ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 714/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 februarie 2009, cu termen în continuare la 20

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 614/43/2008, s-a dispus,

conform prevederilor art. 160

b

, 140, 141 C. proc. pen., respingerea,

ca nefondată, a cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării

preventive formulată de către inculpații V.V., V.G.C. și N.L.

Prin aceeași încheiere s-a mai dispus respingerea, ca inadmisibilă, a

cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul

C.I.

Amendarea avocatului G.V. cu suma de 300 lei, potrivit art. 198 – art.

199 C. proc. pen., cu drept de reducere sau scutire a amenzii în termen de 10

zile de la comunicarea încheierii.

Amendarea avocatului C.C. cu suma de 300 lei, potrivit art. 198 – art.

199 C. proc. pen., cu drept de reducere sau scutire a amenzii în termen de 10

zile de la comunicarea încheierii.

În baza art. 302 C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 303 alin.

(6) C. proc. pen. și luând în considerare dispozițiile art. 29 din Legea nr.

29/1947 s-a dispus și

„respingerea, ca

tardivă, a excepției de neconstituționalitate invocată” de

cei trei

inculpați.

Prin aceeași încheiere s-a mai dispus amânarea cauzei la 12 martie 2009

orele 9,00.

Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut

următoarele.

În urma verificărilor efectuate, prima instanță a apreciat că, față de

dispozițiile încheierii pronunțată la data de 10 iulie 2008 în dosarul nr. 4092/2/2008

a Curții de Apel București și cele menționate de Înalta Curte de Casație și

Justiție prin încheierea nr. 2451 din 17 iulie 2008, că nu se poate constata

încetarea de drept a măsurii arestării preventive,

deoarece aceasta a fost prelungită, așa cum s-a reținut în încheierile

de

ședință pronunțate până la acest moment procesual, cu respectarea

dispozițiilor legale în ceea ce privește prelungirea măsurii arestului

preventiv măsură ce a fost supusă și controlului ierarhic superior respectiv

instanței supreme.

Prima instanță a mai avut în vedere deciziile pronunțate în recursurile

în interesul legii soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce

produc efecte de la publicarea lor în M. Of. al României și a reținut că

cererea inculpaților V.V., V.G.C. și N.L. de a se constata încetată de drept

măsura arestului preventiv inițial dispusă împotriva lor, este

contrară dispozițiilor art. 160

b

, 140

și 141 C. proc. pen.

, texte de lege care fundamentează soluția de

respingere, ca nefondată, a acestor cereri.

Prima instanță, în baza art. 302 C. proc. pen., raportat la

dispozițiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și luând în considerare

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 a apreciat că, excepția de

neconstituționalitate invocată de inculpații V.V., V.G.C. și N.L. are un

caracter tardiv, în condițiile în care pe tot parcursul urmăririi penale

inclusiv în momentul procedural al prezentării materialului de urmărire penală

care s-a desfășurat pe parcursul mai multor zile în cazul fiecărui inculpat au

beneficiat de asistență juridică gratuită, interesul lor legitim născându-se în

momentul în care li s-a adus la cunoștință atât în scris cât și în format

audio-video aceste înregistrări la care se face trimitere.

De asemenea, prima instanță a mai arătat că, în susținerea caracterului

tardiv al excepției de neconstituționalitate invocate rezidă și din faptul că,

în Codul de procedură penală sunt cuprinse dispoziții clare ce reglementează

înregistrările și redările convorbirilor, iar acestea urmează a fi supuse cenzurii

părților și instanței cu ocazia dezbaterilor, în condițiile art. 289 C. proc.

pen.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal,

inculpații V.V., V.G.C. și N.L. solicitând admiterea acestora, casarea

încheierii atacate și trimiterea pentru rejudecare a cauzei la aceeași instanță

pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale,

pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpații V.V., V.G.C.

și N.L., în raport de

motivul invocat, dar

și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen.

, constată că este fondat și urmează să fie admis, pentru

următoarele considerente:

Din verificarea actelor și lucrările dosarului se constată că, la

termenul de judecată din 20 februarie inculpații V.G.C. și N.L., au formulat

cerere de sesizare a Curții Constituiționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15

1

din O.U.G. nr.

43/2002, introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G. nr. 24/2004 în raport de

dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 28 și 115 alin. (6) din care vin în

contradicție cu prevederile art. 29 și 115 alin. (6) din

Constituția României, precum și art. 6 alin. (1)

și art. 8 din C.E.D.O., potrivit

cărora secretul convorbirilor

telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil, iar

ordonanțele de urgență nu pot afecta

regimul

drepturilor și libertăților prevăzute de Constituția României.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, numai Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstitutionalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din

oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea,

excepția poate fi ridicată de procurer, în fața instanței de judecată, în

cauzele la care participă.

Totodată, același text de lege stipulează că, nu pot face obiectul

excepției prevederile constatate ca fiind

neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale

se dispune de către instanța în fața

căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care

va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra

excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.

Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie

motivată, cuprinzând și susținerile părților,

precum și dovezile necesare.

Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea

cauzei se suspendă.

De asemenea, alin. (6) al aceluiași articol, prevede că, în situația în

care „excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) și (2)

instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale”.

Acestea fiind, dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

modificată și republicată, instanță a procedat nelegal atunci când, s-a pronunțat

asupra excepției de neconstitutionalitate invocată de inculpații V.V., V.G.C. și

N.L., deoarece potrivit dispozițiilor textului enunțat nu avea această

competență.

Deci, soluționarea excepției de neconstitutionalitate asupra unei

legi sau ordonanțe ori a unor texte dintr-o lege

sau ordonanță în vigoare,

de care depinde soluționarea unei cauze, este de

atributul exclusiv al Curții Constituționale.

Având în vedere cele analizate, prima instanță trebuia să admită sau să

respingă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepției invocate și nu să soluționeze excepția invocată., pe fondul acesteia,

fără a avea competența materială.

Față de aceste considerente, în temeiul

art. 385

9

pct. 2 lit. c)

C. proc. pen., urmează

ca recursurile declarate de inculpații V.V., V.G.C. și N.L. să fie admise.

Se va casa încheierea atacată, numai cu privire la soluționarea

excepției de neconstitutionalitate și se va

trimite cauza la Curtea de Apel

Târgu Mureș pentru a se pronunța asupra

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstitutionalitate

invocate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea

asistenței juridice a inculpaților V.G.C. și N.L., în sumă de câte 100 lei se

va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații V.G.C., N.L. și V.V. împotriva

încheierii din 19 februarie 2009, cu termen în continuare la 20 februarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. 614/43/2008.

Casează încheierea atacată, numai cu privire la soluționarea excepției

de neconstitutionalitate și trimite cauza la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru

a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la

excepția de neconstitutionalitate. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților V.G.C. și N.L., în

sumă de câte 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.