ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3795/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București la data de 23 iulie 2012, reclamanta D.M. a chemat în judecată pârâta

Comisa de Supraveghere a Asigurărilor solicitând anularea Deciziei nr. 382/21

iunie 2012 emisă de pârâtă și în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea

avertismentului.

instanței de fond

A. Prin Sentința nr.

6617 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei D.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că pârâta, prin Decizia nr. 382 din 21

iunie 2012, a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (3) lit. c)

din Legea nr. 32/2000 modificată și completată, sancționarea cu amendă în

cuantum de 10.000 lei a reclamantei, în calitate de persoană

semnificativă/conducător executiv al SC A.R.A.V.I.G. SA, pentru încălcarea

prevederilor art. 3 lit. f) din Normele prudențiale referitore la rezolvarea

reclamațiilor privind activitatea asigurătorilor, reasiguratorilor și

intermediarilor în asigurări și/sau reasigurări, puse în aplicare prin Ordinul

nr. 3/2010 coroborate cu prevederile art. 5 lit. j) din Legea nr. 32/2000.

În fapt, s-a reținut

că reclamanta, în calitate de conducător executiv nu a întocmit și comunicat în

termen nota de fundamentare care să justifice temeinic și cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare soluția adoptată, copia integrală a dosarului

de daună și condițiile de asigurare aplicabile pentru fiecare reclamație

primită.

Astfel, așa cum se

reține în decizia contestată CSA a transmis cu adresele următoare: RP X1/2012,

RP/X2/2012, RP/X3/9 aprilie 2012, RP X4/11 aprilie 2012, RP/X5/16 martie 2012,

RP/X6/2012, RP/X7/2012, RP/X8/2012 solicitări de înaintare a documentațiilor

aferente mai multor dosare de daună.

Potrivit

dispozițiilor art. 5 lit. n) din Legea nr. 32/2000 pârâta CSA primește și

răspunde la toate reclamațiile și sesizările privind activitatea

asigurătorilor, în acest sens fiind elaborate Normele Prudențiale referitoare

la rezolvarea reclamațiilor privind activitatea asigurătorilor,

reasiguratorilor și intermediarilor în asigurări-reasigurări aprobate prin

Ordinul nr. 3/2010.

Conform art. 3 lit.

f) Normele aprobate prin Ordinul nr. 3/2010, asiguratorii au obligația să

transmită pentru fiecare reclamație primită la autoritatea de supraveghere, în

termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării sau în termenul

prevăzut expres în solicitare o notă de fundamentare întocmită de colectivul de

analiză soluționare a contestațiilor în care să justifice temeinic soluția

adoptată, copia integrală a dosarului de daună, precum și condițiile de

asigurare aplicabile în cauză.

Documentația se va

depune la autoritatea de supraveghere sau se trimite prin poștă cu confirmare

de primire și va fi semnat de conducerea executivă sau de persoanele care ocupă

funcțiile de conducere specifice domeniilor asigurătorilor.

Instanța de fond a

reținut că este direct răspunzătoare de buna organizare și desfășurare a

activității de primire și rezolvare a reclamațiilor și de legalitatea

soluțiilor adoptate și comunicarea acestora conducerea executivă a

asigurătorilor, motiv pentru care, conform art. 6 din Ordinul nr. 3/2010, în

mod corect reclamanta, în calitatea sa de conducător executiv al SC

A.R.A.V.I.G. SA, a fost sancționată pentru nerespectarea termenului stabilit

conform art. 9 lit. f) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 3/2010.

Instanța de fond nu a

primit apărarea reclamantei în sensul că termenul stabilit pentru transmiterea

documentațiilor este un termen nerezonabil, motiv pentru care s-a adoptat

soluția comunicării unui răspuns scurt pe e-mail și ulterior a unui răspuns

elaborat și semnat de conducător.

Instanța de fond a

reținut că Normele adoptate prin Ordinul nr. 3/2010 prevăd un termen de

recomandare de maximum 10 zile lucrătoare pentru transmiterea Notei de

fundamentare și documentelor, iar răspunsurile transmise de reclamantă cuprind

câteva fraze și nu sunt nicidecum elaborate așa cum pretinde aceasta.

O parte din

răspunsuri reprezintă simple informații cu privire la efectuarea plății fără a

avea forma și conținutul unei Norme de Fundamentare, iar altele se rezumă la

reproducerea unor texte din diferite acte normative, ceea ce nu justifică

nicidecum transmiterea cu întârziere a acestora.

Nu este întemeiată

nici apărarea reclamantei cu privire la împrejurarea că solicitările de

comunicare a notelor de fundamentare nu sunt însoțite de dovada privind data

primirii acestora, întrucât chiar reclamanta recunoaște primirea acestora

"pe serverul A. în aceeași zi" arătând însă că nu au fost citite în

aceeași zi.

În ceea ce privește

apărarea reclamantei ce vizează lista prejudiciului adus asigurătorilor, Curtea

reține că întârzierea comunicării Notei de Fundamentare solicitate atrage

implicit imposibilitatea respectării de către CSA a termenelor de răspuns

prevăzute de O.G. nr. 27/2002.

