ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 852/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 513 din 7 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2889/99/2010 al Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului M.F.A., deținut în Penitenciarul Iași, fără ocupație, necăsătorit, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 269 alin. (3) C. pen. s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta la restul de 1515 zile închisoare, rămase neexecutate din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 158/2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 7 mai 2008, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare și 1515 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) și b) teza a doua C. pen.

În baza dispozițiilor art. 36, alin. (3) C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicată prin prezenta sentință perioada executată începând de la data de 21 ianuarie 2009 la zi.

S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Iași în baza Sentinței penale 158/2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 7 mai 2008 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecații, av. D.G., în cuantum de 400 RON se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul M.F.A. a fost condamnat prin Sentința penală 158/2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la o pedeapsă de 4 ani și 3 luni închisoare, fiind încarcerat în Penitenciarul Iași la data de 21 ianuarie 2009.

În cursul executării pedepsei, inculpatul a fost repartizat la regimul semideschis iar din data de 1 iunie 2009 a început să fie folosit la munca în afara penitenciarului.

În ziua de 25 septembrie 2009, în timp ce se afla la punctul de lucru șantier P., în spatele P.C. din mun. Iași, împreună cu mai mulți deținuți, sub supravegherea martorului C.I., în jurul orei 12, profitând de un moment de pauză, s-a deplasat într-o zonă ferită și printr-o spărtură a gardului împrejmuitor a părăsit fără drept perimetrul șantierului. Lipsa inculpatului a fost sesizată imediat de către agentul supraveghetor care l-a observat pe inculpat în timp ce se îndepărta. În ciuda faptului că martorul a strigat la inculpat să se întoarcă acesta a continuat să se îndepărteze. Agentul supraveghetor C.I. a raportat evenimentul la dispecerul unității penitenciare iar în urma activităților specifice de căutare, inculpatul a fost depistat de o patrulă de poliție, în aceeași zi, la ora 17,50, în dreptul imobilului din mun. Iași, fiind reîncarcerat.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, rezultă din înscrisurile referitoare la situația juridică a inculpatului, declarațiile martorului C.I. atât din cursul urmării penale cât și din cursul judecății, declarații în concordanță cu care sunt și declarațiile inculpatului audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, când a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei.

În drept:

Față de situația de fapt, astfel cum a fost reținută, instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive, atât pe latura obiectiva cât și pe latura subiectivă ale infracțiunii de evadare, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând și urmărind lezarea relațiilor sociale privind înfăptuirea justiției, în contextul în care cunoștea că se afla în stare legală de deținere ca urmare a condamnării sale definitive prin Sentința penală 158/2008 a Judecătoriei Iași, a fost avertizat chiar și de martorul C.I. și se afla la punctul de lucru sub pază.

Având în vedere că fapta de care este acuzat inculpatul există, constituie infracțiunea de evadare prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen. și a fost săvârșită de acesta cu vinovăție, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, de gravitatea faptei, prin care se aduce atingere relațiilor sociale privind înfăptuirea justiției, de împrejurările săvârșirii faptei, de starea de recidiva poscondamnatorie și postexecutorie în care se află inculpatul, dată fiind fișa de cazier a acestuia, dar și de durata de câteva ore a stării ilegale de libertate, atitudinea inculpatului în momentul depistării când nu a opus rezistență și de poziția sinceră adoptată în cursul procesului penal. Față de toate circumstanțele reale și personale, instanța a apreciat că în favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, însă în dozarea pedepsei instanța se va orienta spre minimul special.

Ținând cont de gravitatea faptei, de impactul în mediul persoanelor private de libertate a activității infracționale a inculpatului, de atitudinea inculpatului care a înțeles "să profite" în acest mod de încrederea acordată prin includerea în regimul semideschis de executare a pedepsei și scoaterea la muncă în afara Penitenciarului Iași, față de necesitatea reeducării și formării unei atitudini corecte față de relațiile sociale lezate, instanța a apreciat că doar executarea în regim privativ de libertate satisface finalitatea sancționatorie și privativă a pedepsei, conform art. 52 C. pen.

În speță, sub aspectul regimului sancționator, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (3) C. pen., și a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta la restul de 1515 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 158/2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 7 mai 2008. În baza dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicată prin prezenta sentință perioada executată începând de la data de 21 ianuarie 2009 la zi și s-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Iași în baza Sentinței penale nr. 158/2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 7 mai 2008 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

Având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpat dar și conduita anterioară a acestuia, gravitatea concretă a faptei săvârșite instanța a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile fiind incompatibile cu condamnarea pentru o infracțiune contra autorității. Având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că nu este acceptabil ca un deținut să fie decăzut din drepturile sale garantate de Convenție (drepturi electorale) pentru simplul fapt că el se găsește închis ca urmare a unei condamnări iar interdicția absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege, ca drept democratic universal, în condițiile în care simpla condamnare nu poate conduce la o incapacitate deplină referitoare la drepturile cetățenești.

