ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul plt. maj. A., reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 134/11.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) din C. proc. pen., Tribunalul Militar București a condamnat pe inculpatul plt. maj. A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 24.10.2019, în jurul orelor 18:30 a condus un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere pe drumurile publice - pe str. x din mun. București, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea respectivului drept, care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de supraveghere de 3 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 92 din C. pen.

S-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen. a impus inculpatului să execute următoarele obligații: să frecventeze 2 programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Olt sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, în legătură cu importanța respectării normelor legale care reglementează circulația rutieră pe drumurile publice, respectiv reducerea consumului de alcool; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare în cadrul uneia dintre următoarele instituții, la alegerea consilierului de probațiune: Primăria Corabia, județul Olt sau Spitalul Orășenesc Corabia, județul Olt.

A atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare, asupra respectării disp. art. 93 alin. (5) din C. pen. și asupra disp. art. 96 din C. pen.

Prin decizia penală nr. 16 din 21.02.2022, Curtea Militară de Apel București, cu majoritate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat plt. maj. A. împotriva sentinței penale nr. 134/11.11.2021 pronunțate de Tribunalul Militar București în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește starea de fapt și netipicitatea faptei săvârșite a arătat că în data de 24.10.2019, în jurul orei 16:00, a condus autovehiculul personal aproximativ 200 - 250 m de la locuința sa situată pe Calea x până în apropierea benzinăriei x din zona Gării de Nord din București după ce consumase doar o bere de 330 ml. Ulterior, a intrat într-un local (terasă) din apropiere unde a consumat o cantitate mai mare de băuturi alcoolice, până aproximativ în jurul orei 18:30, când a decis să meargă spre casă, nu înainte de a trece pe la mașină să-și ia un telefon. S-a urcat în mașină și în timp ce căuta telefonul a dat drumul la muzică, cheia mașinii aflându-se în buzunarul drept și a aprins o țigară, moment în care un echipaj de poliție, văzându-l șezând pe partea șoferului, l-a legitimat, l-a testat cu aparatul alcooltest, iar ulterior l-a dus la recoltare de probe biologice, deși a explicat care a fost scopul venirii la mașină, care nici măcar nu era pornită. În fapt, a fost legitimat și testat cu aparatul alcooltest la aproximativ 3 ore de la momentul la care a efectuat ultimul act material de a conduce.

Astfel, raportat la fapta săvârșită, în cauză este vorba de două acțiuni de consum de băuturi alcoolice și doar una de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului. Prima acțiune de consum de alcool este reprezentată de consumarea la adresa unde locuiește a unei cantități mici de alcool, anume o bere de 330 ml, acțiunea care a fost urmată de conducerea autoturismului pe o distanță de aproximativ 200 - 250 m, faptă care nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă cerute de art. 336 din C. pen., fiind în realitate o faptă care trebuie să rămână în sfera ilicitului contravențional. A doua acțiune de consum de băuturi alcoolice, într-o cantitate suficientă pentru a se ajunge la limita minimă cerută de art. 336 din C. pen., a avut loc după deplasarea autoturismului de pe un loc de parcare pe altul, acțiune care nu a mai fost urmată de o nouă acțiune de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, iar simpla acțiune de a te afla în interiorul unui autoturism (fără a-l porni) nu este suficientă pentru a atrage întrunirea elementului material al infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice. Pe de altă parte, a arătat că ultimul act de conducere a avut loc la ora 16:00, iar prelevarea de mostre biologice a avut loc la ora 19:45, mult ulterior acțiunii de conducere. Astfel, prelevarea de probe biologice la distanță temporară de 4 ore, nu este aptă de a determina întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, a arătat că pedeapsa aplicată este disproporționată, în raport, cu fapta săvârșită și periculozitatea infractorului, având consecințe negative asupra statutului profesional, respectiv trecerea sa în rezervă.

În măsura în care instanța nu-și poate forma convingerea în sensul achitării sale, ci apreciază că fapta săvârșită constituie infracțiune și consideră că este necesară aplicarea unei sancțiuni penale, a solicitat pronunțarea unei soluții de renunțare la aplicarea conform art. 80 din C. pen. sau a unei soluții de amânare a aplicării pedepsei conform art. 83 din C. pen., fiind întrunite toate condițiile prevăzute de lege.

Raportat la argumentele invocate în susținerea acestor critici, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare: în principal, achitarea conform disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală; în subsidiar, în măsura în care instanța constată că fapta săvârșită întrunește toate condițiile de pedepsibilitate, pronunțarea uneia din următoarele soluții: renunțarea la aplicarea pedepsei, conform art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. sau amânarea aplicării pedepsei, conform art. 396 alin. (4) din C. proc. pen.

