ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe p rin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, solicitând anularea Deciziei de sancționare nr. 459 din 2 iunie 2008 emisă de aceasta. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia atacată este nelegală și netemeinică deoarece obligația prevăzută de dispozițiile art. 35 alin. (5) lit. i) din Legea nr. 32/2000 aparține brokerului de asigurare și/sau reasigurare, respectiv SC B.A.

SRL, aceasta fiind persoana ce trebuia amendată. De asemenea, a mai arătat că reclamantul nu a primit nici o notificare de la pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, fiind deci privat de dreptul de a-și expune un punct de vedere cu privire la fapta ce i se impută, ceea ce atrage nulitatea deciziei de sancționare, în condițiile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 38 1 alin. (6) și (7) din OG nr. 32/2000, pârâta având obligația de a-l notifica prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire asupra încălcării de către societate a obligațiilor pretins nerespectate. Reclamanta a mai susținut că SC B.A. SRL a depus la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în format electronic, Registrul personalului propriu al brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare completat, Jurnalul asistenților de brokeraj Secțiunea A-persoane fizice necompletat și Jurnalul asistenților de brokeraj - persoane juridice, necompletat.

În speță, SC B.A. SRL nu are asistenți nici persoane fizice și nici persoane juridice pentru a fi trecute în registre, dar aceste documente au fost întocmite în format electronic, pârâta amendând reclamantul cu echivalentul a trei salarii nete pentru că societatea nu a completat jurnalele deși nu avea ce completa. Î n drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 40 și 38 1 din Legea nr. 32/2000 și art. 16 din O.G. nr. 2/2001. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei de sancționare atacate ca fiind legală și temeinică, anexând, în fotocopie, actele care au stat la baza deciziei contestate. 2. Hotărârea Curții de apel, Prin sentința civilă nr. 398 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis plângerea reclamantului, a anulat Decizia nr. 459 din 2 iunie 2008 emisă de pârâtă și a exonerat reclamantul de plata amenzii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență următoarele: În fapt, prin Decizia nr. 459 din 2 iunie 2008 emisă de președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, administratorul SC B.A. SRL, V.I., a fost sancționat, în calitate de persoană semnificativă a acestei societăți cu amendă contravențională reprezentând 3 salarii nete din luna precedentă celei în care a fost constatată contravenția. S-a reținut, în considerentele deciziei, că reclamantul a încălcat prevederile art. 35 alin. (5) lit. i) din Legea nr. 32/2000 coroborate cu art. 1 alin. (4) și alin. (5) și art. 20 din Ordinul nr. 10/2007, întrucât nu a deschis r egistrul personalului propriu al brokerilor de asigurare și/sau reasigurare și j urnalul asistenților în brokeraj până la data de 31 decembrie 2007 și nu a răspuns notificării trimise în luna ianuarie 2008 de către Direcția Generală Reglementări și Autorizări Generale.

Prima instanță a respins susținerea potrivit căreia trebuia amendată SC B.A. SRL iar nu reclamantul, reținând că în conformitate cu art. 39 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 32/2000 în mod corect i s-a aplicat reclamantului sancțiunea amenzii contravenționale, acesta având calitate de persoană semnificativă dispozițiile art. 38 1 alin. (8) din O.G. nr. 32/2000. A constatat că SC B.A. SRL a răspuns Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în format electronic, transmițând registrul personalului propriu al brokerilor de asigurare și/sau reasigurare completat și jurnalele asistenților de brokeraj persoane fizice, respectiv persoane juridice, necompletate, întrucât societatea nu are asistenți, nici persoane fizice și nici juridice spre a fi trecuți în registre.

