ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4098/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 73/F/2009 din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC I.M.P. SRL Brașov în contradictoriu cu pârâta A.F.M. București, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 107 din 02 iulie 2008, a raportului de inspecție fiscală nr. 128 din 02 iulie 2008 și a titlului executoriu nr. 689/2008 emise de pârâtă, dispunând suspendarea acestor acte, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, faptul că în urma inspecției fiscale derulate în lunile iunie-iulie 2008 la reclamanta SC M.I.

SRL Brașov, reprezentanții pârâtei A.F.M. au întocmit Decizia de impunere nr. 107 din 02 iulie 2008, Raportul de Inspecție fiscală nr. 128 din 02 iulie 2008, obligând societatea reclamantă la plata sumei totale de 24.925 lei obligații fiscale stabilite pentru perioada 07 iunie 2002 - 31 decembrie 2003. Instanța a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența cazului bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, cât și cele impuse de art. 215 C. proc. fisc., pentru suspendarea actului cu caracter fiscal.

In acest sens curtea de apel a reținut că, față de punerea deja în executare a deciziei atacate, cazul pentru care se solicită suspendarea executării acesteia este unul bine justificat, ținând cont de faptul că, într-o apreciere generală, obligarea reclamantei la plata, în regim de urgență, a unei sume foarte mari cum este suma consemnată în decizia de impunere, reprezintă un pericol pentru buna funcționare a acesteia. Paguba iminentă a fost apreciată ca fiind justificată prin eventuala blocare a activității societății reclamante în cazul punerii în executare a actelor administrative în discuție, intrarea societății în incapacitate de plată, cu consecințe previzibile în sensul acumulării de datorii, pierderii clienților, pierderii locurilor de muncă ale angajaților.

Curtea a apreciat că în cauză se impune a fi luată în considerare și Recomandarea nr. R (89) din 1989 a Cabinetului de Miniștri din Cadrul Consiliului Europei, în raport cu care, măsura suspendării poate fi luată atunci când executarea actului administrativ este de natură a produce pagube reclamantului care sunt dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.F.M., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3,5 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut, în esență, următoarele: 1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât acțiunea reclamantei are ca obiect suspendarea unor acte administrative care privesc obligații de plată la bugetul fondului de mediu în sumă de 24.925 lei, competența de soluționare a cauzei revenind, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalului Brașov.

În opinia recurentei, determinarea competenței în funcție de locul emitentului în ierarhia autorităților publice este admisibilă numai atunci când actele contestate nu privesc taxe, impozite, contribuții, etc. Mai mult, prima instanță a dispus și suspendarea titlului executor nr. 689/2008, deși contestația împotriva acesteia formează obiectul Dosarului nr. 11279/197/2009 al Judecătoriei Brașov, ca instanță de executare. 2. Instanța de fond a soluționat cauza fără comunicarea precizării de acțiune, încălcând astfel dispozițiile art. 85-92 C. proc. civ., ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 3. Sub aspectul fondului cauzei, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actelor în discuție.

Recursul este fondat. Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de nelegalitate de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în considerarea argumentelor în continuare arătate. În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității emitente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilaterală până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 10 din același act normativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe, impozite, contribuții, etc., mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Acest text de lege instituie, așadar, două criterii pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ – criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.

În cauzele care au ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora operează criteriul valoric, competența revenind tribunalului sau curții de apel după cum suma contestată este mai mică sau mai mare de 500.000 lei, neavând relevanță poziționarea emitentului actului în sistemul autorităților publice, respectiv dacă acesta este o autoritate publică centrală sau locală. În speță, reclamanta a solicitat, prin cererea precizatoare, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 107 din 2 iulie 208 și a raportului de inspecție fiscală nr. 128 din 2 iulie 2008 care a stat la baza emiterii acesteia, acte administrativ fiscale având ca obiect stabilirea contribuției la bugetul Fondului de mediu și penalități în cuantum total de 24.925 lei.

În aceste condiții, raportat la cuantumul sumei contestate și la prevederile legale anterior redate, competența de soluționare în fond a cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale indicate de reclamanți revine tribunalului. În consecință, în temeiul art. 313 raportat la art. 312 alin. (3) și (6), coroborate cu art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și, casând hotărârea atacată, va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.F.M. București împotriva sentinței civile nr. 73/F/2009 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.