ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3134/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 25 septembrie 2009, în dosarul nr. 2481.2/102/2008, a menținut în cauză arestarea preventivă în conformitate cu prevederile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel, instanța de control judiciar a constatat că inculpatul, recurent în prezenta cauză și coinculpatul M.A. au fost condamnați prin sentința penală nr. 182 din 22 iunie 2009 de Tribunalul Mureș pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174, 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., art. 197 alin. (1) și (2) și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) cu reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul M.A.

și a dispozițiilor art. 99 și urm pentru inculpatul minor la data săvârșirii faptelor, T.V.I., la o pedeapsă rezultantă de 21 ani de închisoare inculpatul M.A. și respectiv 10 ani închisoare inculpatul T.V.I. în regim de detenție, situație juridică în baza căreia s-a apreciat că se mențin nemodificate temeiurile inițiale ce au dus la arestarea preventivă în cauză a inculpaților potrivit art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., impunându-se în continuare privarea de libertate. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de către inculpatul T.V.I. cu solicitarea de a se reaprecia situația juridică actuală în sensul revocării arestării preventive și punerii în libertate a acestuia prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen., sau înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi localitatea este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Conform art. 160 b C. proc. pen.

(având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății”), instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive [(alin. (1)] putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului în libertate „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” [(alin. (2)] ori menținerea arestării preventive „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate” [(alin. (3)]. Din examinarea lucrărilor dosarului și a încheierii atacate rezultă că instanța de apel a făcut în mod justificat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., întrucât arestarea preventivă a inculpatului cu începere de la 16 martie 2008 a fost luată/prelungită pentru cazul legal prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. și cu respectarea garanțiilor procesuale din art. 149 1 , 150 și 159 C. proc. pen., iar temeiurile inițiale de bănuială legitimă privind săvârșirea de către inculpați a unor infracțiuni grave pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, au fost confirmate ulterior prin condamnarea acestuia în primă instanță prin sentința penală nr. 182/2009 la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și respectiv 21 ani închisoare coinculpatul M.A. În plus, condamnarea în primă instanță, chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a inculpatului pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.A.D.O.L.F., ratificată și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Ca atare, solicitarea inculpatului de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., este lipsită de temeiuri justificative în fapt, ca de altfel și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, urmând a se menține încheierea atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.I. împotriva încheierii din 25 septembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2481.2/102/2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.