ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2448/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2448/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamanții T.M. și SC O.V.I.G. SA au solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pronunțarea
unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea măsurii de
sancționare dispuse prin decizia din 21 iunie 2012 emisă de pârâtă, iar, în
subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment scris”.
Hotărârea primei
instanțe
Prin sentința civilă
nr. 7102 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea excepției
lipsei calității procesuale active a reclamantei SC O.V.I.G. SA și respingerea
acțiunii reclamantei, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate
procesuală activă, admiterea acțiunii reclamantului T.M., în contradictoriu cu
pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, și anularea deciziei din 21
iunie 2012 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei SC O.V.I.G. SA este întemeiată, având
în vedere că prin decizia contestată a fost sancționat numai reclamantul T.M.,
în calitate de persoană împuternicită să conducă și să coordoneze activitatea
zilnică, investită și cu competența de a angaja răspunderea asiguratorului.
Prin decizia din 21
iunie 2012, reclamantul T.M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5.000 RON,
în calitate de persoană semnificativă/conducător executiv al SC O.V.I.G. SA,
motivat de faptul că nu a respectat termenele în care Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor a solicitat asiguratorului transmiterea documentației cerute,
conform adreselor din 17 aprilie 2012, din 19 aprilie 2012, din 20 aprilie
2012, din 23 aprilie 2012 și din 24 aprilie 2012.
La data întocmirii referatului
de constatare, respectiv, 6 iunie 2012, referat care a stat la baza emiterii deciziei
contestate, erau în vigoare Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 11/2012, prin care au fost abrogate
Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3/2010.
Potrivit art. 8 din Normele
puse în aplicare prin Ordinul nr. 11/2012, încălcarea dispozițiilor art. 3 lit.
f) din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2010
nu mai poate face obiectul verificării în cadrul controlului permanent.
Prin urmare, la data efectuării
controlului permanent și întocmirii referatului de constatare, Normele puse în aplicare
prin Ordinul nr. 3/2010 erau abrogate, iar noile norme nu mai prevedeau sancționarea
nerespectării prevederilor art. 3 lit. f) în cadrul unui control permanent, ci menținerea
numai a controlului inopinat.
În consecință, reținând
că la data emiterii deciziei din 21 iunie 2012 nu mai erau în vigoare dispozițiile
legale reținute a fi încălcate de către reclamant, prima instanță a constatat că
decizia de sancționare este nelegală și a dispus anularea acesteia.
Calea de atac exercitată
în cauză
Împotriva sentinței civile
nr. 7102 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal,
pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, susținând că este nelegală și netemeinică,
pentru următoarele motive:
Normele puse în aplicare
prin Ordinul nr. 11/2012 au fost emise în aplicarea Legii nr. 32/2000 privind activitatea
de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare.
Nelegalitatea sentinței
recurate rezultă din interpretarea și aplicarea prevederilor art. 38
1
din Legea nr. 32/2000, prevederi care reglementează inclusiv modalitatea de efectuare
a controlului permanent. Legea prevede în mod generic faptul că acest control permanent
se efectuează asupra respectării termenelor de prezentare a rapoartelor și informațiilor
periodice stabilite prin Norme.
În concluzie, verificarea
termenelor de transmitere de către asiguratori a notelor de fundamentare privind
soluționarea reclamanților poate face obiectul controlului permanent efectuat de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Așadar, se impune a se
constata că, în mod temeinic și legal, prin decizia din 21 iunie 2012, s-a dispus
sancționarea reclamantului T.M., persoană semnificativă/conducător executiv la SC
O.V.I.G. SA, cu amendă în cuantum de 5.000 RON.
În concluzie, pentru motivele
arătate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat
admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 7102 din 12 decembrie 2012
pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul respingerii acțiunii reclamantului
T.M., ca neîntemeiată.
Apărările formulate
de intimatul-reclamant T.M.
Intimatul-reclamant a
solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii
primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentința recurată,
prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și
de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse
în continuare.
Argumente de fapt și de
drept relevante
Reclamantul T.M., în calitate
de persoană semnificativă/conducător executiv al SC O.V.I.G. SA, a supus controlul
de legalitate decizia din 21 iunie 2012 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,
în condițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare
și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare.
Faptele reținute în sarcina
reclamantului au vizat încălcarea obligației instituite de art. 3 lit. f) din Normele
aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
3/2010, respectiv aceea de a transmite pentru fiecare reclamație primită de la autoritatea
de supraveghere, o notă de fundamentare întocmită de colectivul de analiză și soluționare
a reclamației în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării
sau în termenul precizat în mod expres în solicitare.
În speța supusă judecății,
faptele au fost săvârșite în luna mai 2012, când s-au împlinit termenele stabilite
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru transmiterea documentației solicitate
(3 mai 2012, 4 mai 2012 și 7 mai 2012), astfel că acestora le sunt aplicabile Normele
aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
3/2010, potrivit principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15
alin. (2) din Constituție.
Faptele reținute constituie
contravenție în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea
nr. 32/2000, astfel că în mod legal s-a dispus sancționarea acestora prin decizia
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 21 iunie 2012.
La baza emiterii deciziei
de sancționare a stat referatul de constatare din 6 iunie 2012 întocmit de Consiliul
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, urmare a controlului permanent efectuat
conform art. 38
1
alin. (5) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și
completările ulterioare.
Contrar susținerilor reclamantului,
validate de prima instanță, faptele reținute în sarcina acestuia puteau face obiectul
unui control permanent potrivit art. 38
1
alin. (5) lit. a) și lit. d)
din Legea nr. 32/2000, astfel că și sub acest aspect decizia de sancționare a fost
legal emisă.
Prin urmare, este întemeiată
critica recurentei privitoare la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor
legale incidente cauzei de către prima instanță, critica ce se circumscrie motivului
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În condițiile în care
prima instanță a procedat la soluționarea cauzei făcând verificări limitate la aspectele
de nelegalitate invocate de reclamant pentru prima dată în ședința publică din data
de 5 decembrie 2012, aspecte în privința cărora criticile recurentei s-au dovedit
a fi întemeiate, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași instanță, pentru a fi examinate motivele de nelegalitate invocate
de reclamant prin acțiunea introductivă.
Această soluție este conformă
principiului dublului grad de jurisdicție instituit de lege în materia contenciosului
administrativ, realizându-se astfel o judecată completă a litigiului de către ambele
instanțe.
Temeiul legal al soluției
instanței de recurs
Pentru toate considerentele
expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
cu modificările și completările ulterioare, și art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Comisia de Supraveghere
a Asigurărilor, casarea sentinței civile nr. 7102 din 12 decembrie 2012 a Curții
de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (în prezent Autoritatea de Supraveghere
Financiară) împotriva sentinței civile nr. 7102 din 12 decembrie 2012 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 mai 2014.