ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 924/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 924/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 43 din 4 martie 2010 a Tribunalului Vrancea, a fost condamnat inculpatul L.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 269 alin.

(3) C. pen. s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință la restul

neexecutat de 1303 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 665 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Focșani și s-a dispus ca

inculpatul L.I. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani, 1 (o) lună și 28 de zile.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a,

lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului.

A fost dedusă din

pedeapsă perioada executată de la 01 februarie 2008 și până la 4 martie 2010.

A fost anulat

mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 755 din 6 noiembrie 2008 emis

de Judecătoria Focșani în baza sentinței penale nr. 665 din 30 aprilie 2008 și s-a

dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 4 (patru) ani,

1 (o) lună și 28 de zile.

A fost obligat

inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei

onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.

1599/91/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

evadare prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. constând în aceea că la data de 8 iulie 2009, în jurul

orelor 14,00, făcând parte dintr-un detașament de lucru format din 30 de

deținuți a evadat de la punctul de lucru situat pe raza Ocolului Silvic

Dumbrăvița, fiind prins la circa 8 km, în apropierea stației CFT Sinaia.

Din probele

administrate în cauză a rezultat că inculpatul L.I. la data evadării se afla în

executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani închisoare ce i-a fost

aplicată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt.

Datorită comportării

corespunzătoare, inculpatul executa pedeapsa în regim deschis, fiind selectat

și pentru unele activități pe care Penitenciarul Focșani le presta unor

societăți de pe raza Județului Vrancea.

De la începutul lunii

martie 2009 inculpatul a făcut parte din detașamentul de 30 deținuți ce desfășurau

activități agricole în cadrul Ocolului Silvic Dumbrăvița, lucrări agricole

constând în prășit puieți și ridicat iarba de pe suprafețele de teren

aparținând Ocolului Silvic.

La data de 08 iulie 2009,

detașamentul de muncă din cadrul Penitenciarului Focșani, s-a deplasat la punctul

de lucru menționat mai sus, situat în imediata apropiere a lizierei pădurii

Dumbrăvița.

Potrivit tabelului

nominal și al planificării personalului pentru escortarea deținuților, în ziua

de 08 iulie 2009, detașamentul de deținut repartizat la Ocolul Silvic Dumbrăvița avea ca șef de punct de lucru pe agentul supraveghetor V.N. și pe

agentul supraveghetor D.I.

Activitatea zilnică a

detașamentului de muncă s-a desfășurat corespunzător, cei doi angajați ai

penitenciarului realizând numărarea persoanelor aflate în stare de detenție.

În jurul orei 14,00 inculpatul

L.I. a solicitat șefului punctului de lucru să părăsească dispozitivul de muncă

pentru a-și satisface nevoile fiziologice în imediata apropiere a suprafeței de

teren pe care se desfășurau lucrările agricole. Zona ce mărginea terenul unde

se efectuau lucrările agricole era plantată cu arbuști ce depășeau înălțimea de

1,50 m.-2,00 m. Aceasta a fost zona aleasă de inculpat pentru motivarea

arătată mai sus.

Profitând de situația

creată și de poziția pe care o ocupau cei doi supraveghetori, inculpatul L.I. a

părăsit zona de lucru deplasându-se pe lângă zona plantată cu arbuști, a

dispărut din raza vizuală a supraveghetorilor și a colegilor de detașament, a

sărit gardul împrejmuitor al Ocolului Silvic, și prin pădure s-a deplasat pe

lângă calea ferată Boțîrlău-Suraia în direcția comunei Suraia, având ca punct

de reper silozul din stația CFR Suraia.

În jurul orei 14,45,

cu ocazia îmbarcării deținuților în autobuz, s-a constatat lipsa inculpatului L.I.,

fapt pentru care a fost alarmată conducerea unității penitenciare care a organizat

detașamentele de căutare formate din lucrători din cadrul Penitenciarului

Focșani. Printre echipele formate, s-a aflat și cea din care făceau parte S.D. și

R.N., care cu autoturismul proprietatea celui dintâi s-au deplasat în direcția

Suraia, pe un drum neasfaltat paralel cu calea ferată.

