ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1323/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1323/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului penal de față;

Prin

sentința penală nr. 221/S din 12 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov a

fost condamnat în baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen. inculpatul D.A. la pedeapsa de 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare.

În

baza art. 86

4

alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a Judecătoriei

Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 76/R din 3 februarie 2011 a

Curții de Apel și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea

dedusă judecății în prezent, inculpatul D.A. executând în final o pedeapsă rezultantă

de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul sa plătească

statului suma de 1100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin

rezoluția procurorului din data de 28 mai 2011 întocmită în dosarul nr.

1119/P/2011 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (3

1

) C. proc. pen. începerea

urmăririi penale față de D.A. relativ la săvârșirea infracțiunii de evadare

prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.,cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În

fapt, la data de 26 mai 2011, ora 19,50, învinuitul D.A. a fost legal reținut

în baza ordonanței emisă de către lucrători din cadrul Biroului Poliției

Centrul Universitar Brașov, pentru comiterea a 10 ( zece) infracțiuni de furt

calificat, prevăzute

de art. 208 alin. (1),

209 alin. (1) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art.

33 lit. a) C.

pen., fiecare și cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

în data de 27 mai 2011, învinuitul a fost scos din

centrul de Reținere

și Arestare Preventivă Brașov, în baza unei note de

scoatere, de către escortă, pentru a fi prezentat Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brașov, cu propunere de arestare preventivă. După audierea

acestuia, inculpatul a fost încătușat și așezat pe un scaun aflat în holul de

la parterul sediului parchetului. Profitând de faptul că cei doi lucrători de

poliție care formau escorta se aflau în biroul procurorului, unde purtau

discuții cu privire la activitățile ce

urmau

a fi desfășurate pentru administrarea probatoriului în cauză,

învinuitul

și-a scos cătușele de pe mâini, Ie-a lăsat pe pervazul din dreptul scaunului pe

care se afla, a trecut prin spatele polițistului care se afla în pragul ușii

biroului procurorului, după care a părăsit incinta parchetului pe ușa principală,

așa cum reiese din declarațiile martorului L.N. - jandarm de serviciu la

parchet cu aceea ocazie.

Potrivit declarațiile învinuitului, imediat după

evadare, acesta

s-a deplasat de îndată în stația de autobuz de pe Bd. Eroilor,

de unde s-a deplasat cu un mijloc de transport în comun până la stația de la

Spitalul C.F.R., iar apoi pe Bd. Griviței la Oficiul Poștal, de unde a ridicat

suma de 150 de lei. De pe Bd. Griviței s-a deplasat în Gara Brașov de unde a

luat un tren până la Sf. Gheorghe, unde a schimbat trenul până la Miercurea

Ciuc. De aici a luat un alt tren cu care s-a deplasat în localitatea Bistrița,

unde locuiește prietena sa D.L. În jurul orelor 00:10 a ajuns în Bistrița, s-a

deplasat la locuința prietenei sale povestindu-i cele întâmplate, ocazie cu

care prietena sa l-a sfătuit să se predea. După ce s-au despărțit, învinuitul a

rămas într-un parc din apropierea domiciliului prietenei sale, unde a și dormit

în acea noapte.

De

îndată s-a procedat la întocmirea formelor de constatare a evadării și dării în

urmărire. Ca urmare a măsurilor luate în data de 28 mai 2011 în jurul orelor

08,50, învinuitul a fost depistat de către organele de Poliție din cadrul I.J.P.

Bistrița Năsăud, în parcul municipal din mun. Bistrița, fiind condus la sediul

organului de urmărire penală competent sesizat cu săvârșirea infracțiunii de

evadare, luându-se față de acesta măsura reținerii pe o durată de 24 de ore.

În

raport de starea de fapt reținută, prima instanță a stabilit că în drept, fapta

inculpatului D.A. care în data de 27 mai 2011 în jurul orei 12,15 în timp ce se

afla în stare legală de reținere în dosarul penal nr. 3478/P/2011 a evadat din

incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de

evadare prevăzută de art.