Examinând sentința penală atacată prin prisma criticilor formulate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., cu majoritate, curtea de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate aceste critici, apelul declarat urmând a fost respins, pentru considerentele următoare:

Judecarea cauzei în primă instanță s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 371 și urm. din C. proc. pen., probatoriul administrat în cauză fiind judicios evaluat de către tribunalul militar, Curtea însăși a concluzionat, în examenul propriu realizat asupra cauzei, că mijloacele de probă administrate au un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanței, dincolo de orice dubiu rezonabil, că la data de 24.10.2019, în jurul orelor 18:30, inculpatul plt.maj. A. a condus un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere pe drumurile publice - pe str. x și pe str. x de Nord din mun. București, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (3,77 g‰ alcool pur în sânge la prima probă biologică de sânge recoltată în data de 24.10.2019, ora 19:45 și 2,34 g ‰ alcool pur în sânge la cea de-a doua probă biologică de sânge recoltată în data de 24.10.2019, ora 20:45), această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul nu a oferit argumente serioase care să infirme această situație de fapt, mențiunile organelor de poliție înserate în procesul-verbal încheiat la data de 24.10.2019, ora 20:00 având forța credibilității rezonabile în condițiile în care se corelează cu depozițiile martorilor B. și C., cu buletinul de analiză toxicologică nr. x din 30.10.2019 emis de I.N.M.L. "Mina Minovici" și cu înscrisurile administrate în cauză.

Astfel, chiar în momentul anterior apropierii echipajului de poliție, format din a.SA D. și a.SA E., ambii din cadrul DGPMB - Brigada Rutieră, martorul C. apelase CUAU 112 pentru a sesiza faptul că șoferul autoturismului x de culoare gri cu nr. de înmatriculare x, identificat ca fiind inculpatul plt.maj. A., se află la o florărie din apropiere, fiind sub influența băuturilor alcoolice. A arătat că, în data de 24.10.2019, în jurul orelor 18:30, aflându-se la locul de muncă - magazinul F. situat pe Calea x, a observat autoturismul x care s-a oprit pe calea de rulare a tramvaiului, iar șoferul a coborât de la volanul autoturismului și a început să se certe cu un alt participant la trafic. Se afla la 5 - 6 metri de acesta și a observat că avea un mers dezorientat, reușind cu greu să-și mențină echilibrul. Apoi șoferul s-a urcat din nou la volanul autoturismului și a condus aproximativ 10-15 metri, după care a oprit și a purtat o discuție cu vânzătoarea de o florărie.

De asemenea, martorul B. a declarat că în data de 24.10.2019, în jurul orelor 18:20, în timp ce se afla la gura de metrou Gara de Nord (lângă benzinărie), a observat un autoturismul x de culoare gri cu nr. de înmatriculare x care a oprit pe calea de rulare a troleibuzului și a rămas oprit aproximativ 2 minute, până când șoferul unei autoutilitare care împărțea ajutoare i-a atras atenția că a oprit neregulamentar, solicitându-i să se pună în mișcare. Mașina de culoare gri a plecat de pe loc și a făcut dreapta pe prima stradă, până în benzinăria x, unde a oprit, după care la scurt timp a venit un echipaj de poliție.

Instanța de apel a reținut că este adevărat că inculpatul nu a dat detalii cu privire la cele întâmplate echipajului de poliție care a întocmit procesul-verbal, pe care a refuzat să-l semneze, dar nici nu a prezentat versiunea indicată în declarațiile de inculpat și în cererea de apel.

Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul nu a oferit nicio explicație plauzibilă referitoare la faptul că nu-și mai menține declarația dată în calitate de suspect, în care a arătat că în data de 24.10.2019, în jurul 17,00, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca x cu nr. de înmatriculare x la un restaurant situat în apropierea reședinței sale situată pe Calea x din București, unde a consumat o bere de 500 ml., după ce anterior, cu câteva ore, consumase la domiciliu băuturi alcoolice, respectiv 5 beri de 500 ml., 3 - 4 pahare de vin roșu de 200 ml. și 2 pahare de palincă, aprox. 100 ml. În aceeași zi, în jurul orei 19:00, a plecat de la restaurant către locuința sa conducând autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, a parcat în apropierea imobilului, în zona unei treceri de pietoni, iar după câteva minute în dreptul mașinii sale s-a prezentat un lucrător de poliție care i-a solicitat să iasă din mașină și să sufle în aparatul alcooltest. A acceptat acest lucru și i-a spus că a consumat băuturi alcoolice, însă nu mai avea nicio intenție de a pleca de la fața locului cu autoturismul.

