ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2197/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2197/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București , secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC E.L.C.B.A. SRL București a chemat în

judecată pe pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, solicitând instanței

ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 492 din 29

iunie 2009 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să îi acorde autorizația de

funcționare ca broker de asigurare.

În motivarea cererii,

reclamanta susține că decizia atacată este nelegală și netemeinică și arată că,

deși a depus dosarul prin care face dovada îndeplinirii tuturor condițiilor

legale de funcționare, solicitarea de emitere a autorizației de funcționare ca

broker de asigurare a fost respinsă cu motivarea că brokerul trebuie sa aibă

studii superioare și o vechime în domeniu (experiență) de cel puțin 3 ani

într-o funcție de conducere operativă în domeniul asigurărilor, conform art. 2 lit.

h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare și/ sau de

reasigurare, aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor nr. 3110/2004, condiție a cărei îndeplinire nu rezulta din

înscrisurile depuse referitoare la experiența doamnei V.G. Susține reclamanta

că, din cuprinsul deciziei atacate, nu reiese clar care sunt înscrisurile ce

sunt contestate, modul de calcul al experienței necesare și eventual diferența

care lipsește în vederea completării, în condițiile în care din adeverința

emisă de SC I.B. SRL din 27 iunie 2008 este evidențiată perioada martie 2004 -

mai 2007, ca perioadă acoperitoare a experienței solicitate de normativele în

vigoare. Mai susține reclamanta că, deși prin adresa nr. 21147 din 16 iulie 2009,

a specificat clar acest lucru în vederea reanalizării dosarului, prin adresa nr.

V21147 din 20 iulie 2009 i s-a comunicat aceeași decizie nr. 492 din 29 iunie 2009

a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fără a preciza nici de această dată

cauza respingerii cererii.

Prin cererea

completatoare depusă la data de 17 noiembrie 2009, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la emiterea autorizației de funcționare ca broker de

asigurare și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de

5.000 lei/ zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinței, până

la emiterea deciziei de autorizare a funcționării ca broker de asigurare.

Prin Sentința civilă nr.

1082 din 2 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei,

reținând, în esență, următoarele:

Prin decizia

contestată, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a respins solicitarea

reclamantei SC E.L.C.B.A. SRL - București de obținere a autorizației de

funcționare ca broker de asigurare, în temeiul art. 36 alin. (6) lit. b) din

Legea nr. 32/2000, cu modificările ulterioare, reținându-se că, potrivit

prevederilor art. 2 lit. h) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 3110/2004, în

vederea obținerii autorizației de funcționare, conducătorii executivi ai

brokerului de asigurare trebuie să aibă studii superioare și o experiență de

cel puțin 3 ani într-o funcție de conducere operativă în domeniul asigurărilor

sau de cel puțin 5 ani într-o funcție de conducere operativă în domeniul

financiar-bancar.

Din înscrisurile depuse

de reclamantă referitoare la experiența numitei V.G. într-o funcție de

conducere operativă în domeniul asigurărilor sau în domeniul financiar-bancar,

rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile menționate.

În raport cu dispozițiile

art. 36 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările ulterioare, și

ale art. 2 lit. h) din Normele aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor nr. 3110/2004, în vederea obținerii autorizației de

funcționare, conducătorii executivi ai brokerului de asigurare trebuie să aibă

studii superioare și o experiență de cel puțin 3 ani într-o funcție de

conducere operativă în domeniul asigurărilor sau de cel puțin 5 ani într-o

funcție de conducere operativă în domeniul financiar-bancar.

A reținut instanța

că, reclamanta a indicat în cererea de autorizare că V.G. va deține funcția de

director general, atașând CV-ul și două adeverințe, din care rezultă că, în

perioada 15 martie 2004-31 mai 2007, a ocupat funcția de director vânzări la SC

I.B. SRL, iar în perioada 01 iunie 2007-31 decembrie 2008 a ocupat aceeași

funcție la SC E.I.S.B.A. SRL.

Din analiza

documentației și verificările făcute de autoritatea pârâtă a rezultat faptul că

nici una dintre societăți nu sunt autorizate ca brokeri de asigurare.

A reținut instanța că

SC E.I.S.B.A. SRL a fost înființată la data de 19 mai 2008 și a fost autorizată

ca broker la data de 23 iulie 2008, astfel încât reclamanta nu putea ocupa

funcția de director executiv cu un an în urma înființării, iar SC I.B. SRL are

calitatea de agent de asigurare și nu calitatea de broker de asigurare.

