ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 187/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 748 din 29

noiembrie 2010, Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C.F., la pedeapsa

de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

si lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A reținut instanța de fond că prin

rechizitoriul nr. 1471/P/2008 din data de 10 iunie 2010 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 6 București, a fost trimis în judecată, în stare

de libertate, inculpatul C.C.F., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și

având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge,

prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33

lit. b) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a reținut că la data de 10 februarie

2008 inculpatul C.C.F. a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a

poseda permis de conducere aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. în

noaptea de 10/11 februarie 2008 în jurul orei 0,15 organele de poliție din

cadrul Secției 25 Poliție l-au depistat pe învinuitul C.C.F. în timp ce

conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare, constatând că

acesta nu posedă permis de conducere și fiind testat cu aparatul etilotest,

rezultatul a fost la ora 01,11 de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv

pentru care a fost condus la INML Mina Minovici.

Inculpatului i-au fost recoltate două

probe de sânge conform procedurii prevăzute de Ordinul comun al Ministrului

Sănătății Ministrului Justiției nr. 376/2006, și anume cu trusa standard nr.

423990 rezultatul fiind conform buletinului de analiză toxicologică a

alcoolemiei nr. 382 emis de INML Mina Minovici la ora 03,50 de 0,80 g/l alcool

pur în sânge, iar la ora 04,50 de 0,70 g/l alcool pur in sânge. Din raportul de

expertiză medico-legală nr. 2245/i/2009 privind interpretarea retroactivă a

alcoolemiei emis de INML Mina Minovici rezultă că nu se poate aprecia

alcoolemia lui C.C.F. la data de 10 februarie 2008 la ora 22.30 întrucât acesta

a declarat un consum de băuturi alcoolice mult mai mare decât cel real, într-un

interval de 12 ore și 30 de minute, fără a preciza secvența ingestiei, iar ora

încetării consumului coincide cu ora evenimentului rutier.

A constatat instanța de fond că fapta

inculpatului C.C.F., care, în noaptea de 10/11 februarie 2008 a condus autoturismul

marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare B, fără a poseda permis de conducere,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui

autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere,

prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe

drumurile publice cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., întrucât prin sentința

penală nr. 1071 din 01 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 6 București,

definitivă prin decizia penală nr. 1235 din 03 septembrie 2003 a Tribunalului

București inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - art.

209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., fiind eliberat condiționat la data de

14 iunie 2005 cu un rest neexecutat de 331 de zile.

La individualizarea pedepsei

aplicabile inculpatului, instanța a ținut seama de prevederile art. 52 C. pen.

și de criteriile generale de individualizare prevăzute în dispozițiile art. 72 C.

pen., respectiv de: fapta comisă de inculpat este o infracțiune de pericol,

lipsa de experiență și necunoașterea regulilor de circulație rutieră putând

avea urmări foarte grave pentru viața, sănătatea ori integritatea corporală a

celorlalți participanți la trafic și pentru pietoni, relevând pericolul social

ridicat al faptei; persoana infractorului - inculpatul fiind recidivist.

Împotriva acestei sentințe inculpatul

C.C.F. a declarat apel și prin decizia penală nr. 161/A din 3 iunie 2011

Tribunalul București, secția a

II

a, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul C.C.F.

împotriva sentinței penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010

constatându-se că sentința pronunțată este legală și temeinică și instanța de

fond a făcut o justă individualizare a pedepsei avându-se în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. și circumstanțele atenuate ale inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul C.C.F., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, iar prin decizia penală nr. 68 din 13 ianuarie 2011 Curtea de Apel

București în temeiul art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare

a apelului formulat de inculpatul C.C.F. împotriva sentinței penale nr. 748 din

29 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul penal

nr. 13932/303/2010, în favoarea Tribunalului București.

A dispus anularea MEPI nr. 1723 din 21

decembrie 2010 emis de Judecătoria sector 6 București și punerea de îndată în

libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În motivarea deciziei instanța a

reținut că hotărârea atacată de inculpat a fost pronunțată după intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010 - 25 noiembrie 2010 - respectiv la data de 29

noiembrie 2010, ceea ce ar putea determina ideea greșită că această hotărâre ar

fi supusă căilor de atac prevăzute de legea nouă, așa cum a considerat și

instanța de fond care a menționat că sentința este supusă recursului, și nu

apelului, și a trimis cauza Curții de Apel București și nu Tribunalului, așa

cum ar fi trebuit.

