ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3052/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 488 din 27 octombrie

2011 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. combinat cu art. 18

1

C.

pen. a fost achitat inculpatul P.T., pentru infracțiunea de „conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o

îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur", prevăzută de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. a fost

aplicat

ă inculpatului sancțiunea

administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

Pentru a hot

ărî astfel, instanța de fond a reținut

că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a fost trimis în judecată

la data de 17 februarie 2011, inculpatul P.T. pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în

sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În fapt,

în esență, s-a reținut că, în seara de

02 ianuarie 2010, după ce a primit vizita unui prieten din Iași, cu care a servit

masa, consumând împreună băuturi alcoolice, inculpatul a plecat cu autoturismul

soției pentru a-și conduce prietenul, ocazie cu care a acroșat cu partea din dreapta

a autoturismului un pieton care se deplasa pe marginea drumului, pe aceeași direcție

de mers.

Situația de fapt și vinov

ăția inculpatului au fost stabilite pe

baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: mijloacele de probă

medico-legale, cele testimoniale și cu înscrisuri administrate în cele două faze

ale procesului penal.

Curtea de Apel Ia

și, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin decizia penală nr. 33 din 14 februarie 2012 a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 488 din

27 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a desființat-o

integral.

Rejudec

ând cauza:

A condamnat pe inculpatul P.T.

, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere

pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o

îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu referire la

art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni care

constituie termen de încercare, potrivit disp. art. 82 C. pen.

A

învederat inculpatului disp. art. 83 C. pen.

În baza disp. art. 64 lit. a) Teza a

II-a și lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului P.T. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în condițiile

prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a pedepsei a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii.

Împotriva sus-menționatei decizii

a declarat recurs inculpatul P.T. invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate

și menținerea sentinței penale, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.

Astfel, a ar

ătat că Parchetul, în apelul formulat,

a susținut că există un raport de cauzalitate între consumul de alcool și rezultatul

vătămării.

În realitate însă, partea vătămată circula

pe partea carosabilă a drumului și nu poate exista raport de cauzalitate între faptul

că el se afla sub influența băuturilor alcoolice și fapta comisă.

Mai mult dec

ât atât, partea vătămată nici nu a făcut

plângere.

Nu în ultimul r

ând, a precizat că nu s-au contestat

circumstanțele sale personale, faptul că are 2 copii în întreținere, că regretă

cele întâmplate, statutul său, aspecte reținute de către prima instanță și în raport

de care trebuia menținută soluția acesteia.

Recursul este nefondat.

Analiz

ând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat

de către inculpat, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Astfel, verific

ând materialul probator administrat în

cauză, se constata că, așa după cum și instanța de control judiciar a reținut,

relevante sub aspectul probator sunt: buletinul de analiză toxicologică, concluziile

raportului de expertiză medico-legală, declarația inculpatului care a recunoscut

săvârșirea faptei. Deși buletinul de analiză toxicologică indică o alcoolemie de

2,30 gr. ‰ la ora 0,15 și respectiv de 2,15 gr. ‰ la ora 01,15, expertiza medico-legală

a concluzionat asupra unei alcoolemii de 1,05 gr. ‰ la ora 22:20, atunci când s-a

produs accidentul.

Infrac

țiunea imputată inculpatului este una de pericol. De altfel,

în speță, conduita ilicită a inculpatului a cauzat accidentarea gravă a unui pieton

- O.C. - care se deplasa pe marginea drumului, pe aceeași direcție de mers.

Astfel cum rezult

ă din certificatul medico-legal de la

dosarul de urmărire penală, O.C. a suferit un traumatism cranio-facial cu multiple

plăgi, excoriații, hematom subdural acut fronto-parietal dreapta ce a necesitat

craniectomie și a necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale.

În raport de aspectele anterior invocate,

rezultă fără dubiu faptul că există un raport de cauzalitate între consumul de alcool

al inculpatului și rezultatul vătămării victimei.

În doctrina juridică s-a statuat c

ă, prin introducerea art. 18

1

C. pen., legiuitorul a urmărit excluderea din sfera de acțiune a legii penale a

faptelor incriminate

formal,

ca urmare a

îndeplinirii

trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, dar care în concret, datorită gradului

lor de pericol social cu totul redus, nu pot constitui infracțiuni.

Or,

în speță, consecința faptei comise de inculpat relevă

gradul de pericol social ridicat al faptei, specific infracțiunii astfel cum este

definit în art. 17 C. pen., astfel că nu se justifică aplicarea dispozițiilor

art. 18 C. pen. și înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune cu caracter administrativ.

În acestă ordine de idei, Înalta Curte

constată că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social

al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, precum și

modalitatea de săvârșire.

Nu în ultimul r

ând, instanța de apel a ținut seama de

atitudinea procesuală a inculpatului, care a conștientizat gravitatea faptei sale

și a încercat să își reducă cât mai mult răspunderea penală printr-o atitudine de

recunoaștere și regret a faptei imputate, precum și de circumstanțele sale personale,

respectiv caracterizările pozitive ale inculpatului, conduita procesuală corectă,

aspecte în raport de care s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante

prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. și ca efect al acestora, s-a stabilit o pedeapsă

sub minimul special prevăzut de textul de incriminare în condițiile prev. de

art. 81 C. pen., respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Așa fiind

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată

a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând

scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen.

Ca atare, dup

ă verificarea cauzei și în raport de

disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea

urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 33 din 14 februarie 2012 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 27 septembrie 2012.