Totodată, a reținut

instanța că, din modul de expunere a funcției de director vânzări ocupată V.G.,

nu se poate verifica îndeplinirea condițiilor referitoare experiența de cel

puțin 3 ani intr-o funcție de conducere operativă în domeniul asigurărilor sau

de cel puțin 5 ani într-o funcție de conducere operativă în domeniul

financiar-bancar, astfel că în mod corect a reținut pârâta că adeverințele

depuse de reclamantă nu conțin informații clare despre experiența profesională

a directorului general, suficiente pentru a evalua experiența într-o funcție de

conducere operativă, în domeniile arătate, pentru a se putea obține autorizarea

solicitată.

În consecință, a apreciat

instanța că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiției referitoare la

experiența profesională cerută de lege în privința persoanei ce va ocupa

funcția de director general, deoarece funcția de director vânzări ocupată de

persoana în cauză la cele două societăți, dintre care una nu este broker de

asigurare, iar cealaltă a obținut această autorizare cu 5 luni înainte ca

reclamanta să-și înceteze activitatea în cadrul acesteia, nu face dovada

experienței, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) din Normele aprobate prin

Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3110/2004.

Împotriva sentinței

civile nr. 1082 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.L.C.B.A.

SRL - București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art.

304

1

C. proc. civ. - „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină”, „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, respectiv „recursul declarat

împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu

este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.

În motivarea cererii

de recurs formulată, recurenta-reclamantă susține în esență că numai printr-o

aplicare greșită a legii instanța de fond i-a respins plângerea formulată

împotriva deciziei nr. 429 din 29 iunie 2009 emisă de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, reținând în mod eronat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de

asigurare și/ sau reasigurare puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2005,

deoarece una dintre societăți nu este broker de asigurare, iar cealaltă a

obținut autorizare cu 5 luni înainte ca reclamanta să-și înceteze activitatea

în cadrul acesteia.

Din înscrisurile

depuse la dosar, susține recurenta-reclamantă, rezultă în mod neîndoielnic

faptul că V.G. are pregătirea profesională și experiența necesară mai mare de

trei ani într-o funcție de conducere operativă în domeniul asigurărilor, fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. h) din Normele privind

autorizarea brokerilor de asigurare/ reasigurare, așa încât în mod greșit

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a respins cererea de autorizare ca

broker de asigurare a societății.

Intimata-pârâtă

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a depus la dosar note scrise, solicitând

respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca

legală și temeinică.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de probatoriul administrat

în cauză și legislația incidentă, Înalta Curte constată că este nefondat,

astfel cum se va arăta în continuare.

Condițiile care

trebuie îndeplinite și documentele care trebuie a fi depuse de o societate

pentru ca aceasta să obțină autorizație ca broker de asigurare și/ sau

reasigurare, astfel cum a solicitat recurenta-reclamantă, sunt prevăzute de

Legea nr. 32/2000 și Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare și/

sau reasigurare puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2004.

Potrivit art. 35 alin.

(5) lit. h) din Legea nr. 32/2000, un broker trebuie „să aibă personal angajat

care să corespundă criteriilor de calificare și pregătire profesională conform

normelor privind cerințele profesionale pentru intermediarii în asigurări și/

sau reasigurări”, iar potrivit art. 2 lit. h) din Normele puse în aplicare prin

Ordinul nr. 3110/2004 „conducătorii executivi să aibă studii superioare și o

experiență de cel puțin 3 ani într-o funcție de conducere operativă în domeniul

asigurărilor sau de cel puțin 5 ani într-o funcție de conducere operativă în

domeniul financiar-bancar”.

Analizând

înscrisurile depuse de numita V.G., care urma să dețină funcția de director

general, în raport de dispozițiile legale sus citate - aplicabile în speță,

prima instanță a respins în mod corect cererea recurentei-reclamante SC E.L.C.B.A.

SRL de autorizare ca broker de asigurare, menținând astfel Decizia nr. 492 din

29 iunie 2009 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Cu cele două

adeverințe, nr. 28 din 27 iunie 2008 emisă de SC I.B. SRL și nr. 16 din 28

decembrie 2008 emisă de SC E.I.S.B. SRL, depuse de recurenta-reclamantă,

aceasta nu face dovada îndeplinirii de către V.G., persoana propusă în funcția

de conducător executiv în cadrul brokerului, a condițiilor prevăzute de art. 2 lit.

h) din Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2004.

