ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 81/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2737/5 noiembrie 2003, a respins excepția prescripției la acțiune invocată de pârâtă. De asemenea, a fost admisă cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva pârâtei SC M. SA Târgu – Mureș în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.614.000.000 lei reprezentând pretenții. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta, prin fostul F.P.S în calitate de acționar al pârâtei, a pus la dispoziția acesteia în perioada 1994 – 1996 suma totală de 1.614.000.000 lei, cu titlu de fonduri de restructurare.

La data de 14 iulie 1999 între părți s-a încheiat un act adițional prin care s-a stabilit ca și dată scadentă pentru restituirea întregii sume data de 31 decembrie 2000. Cum de la această dată începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar prezenta cerere a fost introdusă la data de 19 mai 2003 (data poștei), excepția prescripției a fost găsită nefondată, fiind respinsă. La aceiași dată 14 iulie 1999 s-a încheiat între F.P.S. și R.J.G. contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 14. Conform art. 8.7 cumpărătorul s-a obligat la plata datoriilor societății către F.P.S., datorii rezultate din cele 4 convenții, rezultând faptul că acesta cunoștea situația financiară a pârâtei, inclusiv debitele acesteia.

Cum nu s-a solicitat anularea fie a actului adițional, fie a acestei clauze contractuale, ele sunt valabile, iar reclamanta este îndreptățită a recupera sumele puse la dispoziția pârâtei. Curtea de Apel Târgu – Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 144/ A din 23 septembrie 2004, a admis apelul pârâtei SC M. SA Târgu –Mureș, a modificat integral sentința nr. 2737 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Mureș și a respins ca nefondată acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București. În principal s-a stabilit că potrivit clauzelor cuprinse în cele 4 convenții, orice pretenții formulate împotriva pârâtei sunt prescrise, iar în cauză reclamanta nu a dovedit că prețul din contractul de vânzare-cumpărare nu a inclus și suma în litigiu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2293 din 4 aprilie 2005, a admis recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 144/ A din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de apel Târgu – Mureș. În fundamentarea acestei soluții, instanța de recurs a apreciat că, din considerentele deciziei a reieșit că s-au analizat doar convențiile prin care s-au alocat fondurile a căror restituire se solicită, nu și convenția (actul adițional) încheiată la data de 14 iulie 1999 prin care s-au stabilit cuantumul sumei cât și termenul pentru restituire.

Această probă care putea să ducă la o altă situație de fapt nu a fost examinată. Omisiunea respectivă a avut consecință asupra stabilirii izvorului obligației, care era de esența litigiului și a analizei corecte a motivelor de apel. Trebuia reținut că examinarea doar a convențiilor de atribuire a fondurilor fără să se țină seama de actul adițional din 14 iulie 1999 a avut și o altă consecință care se desprinde din considerentele deciziei și anume constatarea că în cauză a operat prescripția extinctivă. Cu toate acestea, din dispozitiv a reieșit că acțiunea a fost respinsă ca nefondată, contradicția dintre considerente și dispoziții fiind vădită.

Curtea de Apel Târgu – Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 9/ A din 14 februarie 2006, rejudecând cauza după casare, a admis apelul declarat de SC M. SA împotriva sentinței nr. 2737 din 5 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 3941/2003, a schimbat sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și în consecință respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.). S-a reținut că „actul adițional” la convenția nr. 526 din 30 iulie 1996, pe care practic reclamanta își întemeiază acțiunea în pretenții, poartă semnăturile și ștampila fostului F.P.S., conducerii societății și este înregistrat sub nr. 237/septembrie 1999. Convenția nr. 525 a fost încheiată la 30 iulie 1996 și se referă la suma de 785.000.000 lei pe care F.P.S.

o pune la dispoziția SC M. SA în scopul restructurării tehnologice. Ulterior acestei convenții s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 40 din 14 iulie 1999 între F.P.S. și firma R.J.G., care la art. 8.7 lit. c). prevede obligația cumpărătorului în calitatea de acționar al societății de a asigura plata datoriilor societății către F.P.S. rezultate din convențiile nr. 492 din 22 septembrie 1994, nr. 88 din 6 martie 1995, nr. 275 din 14 iunie 1995 și 525 din 30 iulie 1996 și F.P.S. în calitate de vânzător, de a depune toate diligențele pentru eșalonarea acestor drepturi. Prin includerea clauzei 8.7 lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, practic cumpărătorul s-a subrogat în obligația societății și el este subiect pasiv în cadrul obligației de restituire.

Începând cu data semnării contractului, obligația de plată a datoriilor societății către F.P.S. rezultate din cele patru convenții a revenit cumpărătorului, acesta putând avea calitatea procesuală pasivă în cadrul unei acțiuni în pretenții. Întrucât lipsa calității procesuale pasive este o excepție care prevalează asupra prescripției dreptului la acțiune, a fost schimbată sentința atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a SC M. SA și ca o consecință respingerea acțiunii reclamantei. Împotriva deciziei nr. 9/ A din 14 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S.

BUCUREȘTI, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că a fost motivată contradictoriu, în realitate pârâta conform convenției nr. 525/1996 rămânând obligată la plata sumei de 1.640.000.000 lei, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei A.V.A.S. București pentru următoarele considerente.

Printr-o completă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel, după casare, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială. Amplu documentat și bine argumentat, cu respectarea deciziei de casare a fost examinată cauza în vederea lămuririi sub toate aspectele a situației de fapt și de drept. Astfel au fost analizate atât convențiile nr. 492 din 22 septembrie 1994, nr. 86 din 6 martie 1995, nr. 275 din 14 iunie 1995 și nr. 525 din 30 iulie 1999 precum și actul adițional din 14 iulie 1999, în succesiunea lor și cu interpretarea clauzelor prevăzute de părți.

Lipsa calității procesuale pasive a fost invocată în mod constat de pârâta SC M. SRL, în toate faptele procesuale, pe cale de excepție. Excepția lipsei calității procesuale pasive, fiind unanim calificată de doctrină și jurisprudență ca o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă și absolută, prin admiterea ei face de prisos cercetarea fondului dreptului. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva deciziei civile nr. 9/ A din 14 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu – Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI, împotriva decizie nr. 9/ A din 14 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu – Mureș, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 ianuarie 2007.