ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 714/2009

Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 19 februarie 2009, cu termen în continuare la 20 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 614/43/2008, s-a dispus, conform prevederilor art. 160 b , 140, 141 C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive formulată de către inculpații V.V., V.G.C. și N.L. Prin aceeași încheiere s-a mai dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.I. Amendarea avocatului G.V. cu suma de 300 lei, potrivit art. 198 – art. 199 C. proc.

pen., cu drept de reducere sau scutire a amenzii în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii. Amendarea avocatului C.C. cu suma de 300 lei, potrivit art. 198 – art. 199 C. proc. pen., cu drept de reducere sau scutire a amenzii în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii. În baza art. 302 C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și luând în considerare dispozițiile art. 29 din Legea nr. 29/1947 s-a dispus și „respingerea, ca tardivă, a excepției de neconstituționalitate invocată” de cei trei inculpați. Prin aceeași încheiere s-a mai dispus amânarea cauzei la 12 martie 2009 orele 9,00. Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele.

În urma verificărilor efectuate, prima instanță a apreciat că, față de dispozițiile încheierii pronunțată la data de 10 iulie 2008 în dosarul nr. 4092/2/2008 a Curții de Apel București și cele menționate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 2451 din 17 iulie 2008, că nu se poate constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive, deoarece aceasta a fost prelungită, așa cum s-a reținut în încheierile de ședință pronunțate până la acest moment procesual, cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește prelungirea măsurii arestului preventiv măsură ce a fost supusă și controlului ierarhic superior respectiv instanței supreme. Prima instanță a mai avut în vedere deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce produc efecte de la publicarea lor în M. Of.

al României și a reținut că cererea inculpaților V.V., V.G.C. și N.L. de a se constata încetată de drept măsura arestului preventiv inițial dispusă împotriva lor, este contrară dispozițiilor art. 160 b , 140 și 141 C. proc. pen. , texte de lege care fundamentează soluția de respingere, ca nefondată, a acestor cereri. Prima instanță, în baza art. 302 C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și luând în considerare dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 a apreciat că, excepția de neconstituționalitate invocată de inculpații V.V., V.G.C. și N.L.

are un caracter tardiv, în condițiile în care pe tot parcursul urmăririi penale inclusiv în momentul procedural al prezentării materialului de urmărire penală care s-a desfășurat pe parcursul mai multor zile în cazul fiecărui inculpat au beneficiat de asistență juridică gratuită, interesul lor legitim născându-se în momentul în care li s-a adus la cunoștință atât în scris cât și în format audio-video aceste înregistrări la care se face trimitere. De asemenea, prima instanță a mai arătat că, în susținerea caracterului tardiv al excepției de neconstituționalitate invocate rezidă și din faptul că, în Codul de procedură penală sunt cuprinse dispoziții clare ce reglementează înregistrările și redările convorbirilor, iar acestea urmează a fi supuse cenzurii părților și instanței cu ocazia dezbaterilor, în condițiile art. 289 C. proc.

pen. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații V.V., V.G.C. și N.L. solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate și trimiterea pentru rejudecare a cauzei la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată. Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpații V.V., V.G.C. și N.L., în raport de motivul invocat, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. , constată că este fondat și urmează să fie admis, pentru următoarele considerente: Din verificarea actelor și lucrările dosarului se constată că, la termenul de judecată din 20 februarie inculpații V.G.C.

și N.L., au formulat cerere de sesizare a Curții Constituiționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 1 din O.U.G. nr. 43/2002, introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G. nr. 24/2004 în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 28 și 115 alin. (6) din care vin în contradicție cu prevederile art. 29 și 115 alin. (6) din Constituția României, precum și art. 6 alin. (1) și art. 8 din C.E.D.O., potrivit cărora secretul convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil, iar ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul drepturilor și libertăților prevăzute de Constituția României.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, numai Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procurer, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Totodată, același text de lege stipulează că, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă. De asemenea, alin. (6) al aceluiași articol, prevede că, în situația în care „excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) și (2) instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale”.

Acestea fiind, dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, instanță a procedat nelegal atunci când, s-a pronunțat asupra excepției de neconstitutionalitate invocată de inculpații V.V., V.G.C. și N.L., deoarece potrivit dispozițiilor textului enunțat nu avea această competență. Deci, soluționarea excepției de neconstitutionalitate asupra unei legi sau ordonanțe ori a unor texte dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea unei cauze, este de atributul exclusiv al Curții Constituționale. Având în vedere cele analizate, prima instanță trebuia să admită sau să respingă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate și nu să soluționeze excepția invocată., pe fondul acesteia, fără a avea competența materială.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 9 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații V.V., V.G.C. și N.L. să fie admise. Se va casa încheierea atacată, numai cu privire la soluționarea excepției de neconstitutionalitate și se va trimite cauza la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstitutionalitate invocate. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților V.G.C. și N.L., în sumă de câte 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații V.G.C., N.L. și V.V. împotriva încheierii din 19 februarie 2009, cu termen în continuare la 20 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 614/43/2008. Casează încheierea atacată, numai cu privire la soluționarea excepției de neconstitutionalitate și trimite cauza la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstitutionalitate. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților V.G.C. și N.L., în sumă de câte 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.