ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1348/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamanta SC M.A.B.A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.A. București anularea Deciziei nr. 573 din 28 iulie 2009 emisă de această autoritate prin care societatea reclamantă a fost sancționată cu retragerea autorizației de funcționare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus la autoritatea pârâtă comunicările privind activitatea de brokeraj din trimestrul IV 2008 și trimestrul I 2009, cu mențiunea că societatea nu a desfășurat activitate care să justifice plata taxei de funcționare.

A mai arătat reclamanta că urmare a Referatului de constatare nr. X 4968 din 20 iulie 2009, privind neînceperea activității în termen de 6 luni de la data autorizării, pârâta a hotărât retragerea autorizației acordate, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 32/2000, deși societatea a desfășurat activitate comercială de brokeraj și și-a îndeplinit obligațiile legale. Prin sentința nr. 2101 din 4 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că argumentele reclamantei nu au putut fi reținute, în principal pentru că dispozițiile art. 35 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 32/2000 se referă la desfășurarea unei activități de broker de asigurare și/sau reasigurare și nu de activități de amenajare spațiu, recrutare personal și achiziționare software, ce nu au legătură cu activitatea de brokeraj. De asemenea, s-a mai reținut din cuprinsul adresei nr. 5197-S-03 mai 2010, că SC A.T.A.

SA a comunicat pârâtei că reclamanta nu a desfășurat activitate în baza contractului nr. 313 din 18 decembrie 2008, în perioada 01 octombrie 2008 – 01 aprilie 2009 Contractul nr. 95-8244 din 18 decembrie 2008 încheiat cu SC E. SA a fost reziliat la data de 28 iulie 2009, iar in baza acestui contract reclamanta nu a desfășurat nicio activitate în perioada 18 decembrie 2008 – 01 aprilie 2009 . În ceea ce privește contractele de prestări servicii invocate de reclamantă, contracte din care rezultă că ar fi desfășurat activitate de regularizare de daune, Curtea a reținut că pentru a putea fi autorizată să desfășoare activitate de regularizare de daune, reclamanta trebuia să aibă în obiectul de activitate codul CAEN 6621 – activitate de evaluare a riscului de asigurare si a pagubelor, astfel ca nici acest motiv nu este întemeiat.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.A.B.A. SRL București. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii.

Prin motivele de recurs dezvoltate, în esență, următoarele critici ale hotărârii recurate au fost enunțate: - instanța de fond a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 35 alin. (7) lit. c) și a art. 2 din Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor oferite de legiuitor „activității de asigurare” și respectiv „brokerului de asigurare”, este descrisă în mod exemplificativ și nu limitativ sfera activităților a căror neîndeplinire în termen de 6 luni de la autorizare poate determina retragerea autorizației de funcționare; - retragerea autorizației este opțională și nu imperativ prevăzută de lege, ceea ce face ca desfășurarea a cel puțin uneia dintre activitățile prevăzute de către criteriul de asigurări să facă imposibilă aplicarea sancțiunii retragerii autorizației de funcționare; - în cauză, reclamanta-recurentă susține desfășurarea, în perioada 1 octombrie 2008 – 31 martie 2009 a mai multor activități, cum ar fi încheierea de contracte de brokeraj cu mai multe societăți de asigurare, încheierea de contracte de asistență în asigurări, pentru asistență în legătură cu regularitatea daunelor; - activitățile incluse în contractele de prestări servicii nr. 5/2009, 14/2009 și 1/2009 intră în obiectul de activitate al societății reclamante – cod CAEN 6622;

- împrejurarea că recurenta a încasat contravaloarea serviciilor prestate numai ulterior expirării celor 6 luni în discuție este irelevantă după cum irelevante sunt și cele 3 adrese reținute de prima instanță în susținerea soluției de respingere a acțiunii, în măsura în care dovada desfășurării activităților prevăzute de lege s-a făcut cu numeroase alte înscrisuri. 3. Considerentele și soluția instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Actele și lucrările dosarului atestă că recurenta-reclamantă SC M.A.B.A. SRL a fost înscrisă în Registrul Comerțului având codul CAEN 6622 - activități ale agenților și brokerilor de asigurări, fiind apoi autorizată de către autoritatea intimată C.S.A. să desfășoare activitate de brokeraj prin Decizia nr. 902 din 1 octombrie 2008. După cum a reținut și prima instanță, decizia autorității intimate nr. 573 din 28 iulie 2009, ce a fost atacată în cauză, de retragere a autorizației acordate, s-a întemeiat pe prevederile art. 35 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 32/2000, față de concluziile referatului de constatare nr. X4968 din 20 iulie 2009 prin care s-a reținut că recurenta nu și-a început activitatea în intervalul de 6 luni de la data autorizării.