269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de

fond a arătat că a avut avea în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv

pericolul social moderat al faptei, împrejurările săvârșirii faptei, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta este în vârstă de 28 ani,

școlarizat cu studii superioare, recidivist postcondamnatoriu ca urmare a unei

condamnări anterioare de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere prin

sentința penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a Judecătoriei Brașov, definitivă

prin decizia penală nr. 76/R din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov,

cercetat în prezent în stare de libertate într-un alt dosar pentru săvârșirea a

10 infracțiuni de furt calificat și a avut o atitudine sinceră și de regret,

arătând că a fugit de sub escortă deoarece are unele

probleme psihice și a fost foarte speriat în momentul când polițistul

i-a

relatat că urmează a fi dus în fața instanței cu propunere de arestare

preventivă. Au fost avute în vedere dispozițiile art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.

Întrucât

infracțiunea de evadare comisă de inculpat este situată în termenul de

încercare stabilit prin sentința penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a

Judecătoriei Brașov instanța de fond a apreciat

că  se impune în temeiul art. 86

4

C. proc. pen.

revocarea

suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare și cumularea ei cu

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D.A.

criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în

cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri

legale și temeinice

prin care să se reducă cuantumul pedepsei care i-a

fost aplicată de către prima instanță.

În

dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a arătat că pedeapsa care i-a fost

aplicată este netemeinică sub aspectul

cuantumului

ei care este mult prea ridicat raportat la fapta comisă,

natura acesteia

și mai ales la circumstanțele sale personale și la conduita adoptată în cursul

procesului penal; s-a arătat că au fost depuse la dosar înscrisuri care atestă

că starea sănătății sale nu este una bună, este suferind de o boală gravă, iar

din evaluarea psihologică depusă la dosar rezultă că prezintă o rezistență

scăzută la frustrare, lipsa autocontrolului și tendința de a fi impulsiv. Față

de această împrejurare, coroborată cu faptul că a

adoptat în cursul procesului penal o atitudine sinceră, recunoscând

comiterea

infracțiunii reținute în sarcina sa, se impune reducerea cuantumului pedepsei

care i-a fost aplicată.

Prin

decizia penală nr. 114/Ap din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov - Secția

penală și pentru Cauze cu Minori a fost admis apelul formulat de inculpat, s-a

desființat în parte sentința și rejudecând, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.A.

durata reținerii de 24 de ore din data de 28/29 mai 2011.

S-au

menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. Analizând, pe baza

materialului probator de la dosar și sub toate aspectele de fapt și de drept

hotărârea penală atacată, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a

stabilit pe baza materialului probator administrat și minuțios analizat o stare

de

fapt corectă constând în esență în aceea

că la data de 26 mai 2011

inculpatul D.A. a fost legal reținut în baza

ordonanței emisă de către lucrători din cadrul Biroului Politiei Centrul

Universitar Brașov, într-un dosar în care era cercetat pentru comiterea a 10 (

zece) infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin.

(1) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiecare și cu

aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

La

data de 27 mai 2011, fiind scos din centrul de Reținere și Arestare Preventivă

Brașov, pentru a fi prezentat Parchetului de

pe

lângă Judecătoria Brașov, cu propunere de arestare preventivă,

profitând

de faptul că cei doi lucrători de poliție care formau escorta se aflau în

biroul procurorului, unde purtau discuții cu

privire

la activitățile ce urmau a fi desfășurate pentru administrarea probatoriului în

cauză și-a scos cătușele de pe mâini, Ie-a lăsat pe pervazul din dreptul

scaunului pe care se afla, a trecut prin spatele

polițistului care se

afla în pragul ușii biroului procurorului, după

care a părăsit incinta parchetului pe ușa principală.

A

doua zi, respectiv la 28 mai 2011, inculpatul a fost depistat de către organele

de Poliție din cadrul IJP Bistrița Năsăud, în parcul municipal din mun.

Bistrița, fiind condus la sediul organului

de

urmărire penală competent sesizat cu săvârșirea infracțiunii de

evadare,

luându-se față de acesta măsura reținerii pe o durată de 24 de ore.

