ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 187/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 748 din 29 noiembrie 2010, Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C.F., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A reținut instanța de fond că prin rechizitoriul nr. 1471/P/2008 din data de 10 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.C.F., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. S-a reținut că la data de 10 februarie 2008 inculpatul C.C.F. a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.

în noaptea de 10/11 februarie 2008 în jurul orei 0,15 organele de poliție din cadrul Secției 25 Poliție l-au depistat pe învinuitul C.C.F. în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare, constatând că acesta nu posedă permis de conducere și fiind testat cu aparatul etilotest, rezultatul a fost la ora 01,11 de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la INML Mina Minovici. Inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge conform procedurii prevăzute de Ordinul comun al Ministrului Sănătății Ministrului Justiției nr. 376/2006, și anume cu trusa standard nr. 423990 rezultatul fiind conform buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 382 emis de INML Mina Minovici la ora 03,50 de 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 04,50 de 0,70 g/l alcool pur in sânge.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2245/i/2009 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei emis de INML Mina Minovici rezultă că nu se poate aprecia alcoolemia lui C.C.F. la data de 10 februarie 2008 la ora 22.30 întrucât acesta a declarat un consum de băuturi alcoolice mult mai mare decât cel real, într-un interval de 12 ore și 30 de minute, fără a preciza secvența ingestiei, iar ora încetării consumului coincide cu ora evenimentului rutier. A constatat instanța de fond că fapta inculpatului C.C.F., care, în noaptea de 10/11 februarie 2008 a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare B, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., întrucât prin sentința penală nr. 1071 din 01 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1235 din 03 septembrie 2003 a Tribunalului București inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., fiind eliberat condiționat la data de 14 iunie 2005 cu un rest neexecutat de 331 de zile. La individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului, instanța a ținut seama de prevederile art. 52 C. pen.

și de criteriile generale de individualizare prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de: fapta comisă de inculpat este o infracțiune de pericol, lipsa de experiență și necunoașterea regulilor de circulație rutieră putând avea urmări foarte grave pentru viața, sănătatea ori integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic și pentru pietoni, relevând pericolul social ridicat al faptei; persoana infractorului - inculpatul fiind recidivist. Împotriva acestei sentințe inculpatul C.C.F. a declarat apel și prin decizia penală nr. 161/A din 3 iunie 2011 Tribunalul București, secția a II a, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.C.F. împotriva sentinței penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 constatându-se că sentința pronunțată este legală și temeinică și instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

și circumstanțele atenuate ale inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.C.F., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, iar prin decizia penală nr. 68 din 13 ianuarie 2011 Curtea de Apel București în temeiul art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a apelului formulat de inculpatul C.C.F. împotriva sentinței penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul penal nr. 13932/303/2010, în favoarea Tribunalului București. A dispus anularea MEPI nr. 1723 din 21 decembrie 2010 emis de Judecătoria sector 6 București și punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În motivarea deciziei instanța a reținut că hotărârea atacată de inculpat a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 - 25 noiembrie 2010 - respectiv la data de 29 noiembrie 2010, ceea ce ar putea determina ideea greșită că această hotărâre ar fi supusă căilor de atac prevăzute de legea nouă, așa cum a considerat și instanța de fond care a menționat că sentința este supusă recursului, și nu apelului, și a trimis cauza Curții de Apel București și nu Tribunalului, așa cum ar fi trebuit.

Totodată, a apreciat că această interpretare este eronată, întrucât creează inechități și situații juridice diferite sub aspectul esențial al dreptului la exercitarea căilor de atac în raport de persoane trimise în judecată pentru același gen de infracțiuni, în același moment și sub efectul aceleiași legi, care le conferea aceleași drepturi și aceleași căi de atac și doar datorită unui factor absolut aleatoriu, respectiv termenul acordat de instanță la momentul amânării cauzei, situația juridică a acestor persoane s-a schimbat în mod esențial. Astfel, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București recalificând calea de atac a recursului ca fiind apel.

În ceea ce privește starea de arest a inculpatului, a constatat că din dovada de comunicare a dispozitivului sentinței penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul penal nr. 13932/303/2010, soluția pronunțată în această cauză a fost comunicată inculpatului C.C.F. la data de 07 decembrie 2010, iar acesta a exercitat calea de atac împotriva acestei sentințe, la data de 17 decembrie 2010, expediind-o către Judecătoria sector 6 București prin scrisoare recomandată, așa cum reiese din recipisa eliberată de Oficiul poștal nr. 74 București, calea de atac astfel promovată de către inculpat fiind recepționată prin serviciul registratură al instanței de fond la data de 21 decembrie 2010, conform rezoluției de primire consemnată pe cererea atașată la fila 2 dosar recurs.

Tot la data de 21 decembrie 2010, fără a avea cunoștință despre calea de atac exercitată de inculpat împotriva sentinței de condamnare pronunțată în cauză și expediată prin intermediul serviciilor poștale, compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei sector 6 București, considerând că sentința penală nr.748 din 29 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul penal nr. 13932/303/2010 a rămas definitivă prin nerecurarea acesteia în termenul prevăzut de lege, a procedat la emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1723 din 21 decembrie 2010 pe numele inculpatului C.C.F., care, potrivit precizărilor inculpatului, a fost pus în executare la data de 28 decembrie 2010. A constatat instanța că inculpatul C.C.F.

a exercitat calea de atac împotriva sentinței penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul penal nr. 13932/303/2010 cu respectarea termenului prevăzut de lege, pentru declararea apelului sau după caz a recursului -10 zile de la comunicarea sentinței contestate - astfel încât punerea în executare a acestei sentințe prin emiterea mandatului de executare a pedepsei și încarcerarea inculpatului în baza acestui mandat, s-a realizat mai înainte de rămânerea definitivă a respectivei hotărâri. Astfel, a dispus anularea MEPI nr. 1723 din 21 decembrie 2010 emis de Judecătoria sector 6 București și punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

La data de 14 iulie 2011, împotriva deciziei penale nr. 68 din 13 ianuarie 2011 a formulat recurs inculpatul C.C.F. și a solicitat revocarea mandatului nr. 1723 din 23 iunie 2011 și aplicare dispozițiilor cu privire la suspendare condiționată a executării pedepsei. Înalta Curte constată că Tribunalul București prin decizia penală nr. 161/A din 3 iunie 2011 s-a pronunțat asupra apelului inculpatului în sensul că a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului inculpatului C.C.F., astfel că aceiași instanță nu se poate pronunța acum asupra apelului/recursului inculpatului, cu atât mai mult cu cât, această decizie nu a fost casată. Astfel, în mod greșit Curtea de Apel București s-a dezinvestit și a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului formulat de inculpatul C.C.F.

în favoarea Tribunalului București, întrucât această instanță s-a pronunțat deja asupra apelului inculpatului. Dispozițiile art. 28 alin. (3) C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 prevăd că instanța Curții de Apel, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță cu excepția celor date în competența tribunalului. Astfel, având în vedere cele menționate mai sus, înalta Curte constată că în mod greșit Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C.C.F. întrucât instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, deoarece Tribunalul București s-a pronunțat cu privire la apelul inculpatului.

În consecință, va trimite cauza privind pe inculpatul C.C.F. la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza privind pe inculpatul C.C.F. la Curtea de Apel București. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.