ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2448/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții T.M. și SC O.V.I.G. SA au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea măsurii de sancționare dispuse prin decizia din 21 iunie 2012 emisă de pârâtă, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment scris”. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 7102 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei SC O.V.I.G.

SA și respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, admiterea acțiunii reclamantului T.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, și anularea deciziei din 21 iunie 2012 emisă de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC O.V.I.G. SA este întemeiată, având în vedere că prin decizia contestată a fost sancționat numai reclamantul T.M., în calitate de persoană împuternicită să conducă și să coordoneze activitatea zilnică, investită și cu competența de a angaja răspunderea asiguratorului. Prin decizia din 21 iunie 2012, reclamantul T.M.

a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în calitate de persoană semnificativă/conducător executiv al SC O.V.I.G. SA, motivat de faptul că nu a respectat termenele în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a solicitat asiguratorului transmiterea documentației cerute, conform adreselor din 17 aprilie 2012, din 19 aprilie 2012, din 20 aprilie 2012, din 23 aprilie 2012 și din 24 aprilie 2012. La data întocmirii referatului de constatare, respectiv, 6 iunie 2012, referat care a stat la baza emiterii deciziei contestate, erau în vigoare Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 11/2012, prin care au fost abrogate Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3/2010.

Potrivit art. 8 din Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 11/2012, încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. f) din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2010 nu mai poate face obiectul verificării în cadrul controlului permanent. Prin urmare, la data efectuării controlului permanent și întocmirii referatului de constatare, Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3/2010 erau abrogate, iar noile norme nu mai prevedeau sancționarea nerespectării prevederilor art. 3 lit. f) în cadrul unui control permanent, ci menținerea numai a controlului inopinat. În consecință, reținând că la data emiterii deciziei din 21 iunie 2012 nu mai erau în vigoare dispozițiile legale reținute a fi încălcate de către reclamant, prima instanță a constatat că decizia de sancționare este nelegală și a dispus anularea acesteia.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 7102 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 11/2012 au fost emise în aplicarea Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare. Nelegalitatea sentinței recurate rezultă din interpretarea și aplicarea prevederilor art. 38 1 din Legea nr. 32/2000, prevederi care reglementează inclusiv modalitatea de efectuare a controlului permanent.

Legea prevede în mod generic faptul că acest control permanent se efectuează asupra respectării termenelor de prezentare a rapoartelor și informațiilor periodice stabilite prin Norme. În concluzie, verificarea termenelor de transmitere de către asiguratori a notelor de fundamentare privind soluționarea reclamanților poate face obiectul controlului permanent efectuat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Așadar, se impune a se constata că, în mod temeinic și legal, prin decizia din 21 iunie 2012, s-a dispus sancționarea reclamantului T.M., persoană semnificativă/conducător executiv la SC O.V.I.G. SA, cu amendă în cuantum de 5.000 RON. În concluzie, pentru motivele arătate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 7102 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul respingerii acțiunii reclamantului T.M., ca neîntemeiată. 4. Apărările formulate de intimatul-reclamant T.M. Intimatul-reclamant a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante Reclamantul T.M., în calitate de persoană semnificativă/conducător executiv al SC O.V.I.G. SA, a supus controlul de legalitate decizia din 21 iunie 2012 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în condițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare. Faptele reținute în sarcina reclamantului au vizat încălcarea obligației instituite de art. 3 lit. f) din Normele aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2010, respectiv aceea de a transmite pentru fiecare reclamație primită de la autoritatea de supraveghere, o notă de fundamentare întocmită de colectivul de analiză și soluționare a reclamației în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării sau în termenul precizat în mod expres în solicitare.

În speța supusă judecății, faptele au fost săvârșite în luna mai 2012, când s-au împlinit termenele stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru transmiterea documentației solicitate (3 mai 2012, 4 mai 2012 și 7 mai 2012), astfel că acestora le sunt aplicabile Normele aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2010, potrivit principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Faptele reținute constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000, astfel că în mod legal s-a dispus sancționarea acestora prin decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 21 iunie 2012. La baza emiterii deciziei de sancționare a stat referatul de constatare din 6 iunie 2012 întocmit de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, urmare a controlului permanent efectuat conform art. 38 1 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare. Contrar susținerilor reclamantului, validate de prima instanță, faptele reținute în sarcina acestuia puteau face obiectul unui control permanent potrivit art. 38 1 alin. (5) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 32/2000, astfel că și sub acest aspect decizia de sancționare a fost legal emisă.

Prin urmare, este întemeiată critica recurentei privitoare la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente cauzei de către prima instanță, critica ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În condițiile în care prima instanță a procedat la soluționarea cauzei făcând verificări limitate la aspectele de nelegalitate invocate de reclamant pentru prima dată în ședința publică din data de 5 decembrie 2012, aspecte în privința cărora criticile recurentei s-au dovedit a fi întemeiate, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a fi examinate motivele de nelegalitate invocate de reclamant prin acțiunea introductivă.

Această soluție este conformă principiului dublului grad de jurisdicție instituit de lege în materia contenciosului administrativ, realizându-se astfel o judecată completă a litigiului de către ambele instanțe. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, casarea sentinței civile nr. 7102 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară) împotriva sentinței civile nr. 7102 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2014.