ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 297/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.B.A.R. SRL a solicitat în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor anularea Deciziei nr. 537 din 6 august 2007 emisă de aceasta. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Decizia de sancționare nr. 537 din 6 august 2007 emisă de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a fost sancționată cu retragerea autorizației de funcționare a brokerului de asigurare, în temeiul prevederilor art. 39 alin. (3) lit. e) coroborat cu art. 35 alin. (7) lit. a) și lit. f) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Mai arată reclamanta că nu a existat și nu există obligația de a-și schimba datele de identificare câtă vreme denumirea, forma juridică de organizare, numărul de asociați, capitalul social și sediu, au fost și sunt aceleași de la momentul înființării și până în prezent. Precizează reclamanta că raportările lunare și trimestriale au fost depuse, dar nu în forma prevăzută de Ordinul nr. 3110/2004. Pentru aceste abateri reclamanta a fost sancționată prin Decizia C.S.A. nr. 229 din 3 aprilie 2007, ceea ce înseamnă că pentru această faptă nu se poate aplica a doua sancțiune. În ceea ce privește polițele de asigurare pentru răspunderea civilă profesională s-au inițiat demersurile suplimentării lor, până la nivelul stipulat în Ordinul nr. 3110/2004.

Prin sentința civilă nr. 69 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.B.A.R. SRL, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că: - societatea a înființat în perioada 01 iunie 2005 – 12 decembrie 2006 un număr de 19 puncte de lucru pe raza județelor Prahova, Giurgiu și Gorj, fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, încălcând prevederile art. 5 lit. b) din Legea nr. 32/2000 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Ordinul nr. 3110/2004; - societatea nu a făcut dovada că a depus la C.S.A.

raportările financiare aferente trimestrelor III și IV 2006, încălcând prevederile nr. 4 lit. c) coroborat cu art. 2 alin. (2) lit. c) din Ordinul nr. 3117/2005 și prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare; raportările lunare privind taxa de funcționare aferentă lunilor ianuarie – noiembrie 2006 au fost transmise cu întârziere și anume o singură dată, în data de 16 ianuarie 2007, încălcând prevederile art. 4 lit. e) coroborat cu art. 2 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 3117/2005 și prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000; raportările lunare privind taxa de funcționare aferentă lunilor ianuarie – februarie 2007 au fost transmise cu întârziere și anume o singură dată, în data de 12 aprilie 2007 încălcând prevederile art. 4 lit. e) coroborat cu art. 2 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 3117/2005 și prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000.

Concluzionează Curtea că, prin Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 229 din 3 aprilie 2007 reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10% din capitalul social, pentru nedepunerea raportărilor financiari aferente trimestrului III/2006; ceea ce confirmă repetabilitatea săvârșirii unor fapte cu caracter contravențional, justificându-se aplicarea sancțiunii de retragere a autorizației de funcționare a acesteia. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC R.B.A.R. SRL, invocând motivele reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel, în dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, limitându-se la a aprecia ca fiind corectă sancțiunea aplicată de pârâtă și considerând că Decizia nr. 537 din 6 august 2007 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (autoritatea pârâtă) face dovada prin ea însăși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției. Se susține că au fost încălcate astfel garanțiile procesuale prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta susține că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea art. 39 alin. (3) lit. e) coroborat cu art. 35 alin. (7) lit. a) și lit. f) din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, texte de lege care prevăd limitativ cazurile în care o societate de asigurare poate fi sancționată.

Recurenta precizează că în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale menționate, care să justifice menținerea sancțiunii contestate. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu privire la primul motiv de recurs, Înalta Curte reține că sentința atacată a fost pronunțată în baza probelor administrate de ambele părți și a dezbaterilor contradictorii, stabilindu-se că procesul - verbal privind controlul inopinat efectuat la SC R.B.A.R. SRL, înregistrat la C.S.A. din 9 iulie 2007, precum și nota de control din 10 iulie 2007, sunt concludente în ceea ce privește dovada faptelor contravenționale, primul act fiind semnat fără obiecțiuni de societate, aceasta din urmă nefăcând dovada contrară celor reținute în aceste acte nici în instanță.

Față de cele de mai sus, recurenta nu poate susține cu argumente întemeiate că i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O., apărările sale fiind analizate cu respectarea acestui principiu. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, se constată că instanța de fond a analizat în concret existența cazurilor de retragere a autorizației de funcționare prevăzută de art. 39 alin. (3) lit. e) coroborat cu art. 35 alin. (7) lit. a) și lit. f) din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, astfel că susținerea recurentului privind lipsa de temei legal a hotărârii este nefondată. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.B.A.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 69 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.