ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4098/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 73/F/2009 din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC I.M.P. SRL

Brașov în contradictoriu cu pârâta A.F.M. București, având ca obiect suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. 107 din 02 iulie 2008, a raportului de

inspecție fiscală nr. 128 din 02 iulie 2008 și a titlului executoriu nr. 689/2008

emise de pârâtă, dispunând suspendarea acestor acte, până la pronunțarea instanței

de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, faptul că în urma

inspecției fiscale derulate în lunile iunie-iulie 2008 la reclamanta SC M.I. SRL

Brașov, reprezentanții pârâtei A.F.M. au întocmit Decizia de impunere nr. 107

din 02 iulie 2008, Raportul de Inspecție fiscală nr. 128 din 02 iulie 2008,

obligând societatea reclamantă la plata sumei totale de 24.925 lei obligații

fiscale stabilite pentru perioada 07 iunie 2002 - 31 decembrie 2003.

Instanța a

constatat că, în cauză, sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența cazului bine justificat

și prevenirea producerii unei pagube iminente, cât și cele impuse de art. 215 C.

proc. fisc., pentru suspendarea actului cu caracter fiscal. In acest sens

curtea de apel a reținut că, față de punerea deja în executare a deciziei

atacate, cazul pentru care se solicită suspendarea executării acesteia este unul

bine justificat, ținând cont de faptul că, într-o apreciere generală, obligarea

reclamantei la plata, în regim de urgență, a unei sume foarte mari cum este

suma consemnată în decizia de impunere, reprezintă un pericol pentru buna

funcționare a acesteia. Paguba iminentă a fost apreciată ca fiind justificată

prin eventuala blocare a activității societății reclamante în cazul punerii în

executare a actelor administrative în discuție, intrarea societății în

incapacitate de plată, cu consecințe previzibile în sensul acumulării de

datorii, pierderii clienților, pierderii locurilor de muncă ale angajaților.

Curtea a

apreciat că în cauză se impune a fi luată în considerare și

Recomandarea nr. R (89) din 1989 a Cabinetului de Miniștri din Cadrul Consiliului Europei, în raport cu care, măsura suspendării poate fi luată atunci

când executarea actului administrativ este de natură a produce pagube

reclamantului care sunt dificil de reparat și când există un argument juridic

aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.F.M., invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3,5 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora a susținut, în esență, următoarele:

fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât acțiunea

reclamantei are ca obiect suspendarea unor acte administrative care privesc

obligații de plată la bugetul fondului de mediu în sumă de 24.925 lei,

competența de soluționare a cauzei revenind, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004,

Tribunalului Brașov.

În opinia

recurentei, determinarea competenței în funcție de locul emitentului în

ierarhia autorităților publice este admisibilă numai atunci când actele

contestate nu privesc taxe, impozite, contribuții, etc.

Mai mult, prima

instanță a dispus și suspendarea titlului executor nr. 689/2008, deși

contestația împotriva acesteia formează obiectul Dosarului nr. 11279/197/2009

al Judecătoriei Brașov, ca instanță de executare.

fond a soluționat cauza fără comunicarea precizării de acțiune, încălcând astfel

dispozițiile art. 85-92 C. proc. civ., ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.

304 pct. 5 C. proc. civ.

fondului cauzei, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză

nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

pentru a se dispune suspendarea executării actelor în discuție.

Recursul este

fondat.

Examinând

actele dosarului, Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de

nelegalitate de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în

considerarea argumentelor în continuare arătate.

În conformitate

cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității emitente, persoana vătămată poate cere instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilaterală până la

pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 10

din același act normativ, litigiile privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora,

de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ

fiscale, iar cele privind actele emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe, impozite, contribuții, etc., mai

mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se

prevede altfel.

Acest text de

lege instituie, așadar, două criterii pentru stabilirea competenței materiale a

instanței de contencios administrativ – criteriul poziționării autorității

emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.

În cauzele care

au ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora operează criteriul valoric, competența revenind tribunalului sau

curții de apel după cum suma contestată este mai mică sau mai mare de 500.000

lei, neavând relevanță poziționarea emitentului actului în sistemul

autorităților publice, respectiv dacă acesta este o autoritate publică centrală

sau locală.

În speță,

reclamanta a solicitat, prin cererea precizatoare, suspendarea executării

deciziei de impunere nr. 107 din 2 iulie 208 și a raportului de inspecție

fiscală nr. 128 din 2 iulie 2008 care a stat la baza emiterii acesteia, acte

administrativ fiscale având ca obiect stabilirea contribuției la bugetul

Fondului de mediu și penalități în cuantum total de 24.925 lei.

În aceste condiții,

raportat la cuantumul sumei contestate și la prevederile legale anterior

redate, competența de soluționare în fond a cererii de suspendare a executării

actelor administrativ fiscale indicate de reclamanți revine tribunalului.

În consecință,

în temeiul art. 313 raportat la art. 312 alin. (3) și (6), coroborate cu art.  304

pct. 3 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va admite prezentul recurs și, casând hotărârea atacată, va trimite cauza

spre competentă soluționare Tribunalului Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.F.M. București împotriva sentinței civile nr. 73/F/2009 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.