În adeverința nr. 28

din 27 iunie 2008 emisă de SC I.B. SRL se menționează că dna V.G. a fost

angajată a acestei societăți „în perioada martie 2004 - mai 2007, având funcția

de director vânzări”, însă așa cum în mod corect susține intimata-pârâtă,

respectiva societate deși are în denumire sintagma „insurance broker”, conform art.

35 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 32/2000, aceasta nu a fost autorizată de

către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

De altfel, așa cum

corect menționează intimata-pârâtă, societatea respectivă nu putea desfășura

nici activități de agent de asigurare pentru că nu are în denumire sintagma de

„agent de asigurări”, conform art. 34 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000,

conducătorul executiv nu îndeplinea condițiile privind pregătirea și experiența

necesară pentru această funcție, conform art. 34 alin. (3) lit. d) din Legea nr.

32/2000, nu a făcut dovada deținerii unei autorizații valabile, scrisă, din

partea unui asigurator, denumită contract de agent, pentru a acționa în numele

acestuia, conform art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 și nu a făcut dovada

deținerii unui contract de asigurare de răspundere civilă profesională a

agentului conform art. 34 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 32/2000, deci nu

îndeplinea condițiile pentru desfășurarea activității de broker de asigurare

ori ca agent de asigurare și ca o consecință nici V.G. nu putea dobândi în

această societate experiență în domeniul asigurărilor.

Textul de lege - art.

2 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare, astfel cum

susține și recurenta-reclamantă, impune pentru conducătorul executiv al

brokerului de asigurare, pe lângă studii superioare și „o experiență de cel

puțin 3 ani într-o funcție de conducere operativă în domeniul asigurărilor”,

condiție a cărei îndeplinire, în speță, este discutabilă, raportat la funcția

ocupată de V.G., aceea ce director vânzări într-o societate care nu îndeplinea

condiții pentru desfășurarea activității de broker de asigurare și nici chiar

ca agent de asigurare.

Cât privește

adeverința nr. 16 din 28 decembrie 2008 emisă de SC E.I.S.B. SRL, potrivit

căreia d-na G.V. a fost angajată a acestei societăți în perioada iunie 2007 -

decembrie 2008, având funcția de director vânzări, de asemenea este nerelevantă

în a se dovedi faptul că sunt îndeplinite condițiile legii pentru ca

recurenta-reclamantă să obțină autorizarea ca broker de asigurare.

În primul rând,

respectiva societate are ca număr de ordine în registrul comerțului din 19 mai 2008,

iar autorizarea ca broker de asigurare i-a fost admisă prin Decizia nr. 640 din

23 iulie 2008, decizie înregistrată în registrul brokerilor de asigurare din 23

iulie 2008, ceea ce conduce la concluzia că adeverința respectivă conține

informații neadevărate.

De altfel,

recurenta-reclamantă a mai depus și o altă adeverință, din 14 aprilie 2009 emisă

de SC E.I.B. SRL, potrivit căreia dna G.V. a fost angajata acestei societăți

„în perioada iunie 2008 - decembrie 2008 ca director de vânzări”, însă din

evidențele intimatei-pârâte rezultă că o astfel de societate comercială nu este

autorizată ca broker de asigurare.

Rezultă astfel, fără

echivoc, că recurenta-reclamantă nu a depus înscrisuri care să conțină

informații clare, apte să dovedească întrunirea condițiilor cerute de lege

pentru a obține autorizarea de broker de asigurare, înscrisurile necesare a fi

depuse fiind prevăzute de art. 3 lit. h) din Normele privind autorizarea

brokerilor de asigurare și/ sau reasigurare puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2004,

printre acestea fiind și copia cărții de muncă ce nu a fost depusă de către

persoana ce urma să dețină funcția de director general.

Instanța de fond a

apreciat în mod corect că Decizia nr. 492 din 29 iunie 2009 a fost emisă de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în mod legal.

Ca o consecință,

sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii,

aceasta cuprinzând și motivele pe care se sprijină, contrar celor susținute de

recurenta-reclamantă, astfel încât urmează a fi menținută, iar recursul

formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC E.L.C.B.A. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1082 din

2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2011.