ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2287/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin Încheierea de ședință din 28 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2281.2/96/2009, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300 2 C. proc. pen. cu referire la art. 160 b C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelantului-inculpat G.G., trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care apelantul-inculpat a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.G. Cererea de recurs nu a fost motivată în scris. La termenul de dezbateri din 10 iunie 2010, apărarea inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, arătând că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Din actele și lucrările dosarului, se reține că inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. S-a reținut în fapt că, la data de 8 iulie 2009, în timp ce se afla pe terasa barului B. din comuna Sâncrieni, județ Harghita, pe fondul unor neînțelegeri preexistente, inculpatul a aplicat victimei A.I. mai multe lovituri de cuțit în zone vitale, cauzându-i leziuni traumatice ce au pus în primejdie viața victimei. A rezultat că inițiativa conflictului a aparținut inculpatului și că, deși victima a încercat să evite agresiunea, aceasta s-a consumat exclusiv ca urmare a comportamentului violent al inculpatului, care a lovit victima. De asemenea, s-a reținut că lovirea victimei cu cuțitul a avut loc în mod repetat, constatarea medico-legală efectuată în cauză stabilind că victima prezenta un număr de 7 leziuni tăiate în zona abdominală și alte traumatisme cranio-faciale.

Măsura arestării preventive dispusă față de inculpat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică în continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de apel. Natura și gravitatea deosebită a infracțiunii de care inculpatul este acuzat, modalitatea în care se prezumă a fi acționat și datele ce caracterizează persoana sa, cunoscut cu antecedente penale, fără ocupație și loc de muncă constituie elemente relevante în aprecierea periculozității sociale a inculpatului și a necesității prezervării ordinii publice.

Toate aceste elemente au fost corect evaluate de instanță atunci când a decis menținea stării de arest a inculpatului. În consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. menținând starea de arest a inculpatului. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.G. împotriva Încheierii din 28 mai 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. 2281.2/96/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2010.