ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 346/A/2017

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55/2017 din 25 mai 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, N.C.P.P., pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015, în temeiul prevederilor art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 emis la data de 23 septembrie 2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași din infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 N.C.P.

A fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, avocat în cadrul Baroului Iași, la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere

pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 N.C.P.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză (săvârșită la data de 9 februarie 2012) este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare prin sentința penală nr. 52 din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul penal nr. x/45/2013*, rămasă definitivă la data de 7 septembrie 2015, prin respingerea ca nefondată a apelului, prin Decizia penală nr. 298/A din 7 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Justiție și Casație (faptă comisă la data de 11 mai 2012).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și a art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 52 din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul penal nr. x/45/2013*, rămasă definitivă la data de 7 septembrie 2015.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză în cuantum de 1 (un) an și 8 (opt) luni de închisoare cu pedeapsa de 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 52 din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul penal nr. x/45/2013*, rămasă definitivă la data de 7 septembrie 2015, în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 85 alin. (3) C. pen. din 1969 și art. 81 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, care se socotește de la data de 7 septembrie 2015, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 52 din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul penal nr. x/45/2013*.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. din 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 272 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 255 C. pen. din 2 decembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/245/2015, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, reținându-se că potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea de Apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați, iar, la data consumării infracțiunii imputate, inculpatul avea calitatea de avocat în Baroul Iași.

Prin rechizitoriul emis la data de 23 septembrie 2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași cu nr. x/P/2012 înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/45/2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) din N.C.P. cu aplicarea art. 5 din N.C.P., reținându-se, în fapt, în sarcina sa că a condus la data de 09 februarie 2012, în jurul orelor 23,00, autoturismul în municipiul Iași, deși avea o alcoolemie în sânge de 2,30 g %.

Prin încheierea din data de 17 februarie 2016, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 C. proc. pen. și art. 228 alin. 7 C. proc. pen. din 1968, formulată de inculpatul A.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. (1) raportat la art. 345 alin. (1) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A. în cadrul procedurii de cameră preliminară.

În conformitate cu dispozițiile art. 342 C. proc. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a constatat competența materială și teritorială a Curții de Apel Iași în soluționarea cauzei.

În baza art. 346 C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit la data de 23 septembrie 2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în Dosarul de urmărire penală cu nr. x/P/2012, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

A dispus începerea judecății privind pe inculpatul A.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că sub aspectul competenței materiale, după calitatea persoanei și teritoriale potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., curtea de apel este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză prin prisma calității de avocat a inculpatului A.

În ceea ce privește legalitatea sesizării instanței, în exercitarea funcției de pornire și susținere a acțiunii penale, actul de sesizare a instanței trebuie să cuprinsă: descrierea clară și completă a faptelor și împrejurărilor extrase pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, analiza efectivă a tuturor mijloacelor de probă și motivarea deciziilor de reținere ori înlăturare a acestora, încadrarea riguroasă în drept a faptelor reținute, soluționarea motivată a celorlalte aspecte ce contribuie la buna desfășurare a procesului penal.

Conținutul și forma rechizitoriului, ca act de sesizare a instanței, sunt stabilite de dispozițiile art. 328 - 329 C. proc. pen , prin prisma cărora se impune a se efectua verificarea regularității actului de sesizare a instanței pentru a se stabili dacă acesta se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la cuprinsul ordonanței, conține datele privitoare la fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și datele privitoare la persoana inculpatului, precum și obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora; conține date referitoare la măsurile asiguratorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale; menționează probele și mijloacele de probă; stabilește cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală; conține expres dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei.

În speță, prin raportare la dispozițiile art. 328 C. proc. pen., s-a constatat că rechizitoriul emis de procuror în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2012 satisface exigențele prescrise de lege procesual penală, întrucât actul de sesizare nu conține vicii de fond sau de formă care să-i afecteze legalitatea, iar, referitor la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că au fost respectate principiile aplicării legii procesual penale și dreptul la apărare, nefiind incidente cazurile de nulitate absolută sau relativă reglementate de dispozițiile art. 281 și 282 C. proc. pen. și actele de urmărire penală sunt în concordanță cu dispozițiile legale ce reglementează modul în care trebuie efectuate actele de către organul de urmărire penală.

Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că sunt neîntemeiate cererile și excepțiile invocate de inculpatul A. în procedura camerei preliminare, fiind respinse ca atare, reținând următoarele:

Din actele și lucrările Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a rezultat că la data de 23 mai 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., iar, la data de 2 septembrie 2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A.

La data de 14 octombrie 2014 numitului A. i-au fost aduse la cunoștință calitatea de suspect, conținutul acuzației formulate împotriva sa și drepturile și obligațiile procesuale, iar, în declarația dată în calitate de suspect a menționat că dorește să uzeze de dreptul la tăcere.

Prin ordonanța din 4 decembrie 2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A. căruia i s-au adus la cunoștință noua calitate procesuală, conținutul acuzației și drepturile și obligațiile procesuale, acesta invocând la data de 08 ianuarie 2015 „nulitatea probelor de sânge folosite la determinarea vinovăției” prin încălcarea prevederilor Ordinului Ministerului Sănătății privind procedura de prelevare a probelor biologice de sânge, în vigoare la acea dată, întrucât probele biologice de sânge au ajuns la Institutul de Medicină Leală Iași după cinci zile de la prelevare, iar, în acest interval de timp au fost ținute la sediul Secției nr. 1 Poliție Rurală Iași, cât și la sediul Poliției Rutiere Iași în condiții improprii, fără a fi păstrate în frigider, cele două unități de poliție nefiind dotate cu frigidere pentru păstrarea probelor.

Prin ordonanța din 14 septembrie 2015 procurorul a dispus respingerea cererii inculpatului A. de constatare a nulității relative a actelor de urmărire penală efectuate în Dosarul nr. x/P/2012, ca neîntemeiată.

În cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpatul A. a formulat critici de nelegalitate din perspectiva prevederilor din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, norme aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministerului Sănătății, invocând nerespectarea acestora și pe această cale, excluderea ca probă a buletinului de analiză toxicologică alcoolemie emis de Institutul de Medicină Legală Iași la data de 15 februarie 2012.

Astfel, a susținut că probele biologice de sânge au fost recoltate cu încălcarea termenului de 30 minute prevăzut de dispozițiile art. 6 lit. d) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 pentru prima prelevare, iar, depunerea probelor prelevate la Institutul de Medicină Legală Iași s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (3) din același Ordin potrivit cărora „în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum, 3 zile”.

În privința încălcării dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 potrivit cu care „prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge”, judecătorul de cameră preliminară a constatat că dispozițiile anterior menționate au fost respectate, având în vedere ora opririi în trafic - 23

consemnată în procesul - verbal de depistare, dar și în procesul-verbal de contravenție, încheiate la data de 09 februarie 2012 de agenții de poliție din cadrul Secției nr. 1 Poliție Rurală Iași (filele 17 și 25 dosar urmărire penală) și consemnările din buletinul de examinare clinică și procesul-verbal de prelevare (filele 32 - 33 dosar urmărire penală) ce atestă că prima probă de sânge a fost recoltată la ora 23

Referitor la susținerile inculpatului potrivit cărora rezultatul analizei toxicologice - alcoolemie nu poate fi luat în considerare ca urmare a nerespectării prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 privind modalitatea de păstrare a probelor biologice și termenul de depunere a acestora la instituția medico - legală, proba fiind astfel nelegal administrată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, respectiv declarațiile agenților de poliție B. și C., raportul de activitate întocmit de agentul de poliție B. la data de 01 octombrie 2012 în cadrul anchetei interne efectuate, fotocopia condicii de uz general folosită în acea perioadă de acest agent, declarațiile lucrătorilor de poliție din cadrul Biroului Rutier al Poliției Municipiului Iași și adresa din 12 decembrie 2014 a Biroului Rutier al Poliției Municipiului Iași a rezultat că trusa specială care conținea probele biologice de sânge prelevate de la inculpatul A. - prima probă recoltată la 09 februarie 2012 ora 23