Trecând peste această conduită procesuală discutabilă, Curtea a constatat că periculozitatea faptei inculpatului este una ridicată, nivelul de alcoolemie fiind unul deosebit de mare.

Având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, rezultatul produs, conduita inculpatului pe parcursul procesului, instanța de apel a considerat că nu se impune reformarea sentinței sub aspectul cuantumului pedepsei principale și a celei complementare aplicate pentru această infracțiune, nici referitor la modalitatea de executare a pedepsei principale, cu privire la infracțiunea prev. de art. 336 din C. pen., infracțiune de pericol, neavând nicio relevanță distanța pe care inculpatul a condus pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, nici valoarea traficului pietonal și rutier, nici faptul că nu s-a produs niciun accident rutier.

Curtea a constatat că pedeapsa complementară reprezintă una dintre cele trei categorii de pedepse reglementate de C. pen., iar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi reprezintă una dintre cele trei categorii de pedepse complementare. În fine, dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță este unul dintre drepturile menționate la art. 66 din C. pen. (la lit. i), a) căror exercitare poate fi interzisă pe o perioadă de la unu la 5 ani, independent de măsura tehnico-administrativă a anulării permisului de conducere dispusă de polițistul rutier, conform disp. art. 97 alin. (1) lit. c) și alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

În acest context, s-a reținut că, cuantumul pedepsei principale și al celei complementare satisface cerințele unei juste individualizări, conform criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen. chiar dacă inculpatul este persoană integrată în societate, care nu s-a mai confruntat cu rigorile legii penale, o pedeapsă mai redusă și forma de individualizare constând în renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei nu sunt în măsură să activeze funcțiile de reeducare, prevenție și exemplaritate ale sancțiunii penale, elementele în circumstanțiere aduse în discuție de apărare fiind valorificate în procesul de individualizare a pedepsei.

Așadar, Curtea a constatat că tribunalul militar a apreciat în mod temeinic că pentru atenționarea și responsabilizarea inculpatului, în scopul evitării săvârșirii altor fapte ilicite, se impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, în cond. art. 91 - 93 din C. pen., precum și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

Ca atare, pentru toate aceste considerente, cu majoritate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 16/2022 din data de 21 februarie 2022 a Curții Militare de Apel București a declarat, în termen legal, recurs în casație inculpatul A.

Decizia penală nr. 16 din 21.02.2022 pronunțată de Curtea Militară de Apel București a fost comunicată la data de 03.03.2022 inculpatului plt. maj. A.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul plt. maj. A. la data de 28.03.2022.

La data de 21.04.2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul plt. maj. A.

Cererea de recurs în casație este depusă în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată la data de 01.04.2022 Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 2 iunie 2022.

La data de 30.05.2022 a fost depus la dosar raportul asupra recursului în casație.

În motivare, s-a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7) din C. proc. pen.

În acest sens, a menționat că acțiunea de consum de băuturi alcoolice nu a mai fost urmată și de acțiunea de conducere a autoturismului, motiv pentru care nu erau întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 din C. pen., fiind astfel incident în cauză art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen. - fapta nefiind prevăzută de legea penală.

În esență, în motivare a arătat că situația de fapt reală nu este cea reținută în rechizitoriu și de către instanțe, menționând, totodată că a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței ca urmare a unei erori de comunicare și a emoțiilor care l-au copleșit în momentul în care a dat acea declarație de suspect. A arătat că nu a fost asistat de apărător la momentul luării declarației.

A apreciat că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate a infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 din C. pen., deoarece acțiunea de consum de băuturi alcoolice nu a mai fost urmată și de acțiunea de conducere a autoturismului, fiind astfel incident în cauză art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

A arătat că, tipicitatea obiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, este dată tocmai de succesiunea imediată a celor două acțiuni. Prin urmare, conducerea unui autovehicul fără ca anterior conducătorul să fi ingerat o cantitate de alcool suficientă pentru a determina o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, nu constituie infracțiune. La fel, cum este cazul în speța de față, consumarea unei cantități de alcool care să determine o alcoolemie peste limita cerută de textul de lege, fără ca aceasta să fie urmată și de acțiunea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

Cu privire la acțiunea de conducere, a apreciat că este relevantă luarea în considerare a Deciziei ICCJ nr. 6/2019, potrivit căreia "Acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzut. de art. 336 din C. pen., nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie". Astfel, potrivit acestei decizii, pentru existența infracțiunii, ar fi suficientă pornirea autoturismului fără a-l pune în deplasare, iar conform declarațiilor inculpatului, acesta nu a pornit autoturismul, ci s-a aflat în el pentru a-și lua telefonul, cheia autoturismului aflându-se în buzunarul drept al articolelor vestimentare, aspect adus și la cunoștința agentului constatator.