În

raport de starea de fapt stabilită și necontestată de părți, prima instanță a

dat o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpat și a reținut în mod

judicios că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere

penală a inculpatului

D.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută

de art. 269 alin. (1) C.

pen.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei

aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere toate criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a aplicat

inculpatului o pedeapsă just individualizată atât sub aspectul cuantumului

pedepsei cât și a modalității de executare stabilite, care corespunde scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel

sub acest aspect instanța de apel constată că sunt nefondate criticile aduse de

către inculpat sentinței apelate, întrucât prima instanță a avut în vedere

poziția sinceră a inculpatului, de recunoaștere a comiterii faptei și a aplicat

în acest context dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

stabilind pedeapsa între limitele prevăzute de textul de lege incriminator

reduse cu o treime. Recunoașterea comiterii faptei nu atrage de drept obligația

reținerii în favoarea inculpatului și a circumstanței atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 lit. c) C. proc. pen., iar din conținutul sentinței

rezultă că instanța de fond a avut în vedere conduita sinceră a inculpatului în

cursul procesului penal și a regretului manifestat de acesta în procesul

individualizării judiciare a pedepsei și tocmai atitudinea sa a condus la

orientarea pedepsei spre limita minimă inferioară.

Și

afecțiunile psihice de care suferă inculpatul au fost avute în vedere de către

prima instanță, însă în raport de condițiile și modalitatea în care a fost

comisă fapta, precum și de celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, de

perseverența infracțională de care acesta dă dovadă (fapta dedusă în prezent

judecății este comisă în stare de recidivă

postcondamnatorie, iar el

este cercetat și în alte dosare pentru

comiterea unor infracțiuni de furt calificat) o pedeapsă într-un cuantum sub

cel stabilit de către prima instanță ar fi ineficientă și nu ar putea conduce

la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu toate acestea, instanța de apel analizând

cauza sub toate

aspectele reține că, deși în conformitate cu ordonanța

procurorului din data de 28 mai 2011 (fila 80 dosar urmărire penală) inculpatul

a fost reținut în prezentul dosar și cu referire la această faptă un interval

de timp de 24 de ore ulterior depistării sale, prima instanță a omis să facă în

speță aplicarea art. 88 C. pen. și să deducă durata reținerii din pedeapsa

aplicată inculpatului.

Văzând

că deducerea duratei reținerii din pedeapsa aplicată inculpatului îi profită

acestuia, instanța de apel a admis apelul inculpatului D.A. și a reformat doar

sub acest aspect hotărârea atacată.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul D.A., invocând temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în susținerea motivului de casare, a solicitat coborârea

cuantumului pedepsei spre minimul general prevăzut de lege, prin acordarea unei

mai mari eficiente prevederilor art. 76 lit. b) C. pen., cu executare prin

privare de libertate.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare

invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Pedeapsa

aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză, de 6

luni închisoare, este rezultatul evaluării corespunzătoare a criteriilor de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., în contextul în care

limitele de pedeapsă au fost din start reduse cu o treime, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Astfel,

au fost avute în vedere circumstanțele în care fapta a fost comisă, dar și

datele ce caracterizează persoana inculpatului. Din actele aflate la dosar rezultă

că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior

condamnat pentru o infracțiune contra patrimoniului, iar în prezent cercetat

pentru alte 10 asemenea infracțiuni.

Această

predispoziție infracțională a inculpatului nu poate rămâne fără efecte în

planul individualizării pedepsei, fiind astfel exclusă reținerea circumstanței

atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. proc. pen.

În

fine, în ce privește starea psihică a inculpatului, aceasta a

fost avută în vedere atât de instanța de fond, cât

și de cea de apel,

fără a justifica însă o reducere a pedepsei sub

limita stabilită prin hotărârile atacate.

De

altfel, atât cuantumul, cât și modalitatea de executare a pedepsei rezultante

sunt determinate mai degrabă de revocarea unei suspendări a executării pedepsei

ce i-a fost aplicată anterior,de care inculpatul nu a înțeles să beneficieze în

totalitate, câtă

vreme a comis (cel puțin) o

nouă infracțiune în interiorul termenului

de încercare.

Prin

urmare, Curtea constată ca fiind nefondată critica formulată de inculpat prin

recursul declarat în cauză, cale de atac ce va fi astfel respinsă conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat

D.A. împotriva deciziei penale nr. 114/Ap din 2

noiembrie 2011 a Curții

de Apel Brașov - Secția penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 aprilie 2012.