, iar, cea de-a doua probă la ora 00

- a fost preluată de la spital și lăsată la sediul Secției nr. 1 Poliție Rurală Iași până la data de 10 februarie 2012, orele 9

, fiind predată Biroului Rutier al Poliției Municipiului Iași, unde a fost preluată și depusă imediat în frigiderul unității de poliție și unde a rămas până la data de 15 februarie 2012 când a fost înaintată la Institutul De Medicină Legală Iași în vederea determinării alcoolemiei și a avut loc prelucrarea probelor, conform mențiunii de primire a probelor înscrisă pe adresa din 13 februarie 2013 a Biroului Rutier al Poliției Municipiului Iași și a datelor furnizate de Institutul de Medicină Legală Iași prin adresa din 8 octombrie 2012.

Deși, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministerului Sănătății, „în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile”, iar, în speță, păstrarea probelor biologice a fost de circa 10 ore la temperatura camerei și 5 zile la frigider, față de relațiile comunicate de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” prin adresa din 19 august 2015 în sensul că „alcoolul etilic este stabil în sângele prelevat în eprubete ce conțin fluorura de sodiu, așa cum este și cazul eprubetelor conținute în Trusele Standard prevăzute de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 - truse utilizate și în cazul de față - timp de 2 luni la temperatura camerei, astfel că intervalul de timp scurs de la prelevarea și până la analizarea probelor (circa 10 ore la temperatura camerei și alte 5 zile la frigider) nu este de natură să influențeze rezultatele analizei toxicologice, judecătorul de cameră preliminară a constatat, ca neîntemeiată, solicitarea inculpatului de excludere a buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie emis de Institutul De Medicină Legală Iași la data de 15 februarie 2012.

Prin reglementarea procedurii de cameră preliminară s-a instituit competența judecătorului de cameră preliminară în verificarea conformității probelor administrate în cursul urmăririi penale cu garanțiile de echitabilitate a procedurii, sub acest aspect, legalitatea administrării probelor este strâns și exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal.

În acest context, dacă judecătorul va constata că se impune înlăturarea vreunui mijloc de probă, deoarece a produs o vătămare esențială drepturilor procesuale ale unei părți, va exclude acel mijloc de probă.

Potrivit dispozițiilor art. 282 C. proc. pen. nulitățile relative presupun, pe lângă îndeplinirea altor condiții, inclusiv o vătămare a drepturilor părților care trebuie a fi arătată în concret de procuror, suspect, inculpat, celelalte părți sau persoana vătămată, conform art. 282 alin. (2) C. proc. pen.

Or, în speță, potrivit celor expuse anterior, nerespectarea prevederilor art. 14 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376 din 10 aprilie 2006 nu a fost de natură să influențeze rezultatele analizei toxicologice, astfel că nu se poate reține existența vreunei vătămări a drepturilor inculpatului care să nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului, așa cum impun prevederilor art. 282 C. proc. pen.

În procedura de cameră preliminară, inculpatul A. a invocat și excepția nelegalității probelor constând în fotografiile și CD - ul, depuse la dosar de către unul dintre polițiștii aflați la fața locului (filele 20 - 24 dosar urmărire penală) considerând că aceste înregistrări video au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 91

și următoarele C. proc. pen. din 1968 ce prevăd în mod expres modalitatea administrării acestor probe, organele care le pot efectua, certificarea și aprobarea acestor înregistrări, critică pe care judecătorul de cameră preliminară o consideră ca lipsită de temei.

Fotografiile au fost efectuate în cauză cu ocazia depistării în trafic a inculpatului - conform procesului-verbal de depistare încheiat de organele de poliție la data de 09 februarie 2012, fiind prezentate în planșele foto aflate la filele 22 - 23 din dosarul de urmărire penală ce constituie o anexă a procesului - verbal și nu se încadrează în categoria înregistrărilor supuse procedurii prev. de art. 91

și următoarele C. proc. pen. din 1968, astfel cum susține inculpatul.

