ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3134/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 25

septembrie 2009, în dosarul nr. 2481.2/102/2008, a menținut în cauză arestarea

preventivă în conformitate cu prevederile art. 300

2

raportat la art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel, instanța

de control judiciar a constatat că inculpatul, recurent în prezenta cauză și

coinculpatul M.A. au fost condamnați prin sentința penală nr. 182 din 22 iunie

2009 de Tribunalul Mureș pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174,

175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., art. 197 alin. (1) și (2) și art. 192 alin.

(1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) cu reținerea

circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul

M.A. și a dispozițiilor art. 99 și urm pentru inculpatul minor la data

săvârșirii faptelor,

T.V.I., la o pedeapsă rezultantă de 21 ani de închisoare inculpatul M.A.

și respectiv 10 ani închisoare inculpatul T.V.I. în regim de detenție, situație

juridică în baza căreia s-a apreciat că se mențin nemodificate temeiurile inițiale

ce au dus la arestarea preventivă în cauză a inculpaților potrivit art. 143

raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., impunându-se în continuare privarea

de libertate.

Recursul în termen declarat

împotriva încheierii amintite de către inculpatul T.V.I. cu solicitarea de a se

reaprecia situația juridică actuală în sensul revocării arestării preventive și

punerii în libertate a acestuia prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., sau înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu

părăsi localitatea este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160

b

C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului

în cursul judecății”), instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai

târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive [(alin.

(1)] putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și

punerea de îndată a inculpatului în libertate „dacă instanța constată că

arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate” [(alin. (2)] ori menținerea arestării preventive „când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate” [(alin. (3)].

Din examinarea lucrărilor

dosarului și a încheierii atacate rezultă că instanța de apel a făcut în mod

justificat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., întrucât arestarea preventivă a inculpatului cu începere de la 16

martie 2008 a fost luată/prelungită pentru cazul legal prevăzut de art. 148 lit.

f) C. proc. pen. și cu respectarea garanțiilor procesuale din art. 149

1

,

150 și 159 C. proc. pen., iar temeiurile inițiale de bănuială legitimă privind

săvârșirea de către inculpați a unor infracțiuni grave pedepsite cu închisoare

mai mare de 4 ani, au fost confirmate ulterior prin condamnarea acestuia în

primă instanță prin sentința penală nr. 182/2009 la pedeapsa rezultantă de 10

ani închisoare și respectiv 21 ani închisoare coinculpatul M.A.

În plus, condamnarea în

primă instanță, chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a

inculpatului pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.A.D.O.L.F.,

ratificată și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este

deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Ca atare, solicitarea

inculpatului de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin.

(2) C. proc. pen., este lipsită de temeiuri justificative în fapt, ca de altfel

și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi

localitatea, urmând a se menține încheierea atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul să plătească statului suma de 200 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.V.I. împotriva încheierii din 25 septembrie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în dosarul nr. 2481.2/102/2008.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 octombrie 2009.