ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3795/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23 iulie 2012, reclamanta D.M. a chemat în judecată pârâta Comisa de Supraveghere a Asigurărilor solicitând anularea Deciziei nr. 382/21 iunie 2012 emisă de pârâtă și în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 6617 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei D.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta, prin Decizia nr. 382 din 21 iunie 2012, a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 32/2000 modificată și completată, sancționarea cu amendă în cuantum de 10.000 lei a reclamantei, în calitate de persoană semnificativă/conducător executiv al SC A.R.A.V.I.G. SA, pentru încălcarea prevederilor art. 3 lit. f) din Normele prudențiale referitore la rezolvarea reclamațiilor privind activitatea asigurătorilor, reasiguratorilor și intermediarilor în asigurări și/sau reasigurări, puse în aplicare prin Ordinul nr. 3/2010 coroborate cu prevederile art. 5 lit. j) din Legea nr. 32/2000.

În fapt, s-a reținut că reclamanta, în calitate de conducător executiv nu a întocmit și comunicat în termen nota de fundamentare care să justifice temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare soluția adoptată, copia integrală a dosarului de daună și condițiile de asigurare aplicabile pentru fiecare reclamație primită. Astfel, așa cum se reține în decizia contestată CSA a transmis cu adresele următoare: RP X1/2012, RP/X2/2012, RP/X3/9 aprilie 2012, RP X4/11 aprilie 2012, RP/X5/16 martie 2012, RP/X6/2012, RP/X7/2012, RP/X8/2012 solicitări de înaintare a documentațiilor aferente mai multor dosare de daună.

Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. n) din Legea nr. 32/2000 pârâta CSA primește și răspunde la toate reclamațiile și sesizările privind activitatea asigurătorilor, în acest sens fiind elaborate Normele Prudențiale referitoare la rezolvarea reclamațiilor privind activitatea asigurătorilor, reasiguratorilor și intermediarilor în asigurări-reasigurări aprobate prin Ordinul nr. 3/2010. Conform art. 3 lit. f) Normele aprobate prin Ordinul nr. 3/2010, asiguratorii au obligația să transmită pentru fiecare reclamație primită la autoritatea de supraveghere, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării sau în termenul prevăzut expres în solicitare o notă de fundamentare întocmită de colectivul de analiză soluționare a contestațiilor în care să justifice temeinic soluția adoptată, copia integrală a dosarului de daună, precum și condițiile de asigurare aplicabile în cauză.

Documentația se va depune la autoritatea de supraveghere sau se trimite prin poștă cu confirmare de primire și va fi semnat de conducerea executivă sau de persoanele care ocupă funcțiile de conducere specifice domeniilor asigurătorilor. Instanța de fond a reținut că este direct răspunzătoare de buna organizare și desfășurare a activității de primire și rezolvare a reclamațiilor și de legalitatea soluțiilor adoptate și comunicarea acestora conducerea executivă a asigurătorilor, motiv pentru care, conform art. 6 din Ordinul nr. 3/2010, în mod corect reclamanta, în calitatea sa de conducător executiv al SC A.R.A.V.I.G. SA, a fost sancționată pentru nerespectarea termenului stabilit conform art. 9 lit. f) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 3/2010.

Instanța de fond nu a primit apărarea reclamantei în sensul că termenul stabilit pentru transmiterea documentațiilor este un termen nerezonabil, motiv pentru care s-a adoptat soluția comunicării unui răspuns scurt pe e-mail și ulterior a unui răspuns elaborat și semnat de conducător. Instanța de fond a reținut că Normele adoptate prin Ordinul nr. 3/2010 prevăd un termen de recomandare de maximum 10 zile lucrătoare pentru transmiterea Notei de fundamentare și documentelor, iar răspunsurile transmise de reclamantă cuprind câteva fraze și nu sunt nicidecum elaborate așa cum pretinde aceasta. O parte din răspunsuri reprezintă simple informații cu privire la efectuarea plății fără a avea forma și conținutul unei Norme de Fundamentare, iar altele se rezumă la reproducerea unor texte din diferite acte normative, ceea ce nu justifică nicidecum transmiterea cu întârziere a acestora.

Nu este întemeiată nici apărarea reclamantei cu privire la împrejurarea că solicitările de comunicare a notelor de fundamentare nu sunt însoțite de dovada privind data primirii acestora, întrucât chiar reclamanta recunoaște primirea acestora "pe serverul A. în aceeași zi" arătând însă că nu au fost citite în aceeași zi. În ceea ce privește apărarea reclamantei ce vizează lista prejudiciului adus asigurătorilor, Curtea reține că întârzierea comunicării Notei de Fundamentare solicitate atrage implicit imposibilitatea respectării de către CSA a termenelor de răspuns prevăzute de O.G. nr. 27/2002. Având în vedere că urmare a analizării unora dintre notele de fundamentare, pârâta poate solicita asiguratorilor să efectueze plata despăgubirilor, consecința directă a acestei situații este întârzierea plății despăgubirilor către persoanele îndreptățite.