Cu privire la celelalte aspecte invocate de inculpat privind caracterul incomplet al urmăririi penale prin neadministrarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei sau a altor probe, judecătorul de cameră preliminară a reținut că exced cadrului procesual ce nu are ca obiect verificarea oportunității administrării de către procuror a altor probe a caracterului incomplet al urmăririi penale sau a aspectelor legate de temeinicia trimiterii în judecată.

În consecință, reținând că nu are niciun fundament legal cererea de restituire a cauzei la parchet întemeiată pe motivele mai sus enunțate și care nu se circumscriu procedurii reglementate în art. 342 - art. 346 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondată, aceeași soluție impunându-se și cu privire la excepțiile invocate în procedura de cameră preliminară de inculpatul A. privind legalitatea administrării probelor și legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2016, inculpatul A. a precizat faptul că, contestă probele administrate în faza urmăririi penale.

La același termen de judecată au fost audiați martorii din lucrări B. și D., care pentru a se respecta principiul continuității completului de judecată au fost reaudiați la data de 8 februarie 2017.

La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2016 a fost audiat inculpatul A., s-a respins proba testimonială solicitată de inculpat si a admis proba constând în calculul retroactiv al alcoolemiei.

Raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei a fost depus la data de 16 noiembrie 2016.(filele 105-106).

La termenul de judecată din data de 8 februarie 2017, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) N.C.P., cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., raportat la modalitățile de individualizare judiciară a pedepsei existentă în V.C.P., pornind de la dispozițiile art. 81 - 86 C. pen. prin comparație cu modalitățile de individualizare a pedepsei în N.C.P.

La termenul de judecată din data de 8 martie 2017, inculpatul a solicitat să se dispună încetarea procesului penal, ca urmare a faptului că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Totodată, a solicitat ca raportat la poziția procesuală a inculpatului și activitatea desfășurată de acesta, să i se aplice acestuia o amendă penală cu suspendare, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege cu suspendare sub supraveghere. A apreciat că mai favorabilă inculpatului este legea penală nouă.

Date despre urmărirea penală;

Prin Rezoluția nr. x/P/2012 din data de 15 noiembrie 2012 s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale în cauză, în temeiul art. 228 alin 6 rap. la art. 10 lit. d) din V.C.P.P., pe motiv că există un dubiu rezonabil cu privire la nivelul alcoolemiei persoanei cercetate, datorită faptului că probele biologice de sânge prelevate la data de 09 februarie 2012 au fost înaintate la Institutul de Medicină Legală Iași pentru analiză abia la data de 15 februarie 2012, cu depășirea termenului de recomandare prevăzut de art. 14 alin. (3) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376 din 10 aprilie 2006 (fila 13).

Ulterior, prin Rezoluția nr. x/II/2/2014 din data de 05 februarie 2014 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus infirmarea din oficiu a soluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 15 noiembrie 2012, în vederea începerii urmăririi penale (filele 11-12), iar prin Încheierea nr. x pronunțată la data de 11 februarie 2014 în Dosarul nr. x/45/2014 al Curții de Apel Iași s-a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței de infirmare (filele 8-9).

La data de 16 mai 2014 persoanei cercetate i s-a adus la cunoștință infirmarea soluției de neurmărire penală (fila 10), iar la data de 23 mai 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/2012 sub aspectul comiterii infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului” prev. de art. 336 alin. (1) din N.C.P., cu aplic. art. 5 din N.C.P. (fila 6). La data de 02 septembrie 2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. (fila 5), iar la data de 04 decembrie 2014 s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale (fila 3).

În baza ordonanței de delegare emisă de procuror la data de 23 mai 2014 (fila 52), cercetările au fost efectuate în cauză de lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier, iar dosarul a fost înaintat la unitatea de parchet la data de 25 februarie 2015 (fila 1-2). Ulterior acestei date, probatoriul a fost suplimentat de procuror (respectiv s-au solicitat relații de la Institutul de Medicină Legală Iași, Institutul Național de Medicină Legală București și Biroului de control intern din cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului Iași, s-au reaudiat martorii B., F. și s-a audiat martorul C.). În cadrul probatoriului administrat după infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale s-au verificat inclusiv condițiile în care au fost păstrate probele biologice până în momentul înaintării spre analiză la instituția medico-legală.

Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză în cursul judecații si al urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul A. are calitatea de avocat și este înscris în Baroul Iași.

La data de 09 februarie 2012 în jurul orelor 23

, inculpatul A. s-a deplasat pe străzile din municipiul Iași cu autoturismul, deși se afla sub influența alcoolului.

Astfel, la ora 23

, un echipaj de poliție din cadrul Secției 1 Poliție Rurală Iași, a constatat că, pe Calea Chișinăului din mun. Iași, pe sensul de deplasare Tomești-Iași circula neregulamentar autoturismul, respectiv pe celălalt sens de mers (pe partea stângă a drumului, potrivit sensului său de deplasare). Agenții de poliție au procedat la oprirea autoturismului în trafic și la legitimarea conducătorului auto, sancționându-l contravențional cu o amendă de 2.840 lei pentru faptul că a circulat pe sensul opus de mers, nu a prezentat documentele persoanele și ale autoturismului și avea asigurarea obligatorie de răspundere civilă expirată (proces-verbal de depistare fila 17; proces-verbal de contravenție din 09 februarie 2012 - fila 25).

Cu prilejul verificărilor lucrătorii de poliție au constatat că inculpatul A. prezenta și halenă alcoolică. Inculpatul a refuzat să efectueze testul cu aparatul Dragger și a solicitat să i se recolteze direct probe de sânge (filele 18-20), astfel încât a fost condus imediat la Spitalul x Iași, unde i s-a prelevat prima probă biologică de sânge la ora 23

, iar cea de-a doua probă la ora 00

. În buletinul de examinare clinică s-a consemnat că inculpatul „este sub influența alcoolului”, având manifestări neurologice și psihice specifice acestei stări (fila 32).

Potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie emis de Institutul de Medicină Legală Iași la data de 15 februarie 2012, inculpatul A. avea la ora 23

o alcoolemie în sânge de 2,30 g ‰, iar la ora 00

valoarea concentrației alcoolice era de 2,05 g ‰ (fila 34).

La data depistării inculpatul nu a dat declarație în fața organelor de poliție; în fața medicului care a efectuat examinarea sa clinică a precizat că a consumat 150 ml palincă, fără a preciza intervalul orar de consum. La data de 04 aprilie 2012 inculpatul a dat o declarație olografă în cauză, în calitate de făptuitor, în cadrul căreia a recunoscut că a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, apreciind însă că fapta comisă nu constituie infracțiune (filele 112-113).

După începerea urmăririi penale inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere și nu a dat declarații în cauză cu privire la faptă (filele 115, 117). După punerea în mișcare a acțiunii penale și aducerea la cunoștință a calității de inculpat, susnumitul a invocat „nulitatea probelor de sânge folosite la determinarea vinovăției” sale, referindu-se de fapt la încălcarea prevederilor din Ordinul Ministerului Sănătății privind procedura de prelevare a probelor biologice de sânge, în vigoare la data comiterii faptei și urmărind prin aceasta excluderea din materialul probator a Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie emis de Institutul de Medicină Legală Iași la data de 15 februarie 2012 (fila 118).

A arătat inculpatul că, potrivit actelor din dosar, probele biologice de sânge au ajuns la Institutul de Medicină Legală Iași după 5 zile de la prelevare, iar în acest interval de timp au fost ținute la sediul Secției nr. 1 Poliție Rurală Iași, cât și la sediul Poliției Rutiere Iași în condiții improprii, respectiv nu au fost păstrate în frigider, cele două unități de poliție nefiind dotate cu frigidere pentru păstrarea probelor.

