ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1255/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță,

reclamanta

A.V.A.S.

București a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

obligarea pârâtei la plata sumei de 346.806,7535 lei penalități pentru

nerespectarea obligațiilor prevăzute prin clauza 7.3 lit. b) din contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni din 1994, sumă ce urmează a fi actualizată la data

plății. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei să prezinte A.V.A.S.,

certificatul constatator de la O.R.C. care să conțină informații referitoare la

menținerea obiectului principal de activitate al SC A.P. SA Alba Iulia,

structura acționariatului, situațiile activelor imobilizate, hotărârile A.G.A.

de aprobare a vânzării activelor, documentele prin care au fost vândute

activele, precum și note contabile privind înregistrarea în contabilitate a

vânzării și scoaterii din patrimoniu a activelor.

Prin precizarea

acțiunii, reclamanta a arătat că suma de 346.806,7535 lei reprezintă diferența

dintre valoarea de vânzare a activului și valoarea contabilă a acestuia

actualizată cu indicele de inflație la data de 9 martie 2006.

Prin Sentința nr. 5595

din 6 aprilie 2009,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte cererea

reclamantei A.V.A.S. București și a obligat pârâta să transmită reclamantei

documentele din care să reiasă modul respectării clauzelor contractuale. Prin

aceeași hotărâre, instanța a admis excepția prescripției extinctive și a

respins ca prescris capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei

de

346.806,7535

lei cu titlu de penalități.

În motivarea soluției

pronunțate, instanța fondului a reținut că potrivit art. 7.3 lit. b) din

contract, cumpărătorul s-a obligat ca în adunarea generală să nu aprobe

vânzarea într-o perioadă de 10 ani de la data semnării contractului a vreunuia

din bunurile prevăzute în anexa la contract, iar în cazul nerespectării

obligației, cumpărătorul urma să plătească AVAS suma reprezentând diferența

dintre prețul obținut din vânzarea bunului și valoarea contabilă a acestuia.

Activul atelier motor

cu transmisie a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare din 22

ianuarie 1997, fiind emisă factura din 19 februarie 1997, înscrisuri ce au fost

comunicate reclamantei A.V.A.S. prin adresa din 30 septembrie 1997,

înregistrată la A.V.A.S. sub nr. 303/2039 din 7 octombrie 1997. Având în vedere

că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 iulie 2008,

instanța a constatat că s-a făcut cu depășirea termenului de prescripție

extinctivă de trei ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, motiv

pentru care a admis excepția prescripției extinctive și a respins capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 346.806,7535 lei, ca

prescris.

În ceea ce privește

cel de-al doilea capăt al cererii, instanța a constatat a fi întemeiat,

reținând că potrivit art. 8 din O.G. nr. 25/2002, cumpărătorul este obligat să

transmită în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenței sau a

solicitării Autorității, un raport cu privire la modul respectării clauzelor

contractuale, astfel încât a dispus obligarea pârâtei la transmiterea

documentelor solicitate.

Sentința instanței de

fond a fost apelată de către reclamanta A.V.A.S. București, iar prin Decizia nr.

429 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins ca nefondat apelul, reținând în esență, că instanța fondului a stabilit

în mod corect situația de fapt, soluția fiind corectă în ceea ce privește

admiterea excepției prescripției extinctive, având în vedere momentul de la

care începe să curgă termenul de prescripție, 7 octombrie 1997 și data

formulării acțiunii, 17 iulie 2008, iar împrejurarea referitoare la derularea

în continuare a contractului de privatizare nu influențează momentul de la care

începe să curgă termenul de prescripție.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, cu consecința schimbării în

parte a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii excepției

prescripției extinctive și admiterii capătului de cerere privind obligarea

pârâtei la plata sumei de 346.806,7535 lei cu titlu de penalități.

În argumentarea motivelor de recurs,

recurenta a susținut că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 3 lit. c) din O.G. nr.

25/2002. A mai susținut recurenta că la data emiterii notificării de către A.V.A.S.,

12 iulie 2006, contractul se afla încă în derulare, motiv pentru care apreciază

că până la acest moment nu a intervenit excepția prescripției dreptului la

acțiune.

Recurenta a mai arătat că este terț față de

raportul juridic privind vânzarea activului menționat, iar obligația

cumpărătorului de a o înștiința cu privire la această vânzare și de a achita

diferența de preț este distinctă față de acest raport juridic.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. are, de regulă, în vedere încălcarea legii de drept

substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt

dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în

speță.

Pentru examinarea

motivului de nelegalitate invocat se va analiza decizia recurată, prin prisma

aplicării dispozițiilor O.G. nr. 25/2002, cu referire la soluția de admitere a

excepției prescripției dreptului la acțiune.

Așa fiind, se reține

că deși dispozițiile art. 3 lit. c) din O.G. nr. 25/2002 definesc perioada de

derulare a contractului ca fiind perioada până la îndeplinirea oricăreia și a

tuturor obligațiilor părților contractante, conform clauzelor contractuale,

aceste dispoziții normative nu au relevanță asupra calculului termenului de

prescripție extinctivă, fiind aplicabile dispozițiile art. 3, respectiv art. 7

din Decretul nr. 167/1958.

Față de aceste

precizări, se constată că în mod corect s-a reținut de către ambele instanțe că,

potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, momentul de la care începe să curgă

termenul de prescripție este cel de la care reclamanta a luat cunoștință de

înstrăinarea activului, respectiv 7 octombrie 1997, moment de la care nu se mai

justifică pasivitatea reclamantei în recuperarea prejudiciului.

În atare situație, în

raport de prevederile sus menționate, nu poate fi primită susținerea recurentei

potrivit căreia, dreptul său la acțiune s-ar fi născut la data

emiterii notificării

de către A.V.A.S., 12 iulie 2006, fiind lipsită de relevanță perioada derulării

contractului.

Așa fiind, în mod

corect a reținut instanța de control judiciar că sancțiunea aplicabilă este

prescripția extinctivă, iar aplicarea clauzei penale stipulată prin art. 7.3 lit.

b) din contract este distinctă de aplicarea celorlalte sancțiuni referitoare la

nerespectarea obligațiilor cumpărătorului.

Pentru considerentele

ce preced, constatând că nu sunt motive de nelegalitate ce ar putea conduce la

modificarea deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312

C. proc. civ.,

recursul reclamantei

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București,

împotriva Deciziei nr. 429 din 27 octombrie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2010.