ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.11.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4275/2004

HOTĂRÂRE
02.11.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4275/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la 8 august 2002, sub

nr. 14493, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.G.,

solicitând obligarea acestuia la executarea obligației asumate prin contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 083 din 15 octombrie 1999 la cap. 8, pct.

8.7 lit. c) respectiv asigurarea plății datoriilor SC G. SA către F.P.S. și

anume sumele de 359.639 lei dividende pentru anul 1993 și 20.307.241 lei daune

interese moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate

F.P.S. pentru anul 1995, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de

1.000.000 lei pe zi de întârziere.

Prin sentința comercială nr.

14937 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția comercială, a respins

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și a respins

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a apreciat că acțiunea nu este prescrisă în raport de data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 083 din 15

octombrie 1999 și prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Pe fond, tribunalul a

constatat că în contract nu s-au prevăzut expres sumele pretinse, iar

reclamanta nu poate pretinde decât sumele legal datorate și, nu prescrise la

data încheierii contractului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen și motivat A.P.A.P.S., criticile vizând nelegalitatea

și netemeinicia sentinței apelate.

Prin decizia comercială nr.

134 din 15 aprilie 2004. Curtea de Apel București a respins. ca nefondat.

apelul declarat de A.P.A.P.S.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum

a fost formulată.

În motivarea recursului său

recurenta face trimitere la prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., dar nu

indică mijlocul de probă sau dovada administrată, hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii, asupra cărora instanța nu s-ar fi pronunțat ci se mulțumește să

invoce „interpretarea eronată a materialului probator”. Ca atare instanța de

recurs nu are cum să analizeze acest aspect ce privește aprecierea probelor,

respectiv netemeinicia hotărârii.

Un alt motiv de recurs

invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea

greșită de către instanțe a art. 969 C. civ., în sensul că pârâtul nu a făcut

dovada îndeplinirii obligației sale asumată prin contractul dintre părți, aceea

de a fi determinat societatea privatizată să efectueze plata daunelor datorate

reclamantei și aceasta reprezintă ipse facto culpa acestuia în ce privește

executarea întocmai și cu bună credință a clauzelor contractuale.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma acestui din urmă motiv invocat, Înalta Curte constată

că acesta este nefondat, instanțele făcând o corectă aplicare a legii.

Astfel, în mod corect

obligația asumată de pârât prin contract se referă la „datoriile societății”,

sintagmă ce presupune obligațiile perfecte, ce pot fi aduse la îndeplinire prin

executare silită și nu la obligații prescrise.

Mai mult obligația asumată

de pârât nu este o obligație de rezultat ci una de diligență, iar sarcina de a

dovedi neîndeplinirea acestei obligații revenea reclamantei care însă nu a

făcut această dovadă. Reclamanta s-a mulțumit să afirme că neîndeplinirea

obligației de către pârât rezultă din faptul neachitării datoriilor de către

societatea privatizată, ignorând caracterul obligației de obligație de

diligență.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 312 C.

proc. civ.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 134

din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1373/2005
efectua investiții în societate, solicitând să se constate rezilierea contractului cu consecința păstrării de către A.P.A.P.S. a avansului și de către sine a acțiunilor. Criticile apelantei A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) se referă la faptul ne
ÎCCJ 2005-09-30
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4384/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.P.A.P.S. a chemat în judecată A.S.S.P.A.S. Iași, pentru a fi obligată să execute obligația prevăzută în art. 8.8 din contractul de vânzare-cumpărare acț
ÎCCJ 2005-05-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2970/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 12688/2003 reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pe pârâ
ÎCCJ 2004-11-02
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4260/2004
temeinică și nelegală. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 604 din 4 februarie 2003 admite recursul, casează decizia atacată și trimite cauza spre soluționare Curții de Apel București, reținând în considerentele deciziei că executa
ÎCCJ 2004-04-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1297/2004
ului București, a admis în parte acțiunea reclamantei, A.P.A.P.S., împotriva pârâtei, SC M.R. I.I. SA, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 695.852.000 lei, potrivit obligației asumată prin contractul de vânzare-cumpărare ac
Sursă