Prin urmare, potrivit acestei decizii a ICCJ, simpla acțiune de a te afla în interiorul unui autoturism (fără a-l porni) nu este suficientă pentru a atrage întrunirea elementului material al infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.

Totodată, a menționat că incidentă în cauză este și decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 potrivit căreia "Sintagma la momentul prelevării mostrelor biologice din cuprinsul art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională". Rațiunea admiterii excepției de neconstituționalitate a fost acea că, reținerea alcoolemiei la momentul prelevării probelor biologice este de natură a schimba momentul consumării infracțiunii, în sensul că infracțiunea urmează a se considera consumată la un moment ulterior consumării infracțiunii, anume la momentul prelevării probelor biologice, nu la momentul executării actului de conducere, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor.

Mai mult decât atât, prin Decizie nr. 3/2014 a ICCJ (reținută și de instanța de fond în considerente), referitor la momentul prelevării probelor biologice se statuează că "În noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanță penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul". Or, în speță ultimul act de conducere a avut loc la ora 16:00, iar prelevarea de mostre biologice a avut loc la ora 19:45, ulterior acțiunii de conducere. Astfel, prelevarea de probe biologice la distanță temporară de 4 ore, nu este aptă de a determina întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice.

Raportat la fapta săvârșită de inculpat, conform declarațiilor date de acesta, se poate observa că, în cauză, este vorba de două acțiuni de consum de băuturi alcoolice și doar una de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului. Astfel, prima acțiune de consum de alcool este reprezentată de consumarea la adresa unde inculpatul locuiește a unei cantități mici de alcool, anume o bere de 330 ml, acțiunea care a fost urmată de conducerea autoturismului pe o distanță de aproximativ 200 - 250 m.

A doua acțiune de consum de băuturi alcoolice, a avut loc după deplasarea autoturismului de pe un loc de parcare pe altul, acțiune care nu a mai fost urmată de o nouă acțiune de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice.

Totodată, a apreciat că ingerarea unei cantității de 330 ml bere nu este suficientă pentru a determina o alcoolemie peste limita minimă prevăzută de art. 336 din C. pen.

Astfel, având în vedere că a doua acțiune de consum de alcool nu a mai fost urmată de o nouă acțiune de conducere, a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă cerute de art. 336 din C. pen., fiind în realitate, o faptă care trebuie să rămână în sfera ilicitului contravențional.

Prin urmare, având în vedere că fapta săvârșită, sub aspectul elementului material nu corespunde modelului abstract cerut de norma de incriminare, respectiv art. 336 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condițiile de tipicitate obiectivă a infracțiunii, a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) a solicitat desființarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului.

Or, Curtea Militară de Apel București, în mod greșit, a reținut că, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, deși a adus argumente ce au scos în evidență netipicitatea faptei săvârșite. Totodată, din analiza deciziei recurate rezultă că soluția dispusă de curte are la bază declarația dată de inculpat în faza urmăririi penale, precum și considerentele tribunalului potrivit cărora inculpatul urma să plece cu mașina, practic pe o prezumție de vinovăție.

Prin încheierea din 02 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul plt.maj. A. împotriva deciziei penale nr. 16/2022 din data de 21 februarie 2022 a Curții Militare de Apel București, a trimis cauza la Completul 9 în vederea judecării cererii de recurs în casație formulată de inculpatul plt.maj. A. și a acordat termen la data de 30.06.2022 ora 09:00, cu citarea părților și încunoștințarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului, reținând că aspectele invocate în cererea de recurs în casație vizează elementele de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea ce pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul plt.maj. A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Evaluarea poartă asupra cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7) din C. proc. pen. "Inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 din C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În recursul în casație de față, inculpatul plt.maj. A., prin apărător, invocând cazul de casare de art. 438 alin. (1) pct. 7) din C. proc. pen., a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, deoarece întregul probatoriu administrat în cursul procesului penal nu a condus la ideea că ar fi săvârșit vreo infracțiune, fiind în realitate, o faptă care trebuie să rămână în sfera ilicitului contravențional.