În momentul în care

cei doi au ajuns la câteva sute de metri de calea ferată, au sesizat în față

prezența deținutului L.I. pe care îl cunoșteau fizic, deoarece acesta încă din

minorat a executat mai multe pedepse privative de libertate. În momentul în

care autoturismul în care se aflau martorii S.D. și R.N. a ajuns în dreptul

inculpatului, S.D. i-a cerut să se oprească, dar inculpatul L.I. a fugit pe

drumul neasfaltat circa 50 m, timp în care a fost somat să se oprească de către

cei doi agenți de pază.

În momentul în care

avertismentul agentului S.D. a cuprins și somația „stai că trag”, inculpatul

s-a aruncat cu fața în jos și cu mâinile la ceafă, reușindu-se imobilizarea

acestuia și readucerea sa în incinta penitenciarului, în jurul orei 16,00.

Fiind audiat, atât în

cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a

recunoscut și regretat sincer fapta, motivând săvârșirea acesteia prin faptul

că între el și fratele său, există o relație tensionată deoarece în urma

decesului mamei sale, cel din urmă a înstrăinat bunuri și a cheltuit banii

obținuți în urma vânzării acestora.

În raport de probele

administrate în cauză și anume, procesele-verbale de constatare întocmite de

unitatea de deținere, respectiv, Penitenciarul Mândrești, declarațiile

martorilor și ale inculpatului, instanța de fond a reținut vinovăția acestuia din

urmă în comiterea infracțiunii de evadare, faptă prevăzută și pedepsită de art.

269 alin. (1) C. pen.

Din înscrisurile

depuse la dosar a rezultat că la data comiterii infracțiunii pentru care a fost

trimis în judecată în prezenta cauză, inculpatul L.I. se afla în executarea

unei pedepse de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.

755/2008 pronunțată de Judecătoria Focșani, pedeapsă a cărei executare a

început-o la 1 februarie 2008 și care urmează să expire la 31 ianuarie 2013. Până

la data evadării - 8 iulie 2009 -, din durata pedepsei de 5 ani închisoare,

inculpatul executase 523 zile, rămânându-i neexecutat un rest de 1303 zile.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei,

rezultat atât din modul de săvârșire a acesteia, cât și din datele ce

caracterizează persoana inculpatului care a dat dovadă de sinceritate pe tot

parcursul procesului penal, a colaborat cu organele de anchetă penală și, așa

cum rezultă din referatele întocmite de reprezentanții locurilor de deținere în

a căror custodie s-a aflat, nu a ridicat probleme din punct de vedere

educațional în cadrul detașamentului de lucru din care a făcut parte,

dimpotrivă, a fost un deținut care a dat dovezi temeinice de îndreptare și a

respectat dispozițiile și obligațiile stabilite de regulamentele interne.

Având în vedere

aspectele susmenționate, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse

orientate spre minimul prevăzut de lege, în condițiile reținerii dispozițiilor

art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, ar

fi în măsură să satisfacă exigențele scopului educativ și preventiv al pedepsei

și să contribuie la reeducarea inculpatului.

În cauză s-au reținut

și prevederile art. 269 alin. (3) C. pen., potrivit cărora pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea de evadare se va adăuga la pedeapsa pe care

acesta o avea de executat, respectiv restul de 1303 zile.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea criticând-o pentru

nelegalitate sub mai multe aspecte.

În primul rând s-a

susținut că față de datele din cazierul judiciar al inculpatului și în raport

de conținutul deciziei nr. 18/2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție,

pronunțată într-un recurs în interesul legii, se impunea reținerea în sarcina

inculpatului, atât a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., cât și a celor ale

art. 37 lit. b) C. pen., infracțiunea de evadare din prezenta cauză fiind

comisă de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie și, deopotrivă, în

stare de recidivă postexecutorie.

În al doilea rând,

s-a susținut că la stabilirea modului de calcul al pedepsei ce urmează a fi

executată de inculpat, potrivit art. 269 alin. (3) C. pen., instanța de fond

trebuia să aibă în vedere decizia nr. 81/2007 pronunțată în recurs în interesul

legii de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a statuat că sintagma

„pedeapsă ce se execută” trebuie interpretată ca pedeapsă rămasă de executat

din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării.

