ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1348/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamanta SC M.A.B.A. SRL a

solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.A. București anularea Deciziei nr. 573

din 28 iulie 2009 emisă de această autoritate prin care societatea reclamantă a

fost sancționată cu retragerea autorizației de funcționare.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a depus la autoritatea pârâtă comunicările

privind activitatea de brokeraj din trimestrul IV 2008 și trimestrul I 2009, cu

mențiunea că societatea nu a desfășurat activitate care să justifice plata

taxei de funcționare.

A mai arătat

reclamanta că urmare a Referatului de constatare nr. X 4968 din 20 iulie 2009,

privind neînceperea activității în termen de 6 luni de la data autorizării,

pârâta a hotărât retragerea autorizației acordate, în conformitate cu

prevederile art. 35 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 32/2000, deși societatea a

desfășurat activitate comercială de brokeraj și și-a îndeplinit obligațiile

legale.

Prin sentința nr. 2101

din 4 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a constatat că argumentele reclamantei nu au putut fi

reținute, în principal pentru că dispozițiile art. 35 alin. (7) lit. c) din

Legea nr. 32/2000 se referă la desfășurarea unei activități de broker de

asigurare și/sau reasigurare și nu de activități de amenajare spațiu, recrutare

personal și achiziționare software, ce nu au legătură cu activitatea de

brokeraj.

De asemenea, s-a mai

reținut din cuprinsul adresei nr. 5197-S-03 mai 2010, că SC A.T.A. SA a comunicat

pârâtei că reclamanta nu a desfășurat activitate în baza contractului nr. 313

din 18 decembrie 2008, în perioada 01 octombrie 2008 – 01 aprilie 2009

Contractul nr. 95-8244

din 18 decembrie 2008 încheiat cu SC E. SA a fost reziliat la data de 28 iulie 2009,

iar in baza acestui contract reclamanta nu a desfășurat nicio activitate în

perioada 18 decembrie 2008 – 01 aprilie 2009 .

În ceea ce privește

contractele de prestări servicii invocate de reclamantă, contracte din care

rezultă că ar fi desfășurat activitate de regularizare de daune, Curtea a

reținut că pentru a putea fi autorizată să desfășoare activitate de

regularizare de daune, reclamanta trebuia să aibă în obiectul de activitate

codul CAEN 6621 – activitate de evaluare a riscului de asigurare si a

pagubelor, astfel ca nici acest motiv nu este întemeiat.

înfățișate de recurenta-reclamantă

Împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs reclamanta

SC M.A.B.A. SRL București.

Invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă,

în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut că hotărârea

primei instanțe a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii.

Prin

motivele de recurs dezvoltate, în esență, următoarele critici ale hotărârii recurate

au fost enunțate:

-

instanța de fond a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 35 alin.

(7) lit. c) și a art. 2 din Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare

și supravegherea asigurărilor, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor

oferite de legiuitor „activității de asigurare” și respectiv „brokerului de

asigurare”, este descrisă în mod exemplificativ și nu limitativ sfera activităților

a căror neîndeplinire în termen de 6 luni de la autorizare poate determina retragerea

autorizației de funcționare;

-

retragerea autorizației este opțională și nu imperativ prevăzută de lege, ceea

ce face ca desfășurarea a cel puțin uneia dintre activitățile prevăzute de către

criteriul de asigurări să facă imposibilă aplicarea sancțiunii retragerii

autorizației de funcționare;

-

în cauză, reclamanta-recurentă susține desfășurarea, în perioada 1 octombrie

2008 – 31 martie 2009 a mai multor activități, cum ar fi încheierea de contracte

de brokeraj cu mai multe societăți de asigurare, încheierea de contracte de asistență

în asigurări, pentru asistență în legătură cu regularitatea daunelor;

-

activitățile incluse în contractele de prestări servicii nr. 5/2009, 14/2009 și

1/2009 intră în obiectul de activitate al societății reclamante – cod CAEN

6622;

-

împrejurarea că recurenta a încasat contravaloarea serviciilor prestate numai ulterior

expirării celor 6 luni în discuție este irelevantă după cum irelevante sunt și

cele 3 adrese reținute de prima instanță  în susținerea soluției de respingere

a acțiunii, în măsura în care dovada desfășurării activităților prevăzute de

lege s-a făcut cu numeroase alte înscrisuri.

3.

Considerentele și soluția instanței de control judiciar

Recursul

nu este fondat.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la

prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură

a atrage, fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea

celor în continuare arătate.

Actele

și lucrările dosarului atestă că  recurenta-reclamantă SC M.A.B.A. SRL a fost

înscrisă în Registrul Comerțului având codul CAEN 6622 - activități ale agenților

și brokerilor de asigurări, fiind apoi autorizată de către autoritatea intimată

C.S.A. să desfășoare activitate de brokeraj prin Decizia nr. 902 din 1

octombrie 2008.

