ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1323/2012

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 221/S din 12 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost condamnat în baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. inculpatul D.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare. În baza art. 86 4 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 76/R din 3 februarie 2011 a Curții de Apel și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezent, inculpatul D.A.

executând în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 1100 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rezoluția procurorului din data de 28 mai 2011 întocmită în dosarul nr. 1119/P/2011 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (3 1 ) C. proc. pen. începerea urmăririi penale față de D.A. relativ la săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.,cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, la data de 26 mai 2011, ora 19,50, învinuitul D.A. a fost legal reținut în baza ordonanței emisă de către lucrători din cadrul Biroului Poliției Centrul Universitar Brașov, pentru comiterea a 10 ( zece) infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiecare și cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în data de 27 mai 2011, învinuitul a fost scos din centrul de Reținere și Arestare Preventivă Brașov, în baza unei note de scoatere, de către escortă, pentru a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, cu propunere de arestare preventivă. După audierea acestuia, inculpatul a fost încătușat și așezat pe un scaun aflat în holul de la parterul sediului parchetului.

Profitând de faptul că cei doi lucrători de poliție care formau escorta se aflau în biroul procurorului, unde purtau discuții cu privire la activitățile ce urmau a fi desfășurate pentru administrarea probatoriului în cauză, învinuitul și-a scos cătușele de pe mâini, Ie-a lăsat pe pervazul din dreptul scaunului pe care se afla, a trecut prin spatele polițistului care se afla în pragul ușii biroului procurorului, după care a părăsit incinta parchetului pe ușa principală, așa cum reiese din declarațiile martorului L.N. - jandarm de serviciu la parchet cu aceea ocazie. Potrivit declarațiile învinuitului, imediat după evadare, acesta s-a deplasat de îndată în stația de autobuz de pe Bd. Eroilor, de unde s-a deplasat cu un mijloc de transport în comun până la stația de la Spitalul C.F.R., iar apoi pe Bd.

Griviței la Oficiul Poștal, de unde a ridicat suma de 150 de lei. De pe Bd. Griviței s-a deplasat în Gara Brașov de unde a luat un tren până la Sf. Gheorghe, unde a schimbat trenul până la Miercurea Ciuc. De aici a luat un alt tren cu care s-a deplasat în localitatea Bistrița, unde locuiește prietena sa D.L. În jurul orelor 00:10 a ajuns în Bistrița, s-a deplasat la locuința prietenei sale povestindu-i cele întâmplate, ocazie cu care prietena sa l-a sfătuit să se predea. După ce s-au despărțit, învinuitul a rămas într-un parc din apropierea domiciliului prietenei sale, unde a și dormit în acea noapte. De îndată s-a procedat la întocmirea formelor de constatare a evadării și dării în urmărire.

Ca urmare a măsurilor luate în data de 28 mai 2011 în jurul orelor 08,50, învinuitul a fost depistat de către organele de Poliție din cadrul I.J.P. Bistrița Năsăud, în parcul municipal din mun. Bistrița, fiind condus la sediul organului de urmărire penală competent sesizat cu săvârșirea infracțiunii de evadare, luându-se față de acesta măsura reținerii pe o durată de 24 de ore. În raport de starea de fapt reținută, prima instanță a stabilit că în drept, fapta inculpatului D.A. care în data de 27 mai 2011 în jurul orei 12,15 în timp ce se afla în stare legală de reținere în dosarul penal nr. 3478/P/2011 a evadat din incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a arătat că a avut avea în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv pericolul social moderat al faptei, împrejurările săvârșirii faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Acesta este în vârstă de 28 ani, școlarizat cu studii superioare, recidivist postcondamnatoriu ca urmare a unei condamnări anterioare de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere prin sentința penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 76/R din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, cercetat în prezent în stare de libertate într-un alt dosar pentru săvârșirea a 10 infracțiuni de furt calificat și a avut o atitudine sinceră și de regret, arătând că a fugit de sub escortă deoarece are unele probleme psihice și a fost foarte speriat în momentul când polițistul i-a relatat că urmează a fi dus în fața instanței cu propunere de arestare preventivă.

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Întrucât infracțiunea de evadare comisă de inculpat este situată în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a Judecătoriei Brașov instanța de fond a apreciat că se impune în temeiul art. 86 4 C. proc. pen. revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare și cumularea ei cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D.A. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se reducă cuantumul pedepsei care i-a fost aplicată de către prima instanță.

În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a arătat că pedeapsa care i-a fost aplicată este netemeinică sub aspectul cuantumului ei care este mult prea ridicat raportat la fapta comisă, natura acesteia și mai ales la circumstanțele sale personale și la conduita adoptată în cursul procesului penal; s-a arătat că au fost depuse la dosar înscrisuri care atestă că starea sănătății sale nu este una bună, este suferind de o boală gravă, iar din evaluarea psihologică depusă la dosar rezultă că prezintă o rezistență scăzută la frustrare, lipsa autocontrolului și tendința de a fi impulsiv. Față de această împrejurare, coroborată cu faptul că a adoptat în cursul procesului penal o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, se impune reducerea cuantumului pedepsei care i-a fost aplicată.