Totodată, inculpatul susține că instanța de apel a nesocotit Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, care a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

Înalta Curte reamintește că, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează, atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că, la 1 februarie 2014, prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, a fost abrogat art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în M. Of. nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care la alin. (1) prevedea următoarele: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani".

Art. 336 alin. (1) din C. pen. nu a preluat identic textul art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ci a modificat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii.

Dacă din reglementarea anterioară se desprindea cerința ca îmbibația alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului sau tramvaiului, noua reglementare prevede condiția ca autorul faptei să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice.

Așa cum rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., prin modificarea conținutului infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilității unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenientelor create de această estimare.

Soluția legislativă prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 impunea calculul retroactiv al alcoolemiei, care consta în determinarea îmbibației de alcool existente la momentul conducerii autovehiculului și necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicației etilice (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei (parag. 19 - 22).

Prin decizia mai sus citată, Curtea Constituțională a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 parag. 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a reținut că sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.

Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia.

Modificarea incriminării a fost dublată de introducerea unei prevederi procedurale cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, dispozițiile art. 190 alin. (8) din C. proc. pen. stabilind că "În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale".

Apărătorul inculpatului a mai susținut că fapta inculpatului este în realitate, o faptă care trebuie să rămână în sfera ilicitului contravențional, însă în parag. 26 al deciziei, Curtea Constituțională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul «săvârșirii infracțiunii» ca fiind «cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului», ea a furnizat, astfel, atât autorităților cu competențe în procesul de legiferare, cât și instanțelor judecătorești toate elementele necesare pentru cunoașterea efectelor ce trebuie atribuite deciziei sale.

Susținerile inculpatului potrivit cu care pentru a se pronunța o soluție de condamnare ar fi fost nevoie de stabilirea unei valori a alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii pe drumurile publice echivalează cu obligativitatea administrării probatoriului.

Astfel, administrarea de probe pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului este obligația instanței expres prevăzută de art. 349 din C. proc. pen., condamnarea urmând a fi pronunțată dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Așa cum a reținut și instanța de apel, la data de 24.10.2019, în jurul orelor 18:30, inculpatul plt.maj. A. a condus un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere pe drumurile publice - pe str. x și pe str. x de Nord din mun. București, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (3,77 g‰ alcool pur în sânge la prima probă biologică de sânge recoltată în data de 24.10.2019, ora 19:45 și 2,34 g ‰ alcool pur în sânge la cea de-a doua probă biologică de sânge recoltată în data de 24.10.2019, ora 20:45), această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul nu a oferit argumente serioase care să infirme această situație de fapt, mențiunile organelor de poliție înserate în procesul-verbal încheiat la data de 24.10.2019, ora 20:00 având forța credibilității rezonabile în condițiile în care se corelează cu depozițiile martorilor B. și C., cu buletinul de analiză toxicologică nr. x din 30.10.2019 emis de I.N.M.L. "Mina Minovici" și cu înscrisurile administrate în cauză.

Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, relevantă este Decizia nr. 3 din 12 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 392 din 28 mai 2014, prin care s-a statuat că "În aplicarea art. 336 alin. (1) din C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare."

Aprecierile inculpatului referitoare la ora recoltării probelor de sânge, la declarațiile făcute la urmărirea penală, la fond și în apel, sunt critici ce nu pot fi analizate de Înalta Curte, deoarece excede căii extraordinare a recursului în casație.

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, neputând în această cale de atac să se procedeze la o reevaluare a materialului probator.

Așa fiind, fapta inculpatului plt.maj. A. constând în aceea că că la data de 24.10.2019, în jurul orelor 18:30, inculpatul plt.maj. A. a condus un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere pe drumurile publice - pe str. x și pe str. x de Nord din mun. București, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (3,77 g‰ alcool pur în sânge la prima probă biologică de sânge recoltată în data de 24.10.2019, ora 19:45 și 2,34 g ‰ alcool pur în sânge la cea de-a doua probă biologică de sânge recoltată în data de 24.10.2019, ora 20:45), această faptă întrunind condițiile de tipicitate obiective ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatului plt.maj. A. împotriva deciziei penale nr. 16/2022 din data de 21 februarie 2022 a Curții Militare de Apel București.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul plt.maj. A. împotriva deciziei penale nr. 16/2022 din data de 21 februarie 2022 a Curții Militare de Apel București.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2022.

GGC - ED