ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2912/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2912/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul M.T. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, anularea deciziei nr. 311 din 2

mai 2011 emisă de aceasta și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment

scris, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea

sancțiunii amenzii.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a fost efectuat la C.R. un control periodic

conform art. 381 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, în perioada 01 noiembrie 2010

– 30 noiembrie 2010, obiectul controlului constând în verificarea activității

Societății potrivit tematicii aprobată în data de 02 decembrie 2009 de către

Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În urma efectuării controlului,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis procesul verbal din data de 20

decembrie 2010, în cadrul căruia au fost evidențiate aspectele constatate, sugerându-se

măsuri de remediere.

În opinia reclamantului,

presupusele nereguli constatate de către autoritatea pârâtă impuneau, aplicarea

unei măsuri cu avertisment scris și nu aplicarea sancțiunii amenzii aplicate în

cuantumul maxim al acesteia, întrucât nu prezintă un grad de risc ridicat, invocând

dispozițiile art. 2 din Norma privind gradualizarea măsurilor sancționatorii, publicată

în M. Of., partea I nr. 560/28.06.2006.

Ulterior reclamantul a

precizat acțiunea, solicitând și anularea deciziei nr. 462, apreciind

că, prin această decizie, autoritatea pârâtă a recunoscut practic că a săvârșit

o greșeală atunci când a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul maxim prevăzut

de lege, iar sub pretextul unei pretinse erori materiale a dispus reducerea amenzii,

chiar dacă nu sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea unei astfel de sancțiuni.

Prin întâmpinare, pârâta

a răspuns apărărilor invocate de reclamant în acțiune, susținând, în esență,

că actul administrativ atacat este legal și temeinic.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6596 din 19

noiembrie 2012, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 311 din

2 mai 2011, în baza procesului–verbal de control din data de 20 decembrie 2010 valorificat

în ședința din 18 ianuarie 2011, autoritatea pârâtă a reținut în

sarcina reclamantului, comiterea contravențiilor prevăzute de art. 39

alin. (2) lit. a) și d) din Legea nr. 32/2000 privind piața de capital

cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a săvârșirii următoarelor

fapte:

de control intern, nu este asigurat un control adecvat asupra activității de investiții”;

la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vacantarea poziției deținute de coordonatorul

activității de daune, in termen de 10 zile lucrătoare";

in activitatea curenta a societății un sistem de management al riscurilor";

de raportare către departamentul de management al riscurilor și către conducerea

societății a expunerilor la riscuri din cadrul fiecărei activități;

nu exista raportări specifice ale Comitetului de management al riscului către Consiliul

de Administrație, iar in minute nu au fost stabilite masuri de control, de urmărire

sau diminuare a riscurilor";

societății referitoare la constituirea și menținerea rezervelor tehnice nu descriu

metodologia concreta de calcul a rezervei de daune neavizate și a rezervei pentru

riscuri neexpirate";

activitatea IT externalizată nu există analize, din perspectiva riscurilor implicate,

privind oportunitatea externalizarii”;

iunie 2010 activitatea de control intern a fost coordonata de o persoana care nu

avea aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru îndeplinirea acestei

funcții";

referire la activitățile de control intern ale societății nu rezulta cărei structuri

din organigrama îi sunt raportate rezultatele acțiunilor de control și care sunt

măsurile întreprinse de conducerea executivă";

la CSA, în termenul legal, procedurile in materie de cunoaștere a clientului, pentru

a preveni și împiedica implicarea in operațiuni suspecte de spălare de bani și finanțare

a actelor de terorism";

activitatea de combatere și prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului

nu prevăd preluarea în evidentele societății a numelui beneficiarului real și a

criteriile avute în vedere pentru persoanele expuse politic";

activitatea de combatere și prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului

nu prevăd masurile care să permită identificarea, pe baza unor indicatori de risc,

a categoriilor de clienți, identificarea cazurilor când se aplică măsuri suplimentare

sau după caz masuri simplificate și proceduri de analiză pe bază de risc, în urma

cărora sa se clasifice clienții in cel puțin 3 clase de risc";

activitatea de combatere și prevenire a spătarii banilor și a finanțării terorismului

nu prevăd, pentru încadrarea clienților în clasa de risc ridicat, informații referitoare

la funcția publică sau funcția importantă deținută și tipul de activitate desfășurata

de client";

on-line de primire a reclamanțiilor și sesizărilor de la petenți”;

03 iunie 2010 nu au fost elaborate proceduri de primire și soluționare a reclamațiilor

și nu a fost deschis un registru de reclamații și sesizări";

în asigurări nu a fost actualizat cu toate modificările referitoare la agenții de

asigurare persoane juridice";

ajustarea rezervei de daune pentru toate dosarele de daune și nu a înregistrat în

rezerva de daune toate dosarele, atât pentru data de 31 decembrie 2009, cât și 30

septembrie 2010, fiind astfel subevaluată rezerva de daune avizate";

privind operațiunile de coasigurare au fost înregistrate în mod eronat în contul

401 în loc de contul 405, iar contul 405 prezintă rulaje neconforme cu funcționalitatea

acestuia”;

toate elementele din activ și pasiv”;

nu a fost calculată corect”;

toate tranzacțiile intragrup”.

societatea nu mai îndeplinea condițiile de lichiditate și nu a adus la

cunoștință CSA diminuarea valorii coeficientului de lichiditate”.

Totodată, s-a reținut

că în baza aceleiași acțiuni de control, pentru abateri similare, au fost

sancționate și alte persoane semnificative din conducerea Societății

de Asigurări C.R. SA, în acest sens fiind deciziile nr. 308/2011, 309/2011, 310/2011,

iar, în raport cu acest fapte reținute, prin decizia nr. 312/2011 a fost stabilită

în sarcina Societății de Asigurări C.R. SA obligația ca, prin reprezentanții

săi legali, să elaboreze un plan de măsuri detaliate, cu termene concrete și

persoane responsabile care să fie aprobat de Consiliul de administrație al

societății respective.

Potrivit adreselor din

17 mai 2011 și din 03 iunie 2011, Societatea a transmis ordinele de plată prin care

a achitat cuantumul amenzilor pentru persoanele semnificative sancționate,

comunicând și faptul că luase deja măsuri de remediere și conformare, angajându-se

în sensul implementării întocmai a măsurilor dispuse.

Așa fiind, prima instanță

a reținut astfel că Societatea de Asigurări C.R. SA nu a contestat decizia nr. 312/2011,

ci a confirmat realitatea constatărilor organului de control în legătură cu unele

aspecte din activitatea sa.

De altfel, nici reclamantul,

prin acțiunea formulată, nu contestă, în mod efectiv, faptele constatate de

organele de control și reținute în sarcina sa prin decizia contestată,

ci faptul că acestea sunt circumstanțiate și explicate împrejurările săvârșirii

lor, susținând că, acestea privesc situații izolate, sau că se referă

doar parțial la activitatea respectivă, or că, ulterior, au fost remediate

sau că urmările acestora nu sunt de natură să afecteze/prejudicieze activitatea

societății.

Concluzionând, judecătorul

fondului a reținut că faptele reținute în sarcina reclamantului ca persoană

semnificativă au fost stabilite în mod legal și temeinic, făcând referire și

la sentința nr. 189 din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

prin care a fost respinsă acțiunea formulată de directorul general adjunct/persoană

semnificativă, sancționată prin decizia nr. 3010/2011.

În ceea ce privește

cererea subsidiară, de reindividualizare a sancțiunii de 10.000 RON, amendă

stabilită prin decizia nr. 311/2011 rectificată prin decizia nr. 462/2012, prima

instanță a reținut că autoritatea pârâtă a avut în vedere, la stabilirea sancțiunii,

toate criteriile de gradualizare din normele aprobate prin Ordinul nr. 113118/2006,

inclusiv urmările produse, care, în final, au condus la adoptarea de către asociații

Societății a hotărârii de încetarea activității societății și

de transferare a portofoliului către o altă sucursală din Marea Britanie.

Referitor la solicitarea

reclamantului formulată prin cererea precizatoare, prima instanța a observat

că reclamantul nu a formulat critici de nelegalitate care să vizeze exclusiv decizia

nr. 462/2012. De principiu, orice act administrativ, ca orice act juridic, în situația

în care conține o eroare/erori materiale poată fi rectificat în privința

acesteia/acestora.

În speță, prin decizia

nr. 462/2012 autoritatea competentă emitentă și-a rectificat propria eroare

materială din decizia nr. 311/2011, în privința cuantumului amenzii aplicate,

din suma de 50.000 RON în suma de 10.000 RON.

Prin urmare, decizia

nr. 462/2012 este legală, fiind emisă cu respectarea principiului simetriei și

paralelismului actelor juridice, având în vedere că din conținutul Legii

nr. 32/2006 nu rezultă existența unor norme speciale privind rectificarea erorilor

materiale strecurare în actele emise de autoritatea publică pârâtă.

reclamantul T.M. împotriva sentinței nr. 6596 din 19 noiembrie 2012 a Curții de

Apel București

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și art. 304

1

C. proc.

civ.

3.1. Nerespectarea principiilor

fundamentale de drept

Intimata-pârâtă, cu încălcarea

prevederilor legale, a atașat notelor scrise depuse după închiderea dezbaterilor

înscrisuri la care recurentul nu a avut acces și care nu i-au fost comunicate.

Recurentul are suspiciunea

că notele scrise depuse de partea adversă în ultima ședință publică din 05

noiembrie 2012 cuprind, printre altele, apărări care trebuiau formulate în cuprinsul

întâmpinării sau pe parcursul desfășurării litigiului, conform art. 115 pct. 3 C.

proc. civ.

3.2. Au fost preluate

considerentele însușite de un alt complet de judecată într-un alt dosar similar

cu prezenta cauză

Instanța de fond nu a

procedat la o analiză proprie a cauzei dedusă judecății, iar întreaga argumentație

reprezintă o reluare a considerentelor inserate de un alt complet de judecată într-o

cauză similară.

3.3. Instanța de fond

nu a analizat apărarea reclamantului privind nerespectarea dispozițiilor legale

aplicabile în ceea ce privește dispunerea sancțiunii

Recurentul-reclamant a

invocat nerespectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 39 alin. (3) din Legea

nr. 32/2000 și a art. 2, 3 și 7 din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 113118/2006

privind gradualizarea măsurilor sancționatorii.

De asemenea, recurentul

arată că a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 39 alin. (7) din Legea nr. 32/2000

și că judecătorul fondului nu a examinat obiecțiunile formulate de societate, conform

art. 38

1

alin. (6) din Legea nr. 32/2000.

Instanța de fond a reținut

greșit că planul de măsuri a fost implementat prin decizia CSA de sancționare, când,

în realitate acesta a fost implementat prin decizia CSA nr. 312/2011.

Însăși intimata a concluzionat

în procesul-verbal de control înregistrat din 20 decembrie 2010 că „riscul agregat

al societății este scăzut cu tendință către mediu”.

Instanța de fond a interpretat

greșit situația dedusă judecății când a reținut că ulterior efectuării controlului

asociații au hotărât încetarea activității societății și transferul portofoliului

către societatea unui asigurator din Marea Britanie, când, prin HCA s-a dispus fuziunea

prin absorbție a societății.

3.4. Instanța de fond

nu a analizat în concret motivul principal al acțiunii, respectiv că sancțiunea

amenzii este nejustificată în raport cu aspectele constatate și concluzia însușită

de intimată prin procesul-verbal de control

3.5. Prejudiciul asupra

interesului asiguraților sau a stabilității activității lipsește

Impactul constatărilor

este minimal, majoritatea deficiențelor identificate sunt pur formale, de reflectare

în normele, politicile și procedurile interne a unor mecanisme existente și aplicate

deja în cadrul societății.

În calitate de director,

recurentul a suferit un prejudiciu de imagine, fapt ce poate atrage efecte semnificative

negative, greu de remediat și nejustificate în raport cu aspectele constatate.

de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară

Prin notele scrise depuse

la dosar, intimata consideră că recursul este nefondat, arătând că notele scrise,

conform regulilor procedurale nu se comunică reclamantului, iar prin acestea nu

s-au invocat aspecte noi.

Intimata concluzionează

în sensul că în dosare similare au fost invocate aceleași aspecte și susțineri ale

părților.

Cu privire la individualizarea

măsurii sancționatorii, se apreciază că au fost respectate prevederile legale în

domeniu și că decizia nr. 311/2011 este legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei

Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este nefondat.

1.1. Critica privind încălcarea

principiilor fundamentale de drept (principiul contradictorialității, dreptul la

apărare, dreptul la un proces echitabil) nu este întrunită.

Din actele dosarului rezultă

că intimata-pârâtă a depus la data de 04 noiembrie 2012 note scrise însoțite de

jurisprudența în domeniu.

Dispozițiile C. proc.

civ. nu impun comunicarea notelor scrise și nici a jurisprudenței atașate la dosar,

acestea din urmă neputând fi considerate înscrisuri doveditoare în conformitate

cu prevederile art. 172-176 C. proc. civ.

Alăturat notelor scrise

și copii ale unor hotărâri judecătorești, intimata nu a depus înscrisuri doveditoare.

În ceea ce privește conținutul

notelor scrise se constată că acestea cuprind dezvoltări ale apărărilor din întâmpinare

și nu apărări noi, fără să fie puse în dezbaterea părților.

Mai mult, însuși recurentul

a depus la dosar concluzii scrise, înregistrate la 07 noiembrie 2011, după închiderea

dezbaterilor neputând invoca în privința intimatei-pârâte exercitarea cu rea credință

a dispozițiilor procedurale.

1.2. Preluarea considerentelor

însușite de un alt complet de judecată într-un dosar similar cu prezenta cauză nu

poate reprezenta un motiv de modificare sau casare a sentinței primei instanțe.

În speță, în cuprinsul

considerentelor sentinței recurate nu se regăsește acea reluare copy/paste invocată

de recurent, de unde rezultă că motivul de recurs este nefondat.

1.3. Instanța de fond

a apreciat în mod corect că decizia nr. 312/2011 prin care s-a dispus în sarcina

Societății de Asigurări C.R. SA obligația elaborării unui plan de măsuri detaliate,

cu termene concrete și persoane responsabile care să fie aprobat de Consiliul de

administrație, nu a fost contestată, confirmând realitatea celor reținute de organele

de control.

Recurentul-reclamant,

prin acțiunea introductivă, deși face aprecieri pur formale asupra netemeiniciei

abaterilor menționate, în realitate urmărește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment

scris, întrucât neregulile constatate nu justifică aplicarea sancțiunii amenzii.

Astfel, critica conform

căreia prima instanță nu a analizat apărarea recurentului privind nerespectarea

dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce privește dispunerea sancțiunii este nefondată,

în contextul în care cele menționate în procesul-verbal de control au rămas definitive

prin necontestarea deciziei nr. 312/2011.

1.4. Cu privire la aplicarea

sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 RON și la solicitarea de reindividualizare,

prin înlocuirea cu sancțiunea avertisment scris, Înalta Curte constată că recurentului-reclamant

i s-au imputat săvârșirea a nu mai puțin de 22 de contravenții prevăzute de

art. 39 alin. (2) lit. a), d), f), h), k), m), o) din Legea nr. 32/2000.

Conform art. 39 alin.

(3) din Legea nr. 32/2000, săvârșirea oricăreia dintre faptele prevăzute la

alin. (2) se sancționează cu: lit. a) – avertisment; lit. c) – amendă aplicabilă

conducerii executive, etc., de la 2.500 RON la 50.000 RON.

Concluzia finală a procesului-verbal

de control din 20 decembrie 2010, conform căreia „riscul agregat al societății este

scăzut cu tendințe către mediu” nu determină automat aplicarea sancțiunii celei

mai puțin severe – avertismentul scris.

Recurentul-reclamant a

săvârșit un număr mare de fapte contravenționale, iar concluzia controlului a încadrat

„riscul agregat al societății”, ca având o tendință spre mediu.

Așadar, aplicarea unei

amenzi este justificată față de numărul contravențiilor săvârșite și acea tendință

a riscului către mediu.

Cu privire la cuantumul

amenzii, suma de 10.000 RON este proporțională cu săvârșirea faptelor, reprezentând

o orientare către minim a acesteia.

Transmiterea unor obiecțiuni

ale societății la procesul-verbal de control nu are relevanță asupra individualizării

sancțiunii, din acest motiv instanța de fond nici nu a analizat conținutul acestora.

Împrejurarea neaplicării

amenzii pentru fiecare contravenție nu conduce la anularea actului administrativ,

recurentul-reclamant nu a dovedit nicio vătămare, iar cuantumul final se încadrează

în limitele dispuse prin Legea nr. 32/2000.

Având în vedere că la

individualizarea sancțiunii se ține seama de circumstanțele personale și reale ale

săvârșirii faptei și de conduita făptuitorului, prejudiciul minimal asupra interesului

asiguraților nu poate determina aplicarea sancțiunii avertisment scris dacă au fost

săvârșite 22 de fapte contravenționale.

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.M. împotriva sentinței nr. 6596 din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2014.