Având în vedere că

urmare a analizării unora dintre notele de fundamentare, pârâta poate solicita

asiguratorilor să efectueze plata despăgubirilor, consecința directă a acestei

situații este întârzierea plății despăgubirilor către persoanele îndreptățite.

În concluzie,

instanța a reținut că fapta reclamantei de a nu răspunde solicitărilor

autorității de supraveghere în termenul indicat constituie contravenție

potrivit art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000, iar sancțiunea

aplicată corespunde criteriilor prevăzute de Normele privind gradualizarea

măsurilor sancționatorii puse în aplicare prin Ordinul nr. 113, 118/2006.

de D.M.

Prin cererea de

recurs formulată, reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, solicitând admiterea acțiunii, anularea deciziei și

înlăturarea măsurilor sancționatorii, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii

amenzii cu cea a avertismentului.

Recurenta a arătat că

instanța de fond a pronunțat hotărârea criticată cu încălcarea dispozițiilor

legale specifice în materie de asigurări și cu greșita interpretare a

probatoriului administrat în cauză.

S-a susținut faptul

că un prim motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate este modul în care

instanța a respins apărările formulate de reclamantă.

Recurenta a arătat că

sarcina probei contravenției incumbă CSA și, prin urmare, intimata-pârâtă

trebuie să facă dovada de comunicare a cererilor, întrucât în cauză nu se poate

stabili data acestei comunicări.

S-a susținut faptul

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor argumente de nelegalitate

invocate în susținerea contestației, arătându-se că a fost invocat faptul că

cererile de informații transmise prin email nu îndeplinesc condițiile prevăzute

de lege pentru un înscris în forma electronică și ca atare nu au forța probantă

a unui înscris sub semnătură privată.

De asemenea, s-a

invocat faptul că procedura folosită de CSA pentru solicitarea informației

relevă și un mod injust de stabilire a termenului pentru răspunsul la

solicitarea de informații.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

Instanța de control

judiciar a constatat că nu sunt fondate criticile formulate de recurentă și

constatând că instanța de primă jurisdicție a dat o interpretare corectă

dispozițiilor legale și probelor administrate, va fi menținută sentința

instanței de fond ca legală și temeinică.

Analizând actele și

lucrările cauzei, Înalta Curte a reținut că reclamanta a solicitat prin

acțiunea introductivă anularea Deciziei nr. 382 din 21 iunie 2012 emisă de

pârâta CSA și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Prin decizia atacată

de reclamantă s-a constat faptul că nu a fost respectat termenul de transmitere

a documentației solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, termen

stabilit prin adresele arătate în decizie, motiv pentru care a fost sancționată

cu amendă reclamanta, în calitate de persoană semnificativă/conducător executiv

al SC A.R.A.V.I.G. SA.

Din actele dosarului

a rezultat că la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor au fost înregistrate

mai multe sesizări formulate de persoane păgubite în urma unor evenimente

rutiere, cu privire la modalitatea de gestionare a dosarelor de daună și de

soluționare a cererilor de despăgubire de către SC A.R.A.V.I.G. SA, iar CSA a

solicitat asigurătorului comunicarea notei de fundamentare în care să justifice

temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale soluția adoptată, o copie

integrală a dosarului de daună, precum și a condițiilor de asigurare aplicabile

în cauză, pentru fiecare reclamație primită, fără însă a primi un răspuns în

termenul indicat.

Deși aspectele

sesizate prin reclamații nu au necesitat o cercetare amănunțită, transmiterea

cu întârziere a acestora a fost justificată de recurenta-reclamantă prin faptul

că procedura de primire și soluționare a reclamațiilor este una deficitară,

care nu permite rezolvarea corespunzătoare și în termen legal a reclamațiilor.

Or, nerespectarea

termenului stabilit pentru comunicarea celor solicitate a determinat o

soluționare cu întârziere a petițiilor formulate de persoanele păgubite, ceea

ce a dus evident la întârzierea plății despăgubirilor de către asigurător către

persoanele păgubite.

Apărările formulate

de recurenta-reclamantă în legătură cu momentul de la care curge termenul

pentru comunicarea celor solicitate, precum și cu dovada ce incumbă pârâtului

în legătură cu cererile de comunicare, nu pot fi primite de instanța de control

judiciar, care constată că în răspunsurile formulate de S.R.A.V.I.G. SA și

comunicate CSA, întotdeauna s-a făcut referire la numărul notificării și la

data acesteia, nefiind invocată primirea cu întârziere a notificărilor și

nefiind invocat vreun motiv pentru redactarea cu întârziere a răspunsurilor.

Instanța de fond a

concluzionat concret, pe baza actelor existente, faptul că decizia atacată a

fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind identificate elemente

de nelegalitate în emiterea acesteia.

În ceea ce privește

cererea de înlocuire a sancțiunii aplicate cu amenda, instanța de control

judiciar a constatat că prin Decizia atacată s-au avut în vedere criteriile de

gradualizare și individualizare a sancțiunii aplicate, așa cum prevăd Normele

privind gradualizarea măsurilor sancționatorii puse în aplicare prin Ordinul

nr. 113.118/2006.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de D.M. împotriva Sentinței civile nr. 6617 din 20 noiembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL