ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

și procedura derulată în fața primei instanțe

p

rin

acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul V.I.

a chemat în judecată pe pârâta Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, solicitând

anularea Deciziei de sancționare nr. 459 din 2 iunie 2008 emisă de aceasta.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că decizia atacată este

nelegală

și netemeinică deoarece obligația prevăzută de dispozițiile art. 35 alin. (5)

lit.

i) din Legea nr. 32/2000 aparține brokerului de asigurare și/sau reasigurare,

respectiv SC

B.A.

SRL, aceasta fiind

persoana ce trebuia amendată.

De

asemenea, a mai arătat că reclamantul nu a primit nici o notificare de la

pârâta

Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor,

fiind deci privat de dreptul de a-și expune un punct de vedere cu

privire la fapta ce i se impută, ceea ce atrage

nulitatea deciziei de sancționare, în

condițiile art. 16 alin. (7) din O.G.

nr. 2/2001 și ale art. 38

1

alin. (6) și (7) din OG

nr. 32/2000, pârâta având obligația de a-l

notifica prin scrisoare recomandată cu

confirmare

de primire asupra încălcării de către societate a obligațiilor pretins

nerespectate.

Reclamanta a mai

susținut că SC

B.A.

SRL a

depus la

Comisia

de

Supraveghere a Asigurărilor,

în format electronic, Registrul personalului propriu al brokerilor de

asigurare

și/sau de reasigurare completat, Jurnalul asistenților de brokeraj Secțiunea

A-persoane fizice necompletat și Jurnalul asistenților de brokeraj -

persoane juridice, necompletat.

În

speță, SC B.A.

SRL nu are asistenți nici persoane fizice și nici persoane

juridice pentru a fi trecute în

registre, dar aceste

documente au fost întocmite în format electronic,

pârâta amendând

reclamantul cu

echivalentul a trei salarii

nete pentru că societatea nu a completat jurnalele

deși nu avea ce

completa.

Î

n drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 40 și 38

1

din Legea

nr. 32/2000 și art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea

deciziei de sancționare atacate ca fiind legală și temeinică, anexând, în

fotocopie, actele

care au stat la baza deciziei contestate.

de apel,

Prin sentința civilă nr.

398 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis plângerea reclamantului, a anulat

Decizia nr. 459 din 2 iunie 2008 emisă de pârâtă și a exonerat reclamantul de

plata amenzii.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență următoarele:

În fapt, prin Decizia

nr. 459 din 2 iunie 2008 emisă de președintele Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, administratorul

SC B.A.

SRL, V.I., a fost sancționat, în calitate de

persoană semnificativă a acestei societăți cu amendă contravențională

reprezentând 3 salarii nete din luna precedentă celei în care a fost constatată

contravenția.

S-a

reținut, în considerentele deciziei, că reclamantul a încălcat prevederile art.

35 alin. (5) lit. i) din Legea nr. 32/2000 coroborate cu art. 1 alin. (4) și

alin. (5) și art. 20 din Ordinul nr. 10/2007, întrucât nu a deschis

r

egistrul personalului propriu al

brokerilor de asigurare și/sau reasigurare și

j

urnalul

asistenților în brokeraj până la data de 31 decembrie 2007 și nu a răspuns

notificării trimise în luna ianuarie 2008 de către Direcția Generală

Reglementări și Autorizări Generale.

Prima

instanță a respins susținerea potrivit căreia trebuia amendată

SC

B.A.

SRL iar nu reclamantul, reținând că în conformitate cu art.

39 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 32/2000 în mod corect i s-a aplicat

reclamantului sancțiunea amenzii contravenționale, acesta având calitate de

persoană semnificativă dispozițiile art. 38

1

alin. (8) din O.G. nr. 32/2000.

A

constatat că

SC B.A.

SRL a răspuns Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, în format electronic, transmițând registrul

personalului propriu al brokerilor de asigurare și/sau reasigurare completat și

jurnalele asistenților de brokeraj persoane fizice, respectiv persoane

juridice, necompletate, întrucât societatea nu are asistenți, nici persoane

fizice și nici juridice spre a fi trecuți în registre.

Raportarea

electronică s-a făcut la altă adresa de e-mail, reclamantul nefiind informat

automat de către sistemul electronic asupra erorii adresei la care s-a expediat

corespondența, la adresa de e-mail a reclamantului existând dovada expedierii

raportării la data de 27 decembrie 2007.

Instanța

a apreciat că față de această situație nu există intenția reclamantului ca

element subiectiv al faptei cu caracter contravențional și că pârâta a efectuat

o greșită individualizare a sancțiunii în raport cu circumstanțele reale și

personale ale săvârșirii faptei.

3.

Recursul pârâtei

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta - pârâtă a invocat, pe de o parte, încălcarea

și interpretarea greșită a prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea

de asigurare și supraveghere a asigurărilor și, pe de altă parte, încălcarea și

interpretarea greșită a O.G.nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor.

În

dezvoltarea primului motiv, recurenta - pârâtă a arătat că instanța de fond a

manifestat o atitudine părtinitoare și a adoptat punctul de vedere al

intimatului - reclamant în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor prevăzute

de art. 38

1

alin. (6) și (8) și art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr.

32/2000 și de Ordinul nr. 10/2007, modificat și completat prin Ordinul nr. 12/2007

al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, de punere în aplicare

a Normei privind registrul intermediarilor în asigurări și/sau reasigurări.

În

acest sens, a mai arătat că deși a fost notificat, intimatul - reclamant nu a

transmis până la data de 31 decembrie 2007 datele pentru „Jurnalul asistenților

în brokeraj” și Registrul pentru personalul propriu la una dintre adresele de

poștă electronică menționate pe site-ul Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor.

Cu

referire la încălcarea și interpretarea greșită a prevederilor O.G.nr. 2/2001,

legea generală în materia contravențiilor, recurenta - pârâtă a arătat că

acestea se aplică numai în măsura în care legea specială - în speță Legea nr. 32/2000

nu conține norme speciale, derogatorii.

3.

Apărările intimatului - reclamant

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a răspuns tuturor criticilor

formulate în recurs, arătând, în esență, că instanța de fond a aplicat corect

prevederile Legii nr. 32/2000 și ale O.G. nr. 2/2001 în raport cu datele

factuale ce rezultă din probele cauzei.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Intimatul

- reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, în

temeiul art. 40 din Legea nr. 32/2000, Decizia nr. 459 din 2 iunie 2008, prin

care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor l-a sancționat cu amendă

contravențională conform prevederilor art. 39 alin. (3) lit. c) din aceeași

lege.

Fapta

reținută în sarcina intimatului - reclamant, în calitatea lui de persoană semnificativă

a SC B.A. SRL, este una omisivă, constând în nedeschiderea, până la data de 31

decembrie 2007, a Registrului personalului propriu al brokerilor de asigurare

și/sau reasigurare și a Jurnalului asistenților de brokeraj și netransmiterea

lor la autoritatea emitentă în format electronic, ceea ce constituie o încălcare

a prevederilor art. 35 alin. (5) lit. i) din Legea nr. 32/2000, coroborate cu

cele ale art. 1 alin. (4) și (5) și art. 20 din Ordinul nr. 10/2007 pentru

punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări

și/sau în reasigurări, cu completările și modificările ulterioare.

Fapta

constituie contravenție potrivit art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și

o) din lege.

Ținând

seama de obiectul învestirii instanței de fond, sentința recurată reflectă

interpretarea corectă atât a prevederilor O.G. nr. 2/2001, actul normativ care

constituie dreptul comun în materie contravențională, trasând coordonatele

generale ale angajării răspunderii administrativ-contravenționale, cât și a

prevederilor Legii nr. 32/2000, actul normativ special ce reglementează

contravenția supusă analizei.

Astfel,

art. 1 din O.G. nr. 2/2001 definește contravenția ca fiind „fapta săvârșită cu

vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin H.G. sau, după

caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau

al sectoarelor municipiului București, a Consiliului județean ori a Consiliului

General al Municipiului București”.

În

ceea ce privește latura obiectivă a contravenției, instanța de fond a reținut

judicios, printr-o analiză corectă a probei cu înscrisuri administrate în

cauză, că registrul personalului propriu al brokerilor de asigurare și/sau

reasigurare a fost completat, iar în Jurnalul asistenților de brokeraj SC B.A.

SRL nu a efectuat mențiuni întrucât nu avea astfel de asistenți. Obligația de

completare a registrelor și jurnalelor prevăzută în normele juridice pe care

autoritatea emitentă și-a întemeiat decizia nu poate fi interpretată în mod

abstract, ruptă de contextul faptic real, motiv pentru care Înalta Curte reține

că apărările intimatului-reclamant sunt fundamentate.

Curtea

de apel a ajuns la o concluzie corectă și în ceea ce privește latura subiectivă

a contravenției, constatând inexistența vinovăției în condițiile în care

brokerul de asigurări a expediat electronic raportările solicitate, dar o

eroare în consemnarea adresei de e-mail a împiedicat recepționarea lor de către

autoritatea recurentă.

2.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Având

în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de

modificare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asiguărilor împotriva sentinței

civile nr. 398 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2010.