Raportarea electronică s-a făcut la altă adresa de e-mail, reclamantul nefiind informat automat de către sistemul electronic asupra erorii adresei la care s-a expediat corespondența, la adresa de e-mail a reclamantului existând dovada expedierii raportării la data de 27 decembrie 2007. Instanța a apreciat că față de această situație nu există intenția reclamantului ca element subiectiv al faptei cu caracter contravențional și că pârâta a efectuat o greșită individualizare a sancțiunii în raport cu circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptei. 3. Recursul pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta - pârâtă a invocat, pe de o parte, încălcarea și interpretarea greșită a prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor și, pe de altă parte, încălcarea și interpretarea greșită a O.G.nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În dezvoltarea primului motiv, recurenta - pârâtă a arătat că instanța de fond a manifestat o atitudine părtinitoare și a adoptat punctul de vedere al intimatului - reclamant în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 38 1 alin. (6) și (8) și art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000 și de Ordinul nr. 10/2007, modificat și completat prin Ordinul nr. 12/2007 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, de punere în aplicare a Normei privind registrul intermediarilor în asigurări și/sau reasigurări.

În acest sens, a mai arătat că deși a fost notificat, intimatul - reclamant nu a transmis până la data de 31 decembrie 2007 datele pentru „Jurnalul asistenților în brokeraj” și Registrul pentru personalul propriu la una dintre adresele de poștă electronică menționate pe site-ul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Cu referire la încălcarea și interpretarea greșită a prevederilor O.G.nr. 2/2001, legea generală în materia contravențiilor, recurenta - pârâtă a arătat că acestea se aplică numai în măsura în care legea specială - în speță Legea nr. 32/2000 nu conține norme speciale, derogatorii. 3. Apărările intimatului - reclamant Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a răspuns tuturor criticilor formulate în recurs, arătând, în esență, că instanța de fond a aplicat corect prevederile Legii nr. 32/2000 și ale O.G.

nr. 2/2001 în raport cu datele factuale ce rezultă din probele cauzei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul - reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 40 din Legea nr. 32/2000, Decizia nr. 459 din 2 iunie 2008, prin care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor l-a sancționat cu amendă contravențională conform prevederilor art. 39 alin. (3) lit. c) din aceeași lege. Fapta reținută în sarcina intimatului - reclamant, în calitatea lui de persoană semnificativă a SC B.A.

SRL, este una omisivă, constând în nedeschiderea, până la data de 31 decembrie 2007, a Registrului personalului propriu al brokerilor de asigurare și/sau reasigurare și a Jurnalului asistenților de brokeraj și netransmiterea lor la autoritatea emitentă în format electronic, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 35 alin. (5) lit. i) din Legea nr. 32/2000, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) și (5) și art. 20 din Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, cu completările și modificările ulterioare. Fapta constituie contravenție potrivit art. 39 alin. (2) lit. a), m) 2 și o) din lege. Ținând seama de obiectul învestirii instanței de fond, sentința recurată reflectă interpretarea corectă atât a prevederilor O.G.

nr. 2/2001, actul normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională, trasând coordonatele generale ale angajării răspunderii administrativ-contravenționale, cât și a prevederilor Legii nr. 32/2000, actul normativ special ce reglementează contravenția supusă analizei. Astfel, art. 1 din O.G. nr. 2/2001 definește contravenția ca fiind „fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin H.G. sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectoarelor municipiului București, a Consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”. În ceea ce privește latura obiectivă a contravenției, instanța de fond a reținut judicios, printr-o analiză corectă a probei cu înscrisuri administrate în cauză, că registrul personalului propriu al brokerilor de asigurare și/sau reasigurare a fost completat, iar în Jurnalul asistenților de brokeraj SC B.A.

SRL nu a efectuat mențiuni întrucât nu avea astfel de asistenți. Obligația de completare a registrelor și jurnalelor prevăzută în normele juridice pe care autoritatea emitentă și-a întemeiat decizia nu poate fi interpretată în mod abstract, ruptă de contextul faptic real, motiv pentru care Înalta Curte reține că apărările intimatului-reclamant sunt fundamentate. Curtea de apel a ajuns la o concluzie corectă și în ceea ce privește latura subiectivă a contravenției, constatând inexistența vinovăției în condițiile în care brokerul de asigurări a expediat electronic raportările solicitate, dar o eroare în consemnarea adresei de e-mail a împiedicat recepționarea lor de către autoritatea recurentă.

2. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de modificare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asiguărilor împotriva sentinței civile nr. 398 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.