În termen legal, sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru motive de nelegalitate și netemeinicie ce vizează următoarele aspecte:

- greșita deducere din durata pedepsei aplicate a perioadei executate începând cu data de 21 ianuarie 2009, deși infracțiunea de evadare a fost săvârșită la data de 25 septembrie 2009;

- modul deficitar de individualizare a pedepsei prin ignorarea gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite.

Prin Decizia nr. 192 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 513 din 7 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 2889/99/2010, sentință pe care a desființat-o în parte.

Rejudecând cauza a majorat cuantumul pedepsei stabilite inculpatului M.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an închisoare și 1515 zile închisoare conform art. 269 alin. (3) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen. a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta decizie perioada executată începând de la data de 25 septembrie 2009.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a înlăturat dispozițiile contrare prezentei hotărâri.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu a inculpatului în cuantum de 200 RON se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Instanța de fond a procedat la o greșită apreciere a gradului de pericol social al faptei săvârșite, stabilind o pedeapsă orientată la minimul special prevăzut de lege.

S-a reținut că inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare în executarea căreia se afla, precum și în stare de recidivă postexecutorie față de celelalte pedepse cu închisoare la care a fost condamnat începând cu anul 1994.

Deși la data de 13 mai 2009 a semnat un angajament - ca urmare a clasificării în regimul semideschis - luând la cunoștință de drepturile, obligațiile și de restricțiile ce decurg din Legea nr. 275/2006 și din Regulamentul de ordine interioară a locului de deținere, precum și de prevederile art. 269 și 270 C. pen. referitoare la infracțiunile de evadare și înlesnirea evadării, de cuantumul pedepselor, în ziua de 25 septembrie 2009 a părăsit fără drept perimetrul șantierului unde presta activitățile la care a fost repartizat, în ciuda faptului că agentul supraveghetor l-a strigat în momentul în care a observat că se îndepărtează.

Ca urmare, în contextul împrejurărilor concrete în care s-a comis fapta, precum și în raport de posibilitățile reale de reeducare și de necesitatea formării unei atitudini corecte față de relațiile sociale ocrotite de lege, pentru a se da eficiență principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral al inculpatului, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat este de natură să satisfacă imperativul unei juste individualizări a pedepsei care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității infracțiunii și să fie de natură să realizeze atât o prevenție generală prin funcțiile de constrângere și exemplaritate, cât și reeducarea persoanei care încalcă norma de drept.

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (3) C. pen. și ale Deciziei nr. 81/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen., din pedeapsa rezultantă în urma cumulării pedepsei stabilite pentru infracțiunea de evadare și restul rămas neexecutat din pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul la momentul evadării, se va scădea perioada începând cu data săvârșirii infracțiunii, respectiv 25 septembrie 2009.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul M.F.A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că Tribunalul Iași, secția penală, prin Sentința penală nr. 513 din 7 octombrie 2010, în baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F.A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare.

În baza art. 269 alin. (3) C. pen. a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta la restul de 1515 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 158/2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 7 mai 2008, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare și 1515 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) teza a doua C. pen.

În baza dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen. a scăzut din durata pedepsei aplicată prin prezenta sentință perioada executată începând de la data de 21 ianuarie 2009 la zi.

A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Iași în baza Sentinței penale nr. 158/2008 a Judecătoriei Iași definitivă prin neapelare la 7 mai 2008 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

Prin Decizia nr. 192 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 513 din 7 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a desființat-o în parte.

Rejudecând cauza a majorat cuantumul pedepsei stabilite inculpatului M.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare și 1515 zile închisoare conform art. 269 alin. (3) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen. a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta decizie perioada executată începând de la data de 25 septembrie 2009.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a înlăturat dispozițiile contrare prezentei hotărâri.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 6 luni închisoare a fost corect individualizată de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei ca și perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, acesta fiind recidivist, Înalta Curte apreciind că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului M.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. de către instanța de apel este prea mare față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.

Totodată se constată că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei de 6 luni închisoare, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Critica formulată de inculpat referitoare la restul de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 158/2008 a Judecătoriei Iași definitivă prin neapelare la data de 7 mai 2008, este însă întemeiată, Înalta Curte urmând să admită recursul inculpatului pentru acest motiv și să constate că pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării este de 1302 zile, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare și 1302 zile închisoare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de inculpatul M.F.A., să caseze decizia penală atacată și parțial Sentința penală nr. 513 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului Iași, secția penală și rejudecând în fond va constata că pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării este de 1302 zile, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare și 1302 zile închisoare.

Se va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executată începând de la data de 25 septembrie 2009.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 192 din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și parțial Sentința penală nr. 513 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului Iași, secția penală, și rejudecând în fond;

Constată că pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării este de 1302 zile, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 6 luni închisoare și 1302 zile închisoare.

Scade din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executată începând de la data de 25 septembrie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2011.