Prin ordonanța emisă de procuror la data de 14 septembrie 2015 cererea sa a fost respinsă (filele 120-122, dovada de comunicare fila 127), pe considerentul că nerespectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. (3) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru depunerea probelor prelevate la Institutul de Medicină Legală Iași nu a fost de natură să influențeze valoarea alcoolemiei, buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie emis de Institutul de Medicină Legală Iași la data de 15 februarie 2012 exprimând valorile reale ale alcoolemiei pe care inculpatul le prezenta la data de 09 februarie 2012.

Aceste apărări privind, în esență, legalitatea probei constând în buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie emis de Institutul de Medicină Legală Iași la data de 15 februarie 2012, au fost reiterate si după trimiterea sa în judecată, în procedura de cameră preliminară.

După cum am arătat anterior, prin încheierea din data de 17 februarie 2016, judecătorul de cameră preliminară, în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. (1) raportat la art. 345 alin. (1) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A.

În esență, s-a reținut faptul că, în privința încălcării dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 potrivit cu care „prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge”, judecătorul de cameră preliminară a constatat că dispozițiile anterior menționate au fost respectate, având în vedere ora opririi în trafic - 23

consemnată în procesul-verbal de depistare, dar și în procesul-verbal de contravenție, încheiate la data de 09 februarie 2012 de agenții de poliție din cadrul Secției nr. 1 Poliție Rurală Iași (filele 17 și 25 dosar urmărire penală) și consemnările din buletinul de examinare clinică și procesul-verbal de prelevare (filele 32 - 33 dosar urmărire penală) ce atestă că prima probă de sânge a fost recoltată la ora 23

, iar, cea de-a doua probă la ora 00

- a fost preluată de la spital și lăsată la sediul Secției nr. 1 Poliție Rurală Iași până la data de 10 februarie 2012, orele 9

, fiind predată Biroului Rutier al Poliției Municipiului Iași, unde a fost preluată și depusă imediat în frigiderul unității de poliție și unde a rămas până la data de 15 februarie 2012 când a fost înaintată la Institutul de Medicină Legală Iași în vederea determinării alcoolemiei și a avut loc prelucrarea probelor, conform mențiunii de primire a probelor înscrisă pe adresa din 13 februarie 2013 a Biroului Rutier al Poliției Municipiului Iași și a datelor furnizate de Institutul de Medicină Legală Iași prin adresa din 8 octombrie 2012.

Deși, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministerului Sănătății, „în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile”, iar, în speță, păstrarea probelor biologice a fost de circa 10 ore la temperatura camerei și 5 zile la frigider, față de relațiile comunicate de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” prin adresa din 19 august 2015 în sensul că „alcoolul etilic este stabil în sângele prelevat în eprubete ce conțin fluorura de sodiu, așa cum este și cazul eprubetelor conținute în Trusele Standard prevăzute de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 - truse utilizate și în cazul de față - timp de 2 luni la temperatura camerei, astfel că intervalul de timp scurs de la prelevarea și până la analizarea probelor (circa 10 ore la temperatura camerei și alte 5 zile la frigider) nu este de natură să influențeze rezultatele analizei toxicologice, judecătorul de cameră preliminară constată ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de excludere a buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie emis de Institutul de Medicină Legală Iași la data de 15 februarie 2012.

În acest context, dacă judecătorul a constatat că se impune înlăturarea vreunui mijloc de probă, deoarece a produs o vătămare esențială drepturilor procesuale ale unei părți, va exclude acel mijloc de probă.

Or, în speță, potrivit celor expuse anterior, nerespectarea prevederilor art. 14 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376 din 10 aprilie 2006 nu a fost de natură să influențeze rezultatele analizei toxicologice astfel că nu se poate reține existența vreunei vătămări a drepturilor inculpatului care să nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului, așa cum impun prevederilor art. 282 C. proc. pen.