În raport de

relațiile comunicate de penitenciar s-a susținut că restul de pedeapsă la care

trebuia adăugată pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea de evadare este de 1543 zile, care transformate în ani, reprezintă

4 ani, 2 luni și 23 de zile, aceasta fiind pedeapsa ce urmează a fi executată

de inculpat.

S-a mai invocat că în

raport de modul cum a fost stabilită pedeapsa rezultantă, apare nelegală,

computarea perioadei executate de inculpat de la 1 februarie 2008 (data

începerii executării pedepsei de 5 ani închisoare din care inculpatul a evadat)

până la 4 martie 2010.

Prin decizia penală

nr. 119/A din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Galați, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva     sentinței

penale nr. 43 din 04 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul

nr. 2636/91/2009 privind pe inculpatul L.I., a desființat sentința penală nr.

43 din 04 martie 2010 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:

A condamnat pe

inculpatul L.I. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., reținând și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 269 alin. (3) C. pen. a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre la

pedeapsa pe care o executa inculpatul, cea de 3 ani, 6 luni și 23 zile și a

dispus ca acesta să execute în total pedeapsa de 4 ani 2 luni și 23 zile.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

A menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre

durata executată, de la 09 iulie 2009 la zi.

A anulat mandatul de

executare nr. 755 din 06 noiembrie 2008 emis în baza sentinței penale 665 din 30

aprilie 2008 a Judecătoriei Focșani și a dispus emiterea unui nou mandat

potrivit prezentei hotărâri.

A obligat inculpatul

la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

ocazionate de soluționarea cauzei la fond.

Instanța de apel,

analizând cazierul inculpatului și având în vedere și decizia nr. 18/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs interesul legii,

a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de evadare dedusă judecății atât

în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

cât și în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, instanța de

apel a constatat întemeiată critica parchetului și a apreciat hotărârea

instanței de fond ca fiind nelegală și sub aspectul modului de calcul a

pedepsei pe care inculpatul urmează să o execute potrivit art. 269 alin. (3) C.

pen.

A fost invocată

decizia nr. 8/2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul în interesul legii cu privire la stabilirea pedepsei ce se execută în

cazul infracțiunii de evadare și a statuat că prin sintagma „pedeapsă ce se

execută” conținută în art. 269 alin. (3) C. pen. se înțelege pedeapsa rămasă de

executat din pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul în momentul

evadării.

Astfel, în momentul

evadării, inculpatul se afla în executarea pedepsei de 5 ani închisoare la care

a fost condamnat prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Focșani,

sentință în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii

nr. 755 din 6 noiembrie 2008. Inculpatul a început executarea pedepsei la 1

februarie 2008. De la această dată și până la data de 8 iulie 2009, când

inculpatul a evadat, acesta a executat 1 an, 5 luni și 8 zile, rămânând

neexecutat un rest de 3 ani, 6 luni și 23 de zile, calculat prin scăderea din

pedeapsa de 5 ani închisoare a perioadei executate, de 1 an, 5 luni și 8 zile.

Acest rest de pedeapsă de 3 ani, 6 luni și 23 de zile, reprezintă pedeapsa ce

se execută la care trebuie adăugată pedeapsa aplicată pentru evadare, în speță,

de 8 luni închisoare (pedeapsă apreciată just individualizată, cu respectarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.), urmând ca inculpatul să execute, în

total, 4 ani, 2 luni și 23 de zile.

În raport de

modalitatea de calcul a pedepsei susmenționate s-a apreciat că nu se mai impune

computarea perioadei executate de inculpat de la 1 februarie 2008 până la 4

martie 2010, ci de la 9 iulie 2009, la zi.

În consecință, s-a

admis apelul declarat de Parchet, s-a desființat în parte sentința și în

rejudecare s-a dispus în sensul celor menționate în dispozitivul deciziei care

face obiectul recursului de față.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul L.I., care la termenul de judecată din data de 9

martie 2011, a solicitat să se ia act că își retrage calea de atac formulată.

Având în vedere

dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora, până

la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs oricare dintre părți își poate

retrage recursul declarat, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a

inculpatului de a-și retrage calea de atac formulată.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de

400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerul Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia

act de retragerea recursului declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei

penale nr. 119/A din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 martie 2011.