ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4275/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4275/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la 8 august 2002, sub
nr. 14493, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.G.,
solicitând obligarea acestuia la executarea obligației asumate prin contractul
de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 083 din 15 octombrie 1999 la cap. 8, pct.
8.7 lit. c) respectiv asigurarea plății datoriilor SC G. SA către F.P.S. și
anume sumele de 359.639 lei dividende pentru anul 1993 și 20.307.241 lei daune
interese moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate
F.P.S. pentru anul 1995, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de
1.000.000 lei pe zi de întârziere.
Prin sentința comercială nr.
14937 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția comercială, a respins
excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și a respins
acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel,
tribunalul a apreciat că acțiunea nu este prescrisă în raport de data
încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 083 din 15
octombrie 1999 și prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fond, tribunalul a
constatat că în contract nu s-au prevăzut expres sumele pretinse, iar
reclamanta nu poate pretinde decât sumele legal datorate și, nu prescrise la
data încheierii contractului.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel în termen și motivat A.P.A.P.S., criticile vizând nelegalitatea
și netemeinicia sentinței apelate.
Prin decizia comercială nr.
134 din 15 aprilie 2004. Curtea de Apel București a respins. ca nefondat.
apelul declarat de A.P.A.P.S.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea
deciziei atacate și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum
a fost formulată.
În motivarea recursului său
recurenta face trimitere la prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., dar nu
indică mijlocul de probă sau dovada administrată, hotărâtoare pentru dezlegarea
pricinii, asupra cărora instanța nu s-ar fi pronunțat ci se mulțumește să
invoce „interpretarea eronată a materialului probator”. Ca atare instanța de
recurs nu are cum să analizeze acest aspect ce privește aprecierea probelor,
respectiv netemeinicia hotărârii.
Un alt motiv de recurs
invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea
greșită de către instanțe a art. 969 C. civ., în sensul că pârâtul nu a făcut
dovada îndeplinirii obligației sale asumată prin contractul dintre părți, aceea
de a fi determinat societatea privatizată să efectueze plata daunelor datorate
reclamantei și aceasta reprezintă ipse facto culpa acestuia în ce privește
executarea întocmai și cu bună credință a clauzelor contractuale.
Examinând recursul
reclamantei prin prisma acestui din urmă motiv invocat, Înalta Curte constată
că acesta este nefondat, instanțele făcând o corectă aplicare a legii.
Astfel, în mod corect
obligația asumată de pârât prin contract se referă la „datoriile societății”,
sintagmă ce presupune obligațiile perfecte, ce pot fi aduse la îndeplinire prin
executare silită și nu la obligații prescrise.
Mai mult obligația asumată
de pârât nu este o obligație de rezultat ci una de diligență, iar sarcina de a
dovedi neîndeplinirea acestei obligații revenea reclamantei care însă nu a
făcut această dovadă. Reclamanta s-a mulțumit să afirme că neîndeplinirea
obligației de către pârât rezultă din faptul neachitării datoriilor de către
societatea privatizată, ignorând caracterul obligației de obligație de
diligență.
Față de cele de mai sus,
Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 134
din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 2 noiembrie 2004.