Prin decizia penală nr. 114/Ap din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru Cauze cu Minori a fost admis apelul formulat de inculpat, s-a desființat în parte sentința și rejudecând, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.A. durata reținerii de 24 de ore din data de 28/29 mai 2011. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. Analizând, pe baza materialului probator de la dosar și sub toate aspectele de fapt și de drept hotărârea penală atacată, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a stabilit pe baza materialului probator administrat și minuțios analizat o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că la data de 26 mai 2011 inculpatul D.A.

a fost legal reținut în baza ordonanței emisă de către lucrători din cadrul Biroului Politiei Centrul Universitar Brașov, într-un dosar în care era cercetat pentru comiterea a 10 ( zece) infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiecare și cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

La data de 27 mai 2011, fiind scos din centrul de Reținere și Arestare Preventivă Brașov, pentru a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, cu propunere de arestare preventivă, profitând de faptul că cei doi lucrători de poliție care formau escorta se aflau în biroul procurorului, unde purtau discuții cu privire la activitățile ce urmau a fi desfășurate pentru administrarea probatoriului în cauză și-a scos cătușele de pe mâini, Ie-a lăsat pe pervazul din dreptul scaunului pe care se afla, a trecut prin spatele polițistului care se afla în pragul ușii biroului procurorului, după care a părăsit incinta parchetului pe ușa principală. A doua zi, respectiv la 28 mai 2011, inculpatul a fost depistat de către organele de Poliție din cadrul IJP Bistrița Năsăud, în parcul municipal din mun.

Bistrița, fiind condus la sediul organului de urmărire penală competent sesizat cu săvârșirea infracțiunii de evadare, luându-se față de acesta măsura reținerii pe o durată de 24 de ore. În raport de starea de fapt stabilită și necontestată de părți, prima instanță a dat o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpat și a reținut în mod judicios că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și a modalității de executare stabilite, care corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel sub acest aspect instanța de apel constată că sunt nefondate criticile aduse de către inculpat sentinței apelate, întrucât prima instanță a avut în vedere poziția sinceră a inculpatului, de recunoaștere a comiterii faptei și a aplicat în acest context dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. stabilind pedeapsa între limitele prevăzute de textul de lege incriminator reduse cu o treime. Recunoașterea comiterii faptei nu atrage de drept obligația reținerii în favoarea inculpatului și a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. proc.

pen., iar din conținutul sentinței rezultă că instanța de fond a avut în vedere conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal și a regretului manifestat de acesta în procesul individualizării judiciare a pedepsei și tocmai atitudinea sa a condus la orientarea pedepsei spre limita minimă inferioară. Și afecțiunile psihice de care suferă inculpatul au fost avute în vedere de către prima instanță, însă în raport de condițiile și modalitatea în care a fost comisă fapta, precum și de celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, de perseverența infracțională de care acesta dă dovadă (fapta dedusă în prezent judecății este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, iar el este cercetat și în alte dosare pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat) o pedeapsă într-un cuantum sub cel stabilit de către prima instanță ar fi ineficientă și nu ar putea conduce la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu toate acestea, instanța de apel analizând cauza sub toate aspectele reține că, deși în conformitate cu ordonanța procurorului din data de 28 mai 2011 (fila 80 dosar urmărire penală) inculpatul a fost reținut în prezentul dosar și cu referire la această faptă un interval de timp de 24 de ore ulterior depistării sale, prima instanță a omis să facă în speță aplicarea art. 88 C. pen. și să deducă durata reținerii din pedeapsa aplicată inculpatului. Văzând că deducerea duratei reținerii din pedeapsa aplicată inculpatului îi profită acestuia, instanța de apel a admis apelul inculpatului D.A. și a reformat doar sub acest aspect hotărârea atacată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul D.A., invocând temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. în susținerea motivului de casare, a solicitat coborârea cuantumului pedepsei spre minimul general prevăzut de lege, prin acordarea unei mai mari eficiente prevederilor art. 76 lit. b) C. pen., cu executare prin privare de libertate. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. Pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză, de 6 luni închisoare, este rezultatul evaluării corespunzătoare a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în contextul în care limitele de pedeapsă au fost din start reduse cu o treime, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Astfel, au fost avute în vedere circumstanțele în care fapta a fost comisă, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Din actele aflate la dosar rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru o infracțiune contra patrimoniului, iar în prezent cercetat pentru alte 10 asemenea infracțiuni. Această predispoziție infracțională a inculpatului nu poate rămâne fără efecte în planul individualizării pedepsei, fiind astfel exclusă reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. proc. pen. În fine, în ce privește starea psihică a inculpatului, aceasta a fost avută în vedere atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, fără a justifica însă o reducere a pedepsei sub limita stabilită prin hotărârile atacate.

De altfel, atât cuantumul, cât și modalitatea de executare a pedepsei rezultante sunt determinate mai degrabă de revocarea unei suspendări a executării pedepsei ce i-a fost aplicată anterior,de care inculpatul nu a înțeles să beneficieze în totalitate, câtă vreme a comis (cel puțin) o nouă infracțiune în interiorul termenului de încercare. Prin urmare, Curtea constată ca fiind nefondată critica formulată de inculpat prin recursul declarat în cauză, cale de atac ce va fi astfel respinsă conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.A. împotriva deciziei penale nr. 114/Ap din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2012.