Totodată, a apreciat că această

interpretare este eronată, întrucât creează inechități și situații juridice

diferite sub aspectul esențial al dreptului la exercitarea căilor de atac în

raport de persoane trimise în judecată pentru același gen de infracțiuni, în

același moment și sub efectul aceleiași legi, care le conferea aceleași

drepturi și aceleași căi de atac și doar datorită unui factor absolut

aleatoriu, respectiv termenul acordat de instanță la momentul amânării cauzei,

situația juridică a acestor persoane s-a schimbat în mod esențial.

Astfel, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București recalificând calea de

atac a recursului ca fiind apel.

În ceea ce privește starea de arest a

inculpatului, a constatat că din dovada de comunicare a dispozitivului

sentinței penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sector

6 București în dosarul penal nr. 13932/303/2010, soluția pronunțată în această cauză

a fost comunicată inculpatului C.C.F. la data de 07 decembrie 2010, iar acesta

a exercitat calea de atac împotriva acestei sentințe, la data de 17 decembrie

2010, expediind-o către Judecătoria sector 6 București prin scrisoare

recomandată, așa cum reiese din recipisa eliberată de Oficiul poștal nr. 74

București, calea de atac astfel promovată de către inculpat fiind recepționată

prin serviciul registratură al instanței de fond la data de 21 decembrie 2010,

conform rezoluției de primire consemnată pe cererea atașată la fila 2 dosar

recurs.

Tot la data de 21 decembrie 2010, fără

a avea cunoștință despre calea de atac exercitată de inculpat împotriva

sentinței de condamnare pronunțată în cauză și expediată prin intermediul

serviciilor poștale, compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei

sector 6 București, considerând că sentința penală nr.748 din 29 noiembrie 2010

pronunțată în dosarul penal nr. 13932/303/2010 a rămas definitivă prin

nerecurarea acesteia în termenul prevăzut de lege, a procedat la emiterea

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1723 din 21 decembrie 2010 pe

numele inculpatului C.C.F., care, potrivit precizărilor inculpatului, a fost

pus în executare la data de 28 decembrie 2010.

A constatat instanța că inculpatul

C.C.F. a exercitat calea de atac împotriva sentinței penale nr. 748 din 29

noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul penal

nr. 13932/303/2010 cu respectarea termenului prevăzut de lege, pentru

declararea apelului sau după caz a recursului -10 zile de la comunicarea

sentinței contestate - astfel încât punerea în executare a acestei sentințe

prin emiterea mandatului de executare a pedepsei și încarcerarea inculpatului

în baza acestui mandat, s-a realizat mai înainte de rămânerea definitivă a

respectivei hotărâri.

Astfel, a dispus anularea MEPI nr.

1723 din 21 decembrie 2010 emis de Judecătoria sector 6 București și punerea de

îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

La data de 14 iulie 2011, împotriva

deciziei penale nr. 68 din 13 ianuarie 2011 a formulat recurs inculpatul C.C.F.

și a solicitat revocarea mandatului nr. 1723 din 23 iunie 2011 și aplicare

dispozițiilor cu privire la suspendare condiționată a executării pedepsei.

Înalta Curte constată că Tribunalul

București prin decizia penală nr. 161/A din 3 iunie 2011 s-a pronunțat asupra

apelului inculpatului în sensul că a dispus respingerea, ca nefondat, a

apelului inculpatului C.C.F., astfel că aceiași instanță nu se poate pronunța

acum asupra apelului/recursului inculpatului, cu atât mai mult cu cât, această

decizie nu a fost casată.

Astfel, în mod greșit Curtea de Apel

București s-a dezinvestit și a dispus declinarea competenței de soluționare a

apelului formulat de inculpatul C.C.F. în favoarea Tribunalului București,

întrucât această instanță s-a pronunțat deja asupra apelului inculpatului.

Dispozițiile art. 28 alin. (3) C.

proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 prevăd că

instanța Curții de Apel, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță cu excepția

celor date în competența tribunalului.

Astfel, având în vedere cele

menționate mai sus, înalta Curte constată că în mod greșit Curtea de Apel

București a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul

C.C.F. întrucât instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel

București, deoarece Tribunalul București s-a pronunțat cu privire la apelul

inculpatului.

În consecință, va trimite cauza

privind pe inculpatul C.C.F. la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind pe inculpatul

C.C.F. la Curtea de Apel București.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

ianuarie 2012.