ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5495/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2003, reclamanta A.V.A.S. București, fostă A.P.A.P.S. București, a chemat în judecată pe pârâtul S.M., în calitate de cumpărător al acțiunilor SC A.A. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța pârâtul să fie obligat: - la executarea obligației asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 19 mai 2000, modificat și completat de actul adițional din 11 octombrie 2000 la cap. 8 pct. 8.6 lit. c), respectiv asigurarea plății datoriilor SC A.A. SA către F.P.S. și anume, suma de 1.950.000.000 lei reprezentând 300.000.000 lei fonduri restructurare ce trebuie restituite A.P.A.P.S.

conform convenției de restructurare nr. 136 din 30 martie 1994 și 1.500.000.000 lei, reprezentând fonduri restructurare ce trebuie restituite A.P.A.P.S., conform convenției de restructurare nr. 940 din 15 decembrie 1995; - la plata daunelor cominatorii de 1.000.000.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. În motivarea acțiunii reclamanta a invocat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 19 mai 2000 încheiat de părți, prin care s-a vândut pârâtului 92,3086% din capitalul social al SC A.A. SA, respectiv clauza 8.6 lit. c) din contract, prin care cumpărătorul s-a obligat să asigure plata datoriilor restante către F.P.S. Tribunalul Alba, prin sentința nr. 1205/ CA din 23 octombrie 2003 a respins acțiunea reclamantei.

Prima instanță a reținut în considerentele sentinței că pârâtul nu poate fi obligat la plata sumelor pretinse de reclamantă întrucât acesta a cesionat pachetul de acțiuni către cesionarul S.J.S.K., care s-a obligat să preia toate drepturile și obligațiile ca urmare a dobândirii calității de debitor în contractul de vânzare-cumpărare din 19 mai 2000. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, care prin decizia nr. 173/ A din 31 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. Analizând criticile din apel ce vizau nerespectarea obligației contractuale asumate de către pârât prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni și care dădea dreptul la dezdăunare reclamantei, instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că obligația stipulată în contract reprezintă o obligație de a face, intuitu personae, nesusceptibilă de executare silită și că în speță nu pot fi aplicate dispozițiile art. 1077 C. civ.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând ca în fond, după admiterea recursului să fie modificate hotărârile atacate și admisă acțiunea astfel cum a fost formulată. Recurenta a formulat următoarele critici: 1. Instanțele au aplicat și interpretat greșit legea precum și materialul probator existent în cauză, ignorând dispozițiile art. 969 C. civ. Pe de altă parte chiar dacă debitul datorat nu era determinat expres în clauza contractuală acesta a fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosar. 2. Nu s-a ținut seama de faptul că pârâtul nu a executat întocmai și cu bună-credință obligațiile contractuale.

Recursul reclamantei este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că între reclamanta F.P.S. București (în prezent A.V.A.S. București) și S.M. s-au statornicit raporturi contractuale derivând din achiziționarea de acțiuni ale SC A.A. SA de către pârât, în baza contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 19 mai 2000 aflat la dosarul instanței de fond, încheiat între F.P.S. și S.M. La capitolul 8 pct. 8.8.3. din contractul respectiv, părțile au convenit ca în situația în care cumpărătorul va transmite către o terță persoană unul sau mai multe active, inclusiv terenuri ale societății comerciale, terțul cumpărător va fi direct răspunzător față de vânzător, respectiv față de F.P.S., pentru îndeplinirea obligațiilor de investiții destinate executării programului de conformare corespunzător activelor respective.

La contractul de mai sus s-a încheiat ulterior un act adițional privind cesionarea de către S.M. a unui număr de 1.427.331 acțiuni către S.J.S.K., actul adițional fiind semnat la 11 octombrie 2000 de către F.P.S., direcția teritorială Alba la rubrica vânzător. În aceste împrejurări, corect instanța de apel a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 1077 C. civ. S-a reținut de asemenea corect în hotărârea recurată că daunele cominatorii pot fi acordate numai în cazul obligațiilor de „a face” susceptibile de a fi duse la îndeplinire prin executare silită și nu în cazul obligației intuitu personae, în care caz creditorul nu poate decât să treacă la desființarea contractului datorită neexecutării culpabile din partea debitorului.

Așadar criticile recurentei sunt nefondate și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei nr. 173/ A din 31 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 decembrie 2004.