După

cum a reținut și prima instanță, decizia autorității intimate nr. 573 din 28

iulie 2009, ce a fost atacată în cauză, de retragere a autorizației acordate,

s-a întemeiat pe prevederile art. 35 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 32/2000,

față de concluziile referatului de constatare nr. X4968 din 20 iulie 2009 prin

care s-a reținut că recurenta nu și-a început activitatea în intervalul de 6

luni de la data autorizării.

Este

adevărat, astfel cum a învederat recurenta că potrivit textului de lege

incident, autoritatea intimată nu era obligată să retragă autorizația,

prevederea incidentă acordând posibilitatea autorității competente de a lua o

anumită decizie, fără însă a o stipula imperativ.

Totodată

însă, Înalta Curte apreciază, în acord și cu cele stabilite de prima instanță

că actele și lucrările dosarului  demonstrează că în cazul societății recurente,

intimata C.S.A. și-a exercitat dreptul de apreciere în limitele competențelor prevăzute

de lege și a marjei de apreciere ce-i este conferită, așadar, fără exces de putere,

în sensul în care acest termen este definit de art. 2 lit. (n) din Legea nr. 554/2004,

republicată.

Contrar

celor susținute de recurentă adresele înregistrate la C.S.A., cu nr. 12700 din 24

aprilie 2009, nr. 15842 din 14 mai 2009 și nr. 19173 din 23 iunie 2009, emanând

chiar de la societatea reclamantă, exprimă și informează, fără echivoc,

împrejurarea că societatea nu a desfășurat activitate remunerată de la data înființării,

respectiv 1 octombrie 2008 și până la data notelor respective.

Nefondate

sunt și celelalte critici ale recurentei vizând activitățile prestate în

perioada de referință, chiar neremunerate, ignorate de intimata-pârâtă, în

condițiile în care, raportat la art. 2 lit. c) pct. 57 din Legea nr. 32/2000 în

care este definit „brokerul de asigurare” și la art. 2 lit. c) pct. 55 din

același act normativ, ce definește „intermediarii în asigurări”, rezultă fără

echivoc că activitatea de intermediere este întotdeauna o activitate remunerată.

Pe de altă parte recurenta a fost autorizată, conform codului CAEN 6622 să

desfășoare exclusiv activități de intermediere a polițelor de asigurare, nu și activități

de evaluare a riscului de asigurare și a pagubelor, aferente unui alt cod CAEN

(6621).

Instanța

de control judiciar va respinge susținerile recurentei vizând efectuarea

dovezii de desfășurare a activității prin depunerea unor contracte de

intermediere încheiate cu societăți de asigurare, în considerarea probatoriului

administrat și corect evaluat de judecătorul fondului în sensul că relevanță

prezintă nu atât depunerea acestor înscrisuri cât faptul că respectivele

societăți de asigurare (E., O. și A.Ț.) au comunicat intimatei că societatea

reclamantă nu a desfășurat activitate de intermediere în perioada 1 octombrie

2008 – 1 aprilie 2009, respectiv că nu au beneficiat de serviciile societății reclamante.

În

fine, nefondate sunt și susținerile recurentei vizând contractele de prestări

servicii încheiate cu SC M.A. SRL (nr. 5 din 25 februarie 2009), cu SC M.R. SRL

(nr. 14 martie 2009) și nr. 1 din 15 februarie 2009 încheiat cu SC T.O. SRL ca

dovadă a desfășurării activității de intermediere în perioada reținută, în

condițiile în care, chiar acceptând că unele dintre activitățile prevăzute în

contract intră sub incidența codului CAEN 6622, nu s-a făcut dovada prestării efective

a serviciilor respective.

Independent

de împrejurarea că structura acționariatului din societatea recurentă este

similară cu cea a firmelor, partenerilor contractuali din cele trei contracte

sus-enunțate, ceea ce ar putea sugera existența unei înțelegeri pro-causa, relevanță

prezintă împrejurarea că nu s-a făcut dovada emiterii facturilor și/sau a

încasărilor comisionului stabilit în respectivele contracte, factura proformă

nefiind un document de plată, cu valoare contabilă, care de altfel nici nu se înregistrează

în contabilitatea societății.

Pentru

toate argumentele arătate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut

în cauză o corectă aplicare și interpretare a legii, reținând că intimata C.S.A.

și-a exercitat fără exces de putere competențele conferite, apreciind în

limitele legii că recurenta-reclamantă nu a desfășurat activitatea specifică de

broker în intervalul de 6 luni de la eliberarea autorizației de funcționare și

nici nu a încasat nici un venit, în sensul reglementării contabile în materie,

veniturile din activitatea de brokeraj fiind înregistrate pe măsura prestării serviciilor,

pe baza facturii, independent de data efectivă a pății acestora (Ordinul C.S.A.

nr. 3129/2005).

Așadar,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul

de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de SC M.A.B.A. SRL București împotriva sentinței nr. 2101 din 4 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2011.