În concluzie, instanța a reținut că fapta reclamantei de a nu răspunde solicitărilor autorității de supraveghere în termenul indicat constituie contravenție potrivit art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000, iar sancțiunea aplicată corespunde criteriilor prevăzute de Normele privind gradualizarea măsurilor sancționatorii puse în aplicare prin Ordinul nr. 113, 118/2006. 3. Recursul formulat de D.M. Prin cererea de recurs formulată, reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea acțiunii, anularea deciziei și înlăturarea măsurilor sancționatorii, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului. Recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea criticată cu încălcarea dispozițiilor legale specifice în materie de asigurări și cu greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză.

S-a susținut faptul că un prim motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate este modul în care instanța a respins apărările formulate de reclamantă. Recurenta a arătat că sarcina probei contravenției incumbă CSA și, prin urmare, intimata-pârâtă trebuie să facă dovada de comunicare a cererilor, întrucât în cauză nu se poate stabili data acestei comunicări. S-a susținut faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor argumente de nelegalitate invocate în susținerea contestației, arătându-se că a fost invocat faptul că cererile de informații transmise prin email nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru un înscris în forma electronică și ca atare nu au forța probantă a unui înscris sub semnătură privată.

De asemenea, s-a invocat faptul că procedura folosită de CSA pentru solicitarea informației relevă și un mod injust de stabilire a termenului pentru răspunsul la solicitarea de informații. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Instanța de control judiciar a constatat că nu sunt fondate criticile formulate de recurentă și constatând că instanța de primă jurisdicție a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale și probelor administrate, va fi menținută sentința instanței de fond ca legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte a reținut că reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă anularea Deciziei nr. 382 din 21 iunie 2012 emisă de pârâta CSA și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Prin decizia atacată de reclamantă s-a constat faptul că nu a fost respectat termenul de transmitere a documentației solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, termen stabilit prin adresele arătate în decizie, motiv pentru care a fost sancționată cu amendă reclamanta, în calitate de persoană semnificativă/conducător executiv al SC A.R.A.V.I.G. SA. Din actele dosarului a rezultat că la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor au fost înregistrate mai multe sesizări formulate de persoane păgubite în urma unor evenimente rutiere, cu privire la modalitatea de gestionare a dosarelor de daună și de soluționare a cererilor de despăgubire de către SC A.R.A.V.I.G.

SA, iar CSA a solicitat asigurătorului comunicarea notei de fundamentare în care să justifice temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale soluția adoptată, o copie integrală a dosarului de daună, precum și a condițiilor de asigurare aplicabile în cauză, pentru fiecare reclamație primită, fără însă a primi un răspuns în termenul indicat. Deși aspectele sesizate prin reclamații nu au necesitat o cercetare amănunțită, transmiterea cu întârziere a acestora a fost justificată de recurenta-reclamantă prin faptul că procedura de primire și soluționare a reclamațiilor este una deficitară, care nu permite rezolvarea corespunzătoare și în termen legal a reclamațiilor. Or, nerespectarea termenului stabilit pentru comunicarea celor solicitate a determinat o soluționare cu întârziere a petițiilor formulate de persoanele păgubite, ceea ce a dus evident la întârzierea plății despăgubirilor de către asigurător către persoanele păgubite.

Apărările formulate de recurenta-reclamantă în legătură cu momentul de la care curge termenul pentru comunicarea celor solicitate, precum și cu dovada ce incumbă pârâtului în legătură cu cererile de comunicare, nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care constată că în răspunsurile formulate de S.R.A.V.I.G. SA și comunicate CSA, întotdeauna s-a făcut referire la numărul notificării și la data acesteia, nefiind invocată primirea cu întârziere a notificărilor și nefiind invocat vreun motiv pentru redactarea cu întârziere a răspunsurilor. Instanța de fond a concluzionat concret, pe baza actelor existente, faptul că decizia atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind identificate elemente de nelegalitate în emiterea acesteia.

În ceea ce privește cererea de înlocuire a sancțiunii aplicate cu amenda, instanța de control judiciar a constatat că prin Decizia atacată s-au avut în vedere criteriile de gradualizare și individualizare a sancțiunii aplicate, așa cum prevăd Normele privind gradualizarea măsurilor sancționatorii puse în aplicare prin Ordinul nr. 113.118/2006. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de D.M. împotriva Sentinței civile nr. 6617 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL