ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2287/2010

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin Încheierea de ședință din 28 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 2281.2/96/2009, s-a dispus, în

conformitate cu prevederile art. 300

2

C. proc. pen. cu referire la

art. 160

b

C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelantului-inculpat

G.G., trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tentativă de

omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.,

constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în

continuare privarea de libertate, având în vedere natura și gravitatea faptei

pentru care apelantul-inculpat a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa

de 9 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.G.

Cererea de recurs nu

a fost motivată în scris.

La termenul de

dezbateri din 10 iunie 2010, apărarea inculpatului a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării

preventive, arătând că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii preventive.

Examinând încheierea

atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele și

lucrările dosarului, se reține că inculpatul a fost condamnat în primă instanță

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut în fapt

că, la data de 8 iulie 2009, în timp ce se afla pe terasa barului B. din comuna

Sâncrieni, județ Harghita, pe fondul unor neînțelegeri preexistente, inculpatul

a aplicat victimei A.I. mai multe lovituri de cuțit în zone vitale, cauzându-i

leziuni traumatice ce au pus în primejdie viața victimei.

A rezultat că

inițiativa conflictului a aparținut inculpatului și că, deși victima a încercat

să evite agresiunea, aceasta s-a consumat exclusiv ca urmare a comportamentului

violent al inculpatului, care a lovit victima.

De asemenea, s-a

reținut că lovirea victimei cu cuțitul a avut loc în mod repetat, constatarea

medico-legală efectuată în cauză stabilind că victima prezenta un număr de 7

leziuni tăiate în zona abdominală și alte traumatisme cranio-faciale.

Măsura arestării

preventive dispusă față de inculpat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit.

f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Analizând temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de

recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică în

continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și

instanța de apel.

Natura și gravitatea

deosebită a infracțiunii de care inculpatul este acuzat, modalitatea în care se

prezumă a fi acționat și datele ce caracterizează persoana sa, cunoscut cu

antecedente penale, fără ocupație și loc de muncă constituie elemente relevante

în aprecierea periculozității sociale a inculpatului și a necesității

prezervării ordinii publice.

Toate aceste elemente

au fost corect evaluate de instanță atunci când a decis menținea stării de

arest a inculpatului.

În consecință,

reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației

inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat

arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent, pentru

considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța

de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen. menținând starea de arest a inculpatului.

Așa fiind, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. și va dispune obligarea sa la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.G. împotriva Încheierii

din 28 mai 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. 2281.2/96/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2010.