Este adevărat, astfel cum a învederat recurenta că potrivit textului de lege incident, autoritatea intimată nu era obligată să retragă autorizația, prevederea incidentă acordând posibilitatea autorității competente de a lua o anumită decizie, fără însă a o stipula imperativ. Totodată însă, Înalta Curte apreciază, în acord și cu cele stabilite de prima instanță că actele și lucrările dosarului demonstrează că în cazul societății recurente, intimata C.S.A. și-a exercitat dreptul de apreciere în limitele competențelor prevăzute de lege și a marjei de apreciere ce-i este conferită, așadar, fără exces de putere, în sensul în care acest termen este definit de art. 2 lit. (n) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Contrar celor susținute de recurentă adresele înregistrate la C.S.A., cu nr. 12700 din 24 aprilie 2009, nr. 15842 din 14 mai 2009 și nr. 19173 din 23 iunie 2009, emanând chiar de la societatea reclamantă, exprimă și informează, fără echivoc, împrejurarea că societatea nu a desfășurat activitate remunerată de la data înființării, respectiv 1 octombrie 2008 și până la data notelor respective. Nefondate sunt și celelalte critici ale recurentei vizând activitățile prestate în perioada de referință, chiar neremunerate, ignorate de intimata-pârâtă, în condițiile în care, raportat la art. 2 lit. c) pct. 57 din Legea nr. 32/2000 în care este definit „brokerul de asigurare” și la art. 2 lit. c) pct. 55 din același act normativ, ce definește „intermediarii în asigurări”, rezultă fără echivoc că activitatea de intermediere este întotdeauna o activitate remunerată.

Pe de altă parte recurenta a fost autorizată, conform codului CAEN 6622 să desfășoare exclusiv activități de intermediere a polițelor de asigurare, nu și activități de evaluare a riscului de asigurare și a pagubelor, aferente unui alt cod CAEN (6621). Instanța de control judiciar va respinge susținerile recurentei vizând efectuarea dovezii de desfășurare a activității prin depunerea unor contracte de intermediere încheiate cu societăți de asigurare, în considerarea probatoriului administrat și corect evaluat de judecătorul fondului în sensul că relevanță prezintă nu atât depunerea acestor înscrisuri cât faptul că respectivele societăți de asigurare (E., O. și A.Ț.) au comunicat intimatei că societatea reclamantă nu a desfășurat activitate de intermediere în perioada 1 octombrie 2008 – 1 aprilie 2009, respectiv că nu au beneficiat de serviciile societății reclamante.

În fine, nefondate sunt și susținerile recurentei vizând contractele de prestări servicii încheiate cu SC M.A. SRL (nr. 5 din 25 februarie 2009), cu SC M.R. SRL (nr. 14 martie 2009) și nr. 1 din 15 februarie 2009 încheiat cu SC T.O. SRL ca dovadă a desfășurării activității de intermediere în perioada reținută, în condițiile în care, chiar acceptând că unele dintre activitățile prevăzute în contract intră sub incidența codului CAEN 6622, nu s-a făcut dovada prestării efective a serviciilor respective.

Independent de împrejurarea că structura acționariatului din societatea recurentă este similară cu cea a firmelor, partenerilor contractuali din cele trei contracte sus-enunțate, ceea ce ar putea sugera existența unei înțelegeri pro-causa, relevanță prezintă împrejurarea că nu s-a făcut dovada emiterii facturilor și/sau a încasărilor comisionului stabilit în respectivele contracte, factura proformă nefiind un document de plată, cu valoare contabilă, care de altfel nici nu se înregistrează în contabilitatea societății. Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut în cauză o corectă aplicare și interpretare a legii, reținând că intimata C.S.A.

și-a exercitat fără exces de putere competențele conferite, apreciind în limitele legii că recurenta-reclamantă nu a desfășurat activitatea specifică de broker în intervalul de 6 luni de la eliberarea autorizației de funcționare și nici nu a încasat nici un venit, în sensul reglementării contabile în materie, veniturile din activitatea de brokeraj fiind înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe baza facturii, independent de data efectivă a pății acestora (Ordinul C.S.A. nr. 3129/2005). Așadar, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de SC M.A.B.A. SRL București împotriva sentinței nr. 2101 din 4 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.