ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4589/2003

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 20 mai 1999, reclamanta S.C. S. S.A. Sighișoara

a chemat în judecată pe pârâtul K.H.J.E. pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se constate nulitatea convenției încheiată la 15 martie 1999, prin

care pârâtul se obliga să nu participe la licitația F.P.S. din 17 martie 1991

privind vânzarea acțiunilor, iar reclamanta se obliga să-i vândă 50% părți

sociale pe care le deține la S.C. T. SRL și active ale societății.

Pârâtul a formulat o cerere reconvențională prin

care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 105.000 DM despăgubiri

pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor din convenția din 15 martie

1999.

Prin sentința civilă nr. 41 din 9 februarie

2001, Tribunalul Mureș a admis acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea

convenției părților din 15 martie 1999 respingând acțiunea reconvențională a

pârâtului, cu cheltuieli de judecată în sarcina sa în sumă de 103.000 lei.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă

nr. 53 din 8 iulie 2002, a respins apelul pârâtului ca nefondat.

Împotriva acestei soluții pârâtul a declarat

recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei și admiterea

cererii sale reconvenționale de obligare a reclamantei la plata despăgubirilor

în sumă de 105.000 DM, întrucât nu și-a îndeplinit la termen obligațiile din

convenția nr. 326 din 15 martie 1999.

Recursul pârâtului este nefondat pentru cele ce

se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei

în raport de susținerile pe care pârâtul le reiterează prin recursul de față,

se constată că acestea nu întrunesc condițiile art. 304 C. proc. civ. pentru a

conduce la casarea hotărârii ce se atacă.

În speță, părțile au convenit la 15 martie 1999,

ca reclamanta (să facă) să vândă pârâtului părțile sociale deținute la S.C. T. SRL

(cota 50%) împreună cu hala parter, iar pârâtul (să nu facă) să nu participe la

privatizarea reclamantei din 17 martie  și 31 martie 1999, iar în cazul în care

Asociația Salariaților nu dobândea pachetul de acțiuni vândute de F.P.S. să se

renegocieze înțelegerea.

Cu alte cuvinte, părțile au încheiat o convenție

prin care reclamanta și-a luat o obligație de a face iar pârâtul una de a nu

face, cu condiția ca Asociația Salariaților S.C. S. S.A. să dobândească

pachetul de acțiuni pus în vânzare de F.P.S.

Este de reținut că, această convenție nu

cuprinde obligația terțului (asociația de salariați) la licitație și nici

obligația reclamantei de a asigura participarea acestei asociații la vânzarea

acțiunilor.

În consecință, corect instanțele au făcut

aplicațiunea dispozițiilor art. 1004 C. civ. și art. 1008 C. civ., întrucât

prin convenție s-a condiționat îndeplinirea obligațiilor fiecăreia din părți de

conduita viitoare și incertă a unui terț, dispunându-se anularea acestei

convenții datorită nulității clauzei condiționale.

Cum convenția este nulă și nu poate produce

efecte juridice, pretențiile pârâtului din cererea sa reconvențională au fost

corect respinse de instanțe.

Astfel că, recursul pârâtului se privește ca

nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul K.J.H.E. împotriva

deciziei nr. 53 din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială

și contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25

noiembrie 2003.