taxe

și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la

500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Având în vedere că în cauză

se solicită suspendarea executării unor acte administrativ-fiscale, care

privesc obligații de plată la Fondul pentru mediu în cuantum de 89.793,0 lei,

competența de soluționare aparține tribunalului, neavând relevanță dacă actul

administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Prin urmare, se va dispune

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre

soluționare Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.F.M. împotriva încheierii din 25 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2009.