ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1346/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

reclamanta A.V.A.S. București a solicitat obligarea pârâtului A.C.O. la plata

sumei de 147.743.125 lei reprezentând penalități pentru nerespectarea

obligațiilor prevăzute la art. 9.4; art. 9.5; art. 9.12; art. 9.14 și de 66.300

Euro penalități pentru nerespectarea obligației investiționale asumate prin contract,

prin art. 9.10; art. 9.13.8, scadente la 31 decembrie 2005.

Reclamanta A.V.A.S. București, în

motivarea acțiunii a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul nr. B004 din 19

februarie 2004 de vânzare cumpărare de acțiuni ale SC T. SA, prețul fiind

achitat integral la 22 februarie 2004, ulterior acesta înregistrându-se ca unic

acționar al societății privatizate, care a fost și radiată.

Totodată, reclamanta a arătat că

pârâtul nu și-a executat obligațiile privind realizarea investițiilor prevăzute

de art. 9.10 și art. 9.13, astfel că acesta datorează penalitățile menționate

conform contractului.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 13715 bis din 11 decembrie 2008 a admis excepția prescripției cu privire la penalitățile indicate în capătul 2 de cerere pentru

nerespectarea obligației investiționale pentru anul 2004.

A admis în parte acțiunea

reclamantei A.V.A.S. București și a obligat pârâtul la 19.800 Euro și 2.100

Euro penalități pentru nerealizarea obligației investiționale asumate prin art.

9.10 și art. 9.13.7 din contract aferentă anului 2005.

A respins ca prescrise pretențiile

de 12.300 Euro, penalități pentru obligațiile investiționale din anul 2004,

respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamanta nu a probat încălcarea de către

cumpărător a obligațiilor prevăzute la art. 9.4; art. 9.5; art. 9.12 și art. 9.14

din contract, că sumele cu titlu de investiții au fost eșalonate anual începând

cu anul 2004 și că termenul de prescripție de 3 ani curge distinct pentru

fiecare rată anuală potrivit art. 3 alin. (1) și art. 12 din Decretul nr. 167/1958.

Astfel pentru anii 2005 și 2006

pârâtul nu a probat cuantumul sumelor achitate și că după 22 mai 2006 nu se

poate reține culpa pârâtului, fiind deschisă procedura falimentului împotriva

societății debitoare și ca urmare pretențiile anului 2006 au fost respinse.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 437 din 10 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. București și a anulat ca insuficient timbrat

apelul pârâtului A.C.O. declarat împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii au

declarat recurs ambele părți.

Recurenta reclamantă A.V.A.S.

București prin recursul formulat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate

în sensul admiterii în tot a acțiunii sale.

În criticile formulate,

recurenta-reclamantă susține în esență următoarele:

Prin hotărârea atacată instanța a

încălcat dispozițiile art. 969 și art. 1082 Cod civil, precum și dispozițiile O.G.

nr. 25/2002, respectiv art. 1, art. 2, art. 4, art. 26 și art. 26

2

.

Greșit a reținut instanța de apel,

în ceea ce privește penalitățile datorate pentru neîndeplinirea la scadență a

obligațiilor investiționale pentru anul 2004 (12.300 Euro) că acestea sunt

prescrise, întrucât penalitățile se aplică la finalul perioadei investiționale și

nu la fiecare termen scadent.

În acest sens sunt și dispozițiile

art. 26 și art. 26

2

din O.U.G. nr. 25/2002, în raport de care

penalitățile anului 2004 și penalitățile solicitate pentru nerealizarea

investiției prevăzută la art. 9.13.4 din contract ar fi început să curgă la

expirarea perioadei investiționale de 5 ani, respectiv în anul 2009.

Se mai susține că momentul final ar

fi trebuit să fie cel al radierii respectiv 23 februarie 2007, astfel că

pârâtul trebuie să fie obligat și la penalitățile de 29.700 Euro datorate

pentru nerealizarea investițiilor pentru anul 2006.

Potrivit dispozițiilor art. 4 și art.

8 din O.G. nr. 25/2002, pârâtul trebuia obligat și la penalitățile calculate

pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 9.4; art. 9.5 și art. 9.14

din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu concluzia că pârâtul trebuia

să probeze îndeplinirea obligațiilor respective.

Pârâtul A.C.O. prin recursul declarat

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304, a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel,

avându-se în vedere, că în apel a achitat taxa de timbru cu care a fost citat.

Recursul reclamantei A.V.A.S.

București este nefondat.

Critica recurentei reclamante privind

calculul termenului de prescripție extinctivă și cursul său este nefondată în

raport de clauzele stipulate în contract și de însăși susținerile recurentei

reclamante făcute în acțiunea sa.

Astfel se constată că în mod corect

instanța de apel a reținut că la baza raporturilor dintre părți a stat

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B004 din 19 februarie 2004 și

anexele la acest contract, printre care și anexa 10 privind programul de

investiții din surse proprii sau atrase; că din anexa 10, rezultă că investiția

în sumă totală de 164.607 Euro se va realiza eșalonat pe ani, că pentru fiecare

an s-a prevăzut o sumă alocată pentru investiție; că la art. 9.10.4 lit. c) din

contract părțile au stabilit că pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la

pct. 9.10 de către cumpărător acesta va plăti vânzătorului o penalitate de 30%

din suma rămasă neinvestită la fiecare termen scadent.

Prin anexa 10 scadența a fost

stabilită anual pentru perioada 2004-2008 și ca urmare, penalitățile nu se

aplică la finalul perioadei investiționale și cu atât mai puțin având în vedere

data radierii societății privatizate.

Ori față de această situație,

susținerea, recurentei reclamante că analiza realizării/nerealizării

investiției se face la sfârșitul perioadei investiționale nu se poate reține în

raport de clauzele contractuale, știindu-se că potrivit art. 969 C. civ.

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Cum prin art. 9.10 și art. 9.13.7

din contract se prevede că realizarea investiției se va efectua conform anexei

10, adică cu scadență anuală, soluția instanței de apel de respingere ca

prescrise a penalităților aferente anului 2004 este corectă, astfel că termenul

de prescripție de 3 ani curge în mod distinct pentru fiecare rată anuală,

conform art. 3 alin. (1) și art. 12 din Decretul nr. 167/1958.

Referirea recurentei reclamante la

art. 26, art. 26

2

din O.G. nr. 25/2002 este nerelevantă întrucât

aceste prevederi legale nu sunt incidente în speță, în cauză prevalând legea

părților.

De altfel și în privința clauzelor prevăzute

la art. 9.4; art. 9.5; art. 9.12 și art. 9.14 operează legea părților, nefiind

incidente în speță dispozițiile O.G. nr. 25/2002, cu atât mai mult cu cât

reclamanta nu a probat încălcarea obligațiilor aferente anului 2006, prevăzute

de către cumpărător la aceste articole.

În consecință, Curtea apreciază că

instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii motiv

pentru care recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul pârâtului A.C.O. este

netimbrat.

Pentru termenul de astăzi recurentul

pârât a fost citat cu mențiunea de a achita 4 lei taxa judiciară de timbru și

0,15 lei timbru judiciar conform dovezii aflată la fila 16 dosar recurs,

obligație pe care acesta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o.

Cum problema timbrajului se

analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte

reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxa de

timbru, în considerarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate urmează să anuleze ca netimbrat,

recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.

București împotriva deciziei comerciale nr. 437 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Anulează recursul declarat de pârâtul A.C.O.

împotriva aceleiași decizii ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22

aprilie 2010.