Instanța a reținut, că relevant în ceea ce privește vinovăția inculpatului este si raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei din 11 noiembrie 2016 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iași (depus la filele 105-106, vol. II) care a concluzionat că având în vedere datele puse la dispoziție, apreciază că inculpatul A. ar fi putut acea la ora evenimentului rutier (23.08) o alcoolemie teoretică aproximativă de 2.35-2.40 g%, că comparând curbele Widmark se constată o diferență între alcoolemiile calculate teoretic si alcoolemiile rezultate la analiză, peste limita de veridicitate admisă de metodologia de calcul.

Edificatoare este si depoziția martorului B. (vol. 1, filele 80-81) care a arătat faptul că împreună cu colegul său, E., l-a oprit în trafic pe inculpat, au constatat că acesta prezenta halenă alcoolică și l-au condus la Spitalul x, unde i-au fost recoltate probe biologice., dar si a martorului D. (vol. I, fila 78), care a învederat faptul că l-a observat pe inculpat în timp ce era cu organele de poliție în curtea unității spitalicești si că acesta prezenta mirosului specific consumului de băuturi alcoolice.

În drept;

Fapta inculpatului A., care la data de 09 februarie 2012, în jurul orelor 23

, a condus autoturismul în mun. Iași, deși avea o alcoolemie în sânge de 2,30 g ‰ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului” prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 N.C.P.

Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește concentrația de 0,80%0, iar urmarea tipică constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranța traficului rutier.

Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Aplicarea legii penale mai favorabile;

Instanța a reținut, astfel cum s-a menționat anterior, că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. are relevanță penală în ambele incriminări penale, fiind întrunite și condițiile de tragere la răspundere penală, atât potrivit prevederilor

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cât si potrivit prevederilor art. 336 alin. (1) din N.C.P.

S-a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru pedeapsa închisorii, către care se orientează instanța (asta în ceea ce privește incriminarea instituită de prevederile art. 336 N.C.P. care prevede ca si pedeapsa alternativa si pedeapsa amenzii), potrivit legii penale noi sunt cuprinse între 1 si 5 ani, iar conform

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 N.C.P. tot între

1 și 5 ani.

Conform C. pen. anterior instanța este înclinată să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel stabilite, conform art. 81 C. pen. din 1968, în timp ce în raport de N.C.P. instanța este înclinată să dispună suspendarea sub supraveghere a executării aceleiași pedepse, în conformitate cu prevederile art. 91 C. pen.

Având în vedere regimul juridic mult mai favorabil al suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen. din 1968 față de regimul suspendării sub supraveghere a executării aceleiași pedepse, potrivit art. 91 C. pen., rezultă că legea veche este mai favorabilă inculpatului, urmând a i se da eficiență acesteia.

În atare condiții, î

n temeiul prevederilor art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 emis la data de 23 septembrie 2015, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași din infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) N.C.P., cu aplic. art. 5 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 N.C.P.

Individualizarea pedepsei stabilite inculpatului A.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului,

instanța a analizat criteriile generale de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ceea ce privește împrejurările și modul în care a fost săvârșită infracțiunea gradul de pericol social concret al faptei este circumstanțiat de îmbibația alcoolică stabilită, respectiv cea de 2,30 g ‰.

Referitor la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este o persoană integrată social, ce însă nu se află la primul contact cu legea penală.

Astfel, fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză (săvârșită la data de 9 februarie 2012) este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare prin sentința penală nr. 52 din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul penal nr. x/45/2013*, rămasă definitivă la data de 7 septembrie 2015, prin respingerea ca nefondat a apelului, prin Decizia penală nr. 298/A din 7 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Justiție și Casație (faptă comisă la data de 11 mai 2012).

Toate aceste motive, reținând vinovăția inculpatului A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului” prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 N.C.P., determină instanța să aprecieze că o pedeapsă orientată înspre mediu, de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, este pe deplin proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele comiterii acesteia, dar și în raport cu toate datele ce caracterizează persoana inculpatului.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză (săvârșită la data de 9 februarie 2012) este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare prin sentința penală nr. 52 din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul penal nr. x/45/2013*, rămasă definitivă la data de 7 septembrie 2015, prin respingerea ca nefondat a apelului, prin Decizia penală nr. 298/A din 7 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Justiție și Casație (faptă comisă la data de 11 mai 2012).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și a art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 52 din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul penal nr. x/45/2013*, rămasă definitivă la data de 7 septembrie 2015.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art. 414

, alin. (4) C. proc. pen. și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și Sabou și Pârcălab contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei și gravitatea acesteia conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a), teza I C. pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii.

Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1968, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1968.

În continuare, instanța a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen. din 1968.

Astfel, instanța a ținut cont de situația personală a inculpatului, considerând că în mod neîndoielnic pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei cu închisoarea, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Instanța a considerat, raportat la atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal și la condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, că acesta se poate îndrepta în sensul conformării cu dispozițiile legii penale prin simplul fapt al existenței unei a două hotărâri de condamnare îndreptate împotriva sa și a sancțiunii ce poate opera în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, fără a fi necesară privarea de libertate a acestuia.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpații au fost asistați, în cursul judecății, de către un apărător ales;

În baza art. 272 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat( sumă totală ce include si sumele de 160 lei - taxa buletin de analiza toxicologică a alcoolemiei si 510 lei - taxă expertiza calcul retroactiv alcoolemie.

Împotriva acestei sentințe a declar apel, în termenul legal, inculpatul A., fără a arăta motivele.

La termenul din 14 septembrie 2017 a lipsit apelantul inculpat A., pentru care a răspuns apărător desemnat din oficiu, avocat G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 12 septembrie 2017. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul asistent a făcut referatul în cauză că procedura de citare cu apelantul inculpat a fost realizată prin afișare la adresa din mun. Iași, jud. Iași, procedura de citare de la adresa din mun. Iași, jud. Iași fiind restituită cu mențiunea „destinatar mutat, noul proprietar nu permite afișarea”.

Înalta Curte față de aspectele invocate în cursul cercetării judecătorești în primă instanță de către apelantul inculpat A., instanța a apreciat că se impune acordarea unui nou termen de judecată în vederea recitării inculpatului, amânând cauza și fixând termen de judecată la data de 12 octombrie 2017, pentru când apelantul inculpat A. se va cita prin Inspectoratul de Poliție al Județului Iași.

La dosarul cauzei au fost depuse originalele și fotocopiile adresei Inspectoratului de Poliție al Județului Iași cu privire la citarea la domiciliu a numitului A. în mun. Iași, cu termen de predare la data de 12 octombrie 2017 la care s-au anexat procesul-verbal de predare și dovada de primire a citației întocmite la data de 05 octombrie 2017 și declarația olografă a soției sale H., din care rezultă că inculpatul este plecat din România la mama soției, în vederea soluționării unor probleme familiale, urmând a se întoarce pe data de 15 octombrie 2017, precum și că în momentul în care soțul său va reveni în România îi va duce la cunoștință despre faptul că a fost citat în vederea soluționării cauzei în Dosarul nr. x/45/2015, aflate la filele 30-32; 34-38 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, la prima strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, a lipsit apelantul inculpat A., pentru care a răspuns apărător desemnat din oficiu, avocat G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 12 septembrie 2017.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent care a învederat că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată, termen acordat în vederea citării inculpatului la adresa din mun. Iași, jud. Iași

. A învederat faptul că, în data de 21 septembrie 2017, a fost înaintată la dosar încheierea de cameră de consiliu a Judecătoriei Iași, precum și dovezile de comunicare.

Totodată, a învederat faptul că în data de 05 octombrie 2017, a fost înaintat la dosar procesul-verbal de predare a citației și declarația olografă a soției inculpatului, care a relatat faptul că acesta este plecat din țară până în data de 15 octombrie 2017.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. a solicitat amânarea cauzei, având în vedere că soția inculpatului a spus că acesta se întoarce în țară peste trei zile și poate dorește să se prezinte personal în fața instanței pentru a-și susține apelul, având în vedere că nu a depus la dosar motivele de apel.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată pentru motivul invocat de apărare, având în vedere că inculpatul cunoaște despre proces, fiind acordat termen

§ Cauze similare