ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S. București prin acțiunea

introductivă a solicitat obligarea pârâtei Asociația Salariaților și Membrilor

Conducerii SC P. SA Câmpina la plata sumelor de: 1.090.538,64 ron penalități

calculate conform clauzei 9.21 pentru nerespectarea prevederilor clauzelor 9.8,

9.9 și 9.13.3, 9.13.4, 9.13.5 și 9.13.13.2; 410.984 euro penalități calculate

conform clauzei 9.16.10 pentru nerealizarea investițiilor pentru protecția

mediului scadente la 12 aprilie 2003, 12 aprilie 2004 și 12 aprilie 2005;

309.998 euro calculate conform clauzei 9.16.1 pentru scadențele din 31 ianuarie

2003, 31 martie 2004 și 31 martie 2005; 1.090.538,64 ron penalități calculate

conform art. 9.13.9 pentru neprezentarea în termen a documentelor justificative

privind realizarea investițiilor pentru protecția mediului art. 9.13.7 și

260.517,564 ron penalități calculate conform clauzei 9.15.5 pentru

neprezentarea în termen la A.V.A.S. a dovezii privind înregistrarea garanției

reale mobiliare.

A.V.A.S., în motivarea

cererii formulate a arătat că la 19 martie 2002 a încheiat cu pârâta contract

de vânzare - cumpărare de acțiuni, pentru 1.009.758 acțiuni reprezentând 89,91%

din capitalul social al SC P. SA Câmpina și că pârâta nu a respectat

obligațiile contractuale prevăzute la articolele menționate cu privire la

personal (art. 9.8), la plățile pentru reprezentanții

A.G.A.

și Consiliul de Administrație (art.

9.9), investițiile pentru protecția mediului (art. 9.13.3; 9.13.4); transferul

unui activ fără acordul prealabil al vânzătorului (art. 9.13.5) și asumarea

răspunderii pentru îndeplinirea obligațiilor de mediu pentru acesta (art. 9.13.13.2),

aspect în raport de care datorează penalități conform clauzelor 9.21; 9.16.10;

9.16.1; 9.13.9; 9.15.5.

Pârâta Asociația

Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina la 1 iunie 2006 a

formulat întâmpinare – cerere reconvențională, prin care a invocat excepția de

necompetență teritorială a Tribunalului București, în raport de valoarea

pretențiilor reclamantei care depășește suma de 1 miliard de lei și excepția

netimbrării acțiunii A.V.A.S. și a solicitat obligarea A.V.A.S. la daune

interese rezultate din neexecutarea culpabilă a acesteia a clauzelor

contractuale.

Ulterior, pârâta, și-a

precizat cererea reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata a

4.700.000 ron daune materiale pentru nerespectarea clauzei 5.1 din contract,

care a generat nerealizarea planului său de venituri și cheltuieli.

Prin Încheierea de ședință

din 17 octombrie 2006 Tribunalul București a respins excepția netimbrării cererii

A.V.A.S. invocată de pârâtă prin întâmpinare și a luat act de renunțarea

acesteia la soluționarea excepției de necompetență teritorială a Tribunalului

București.

Prin aceeași încheiere din

17 octombrie 2006, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material

la acțiune pentru cererea principală, care a fost admisă pentru suma de

260.517,564 ron pentru nerespectarea clauzei 9.15.5 față de transmiterea

dovezii gajului la A.V.A.S. la data de 14 decembrie 2002 și formularea acțiunii

la 31 martie 2006, cu depășirea termenului de prescripție și respinsă pentru

restul pretențiilor reclamantei.

Tribunalul prin încheierea

din 16 ianuarie 2007 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată

de reclamantă, față de cererea reconvențională formulată de pârâtă, în raport

de sentința civilă nr. 421 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova și

decizia nr. 150 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, reținându-se

neîndeplinirea cumulativă a condițiilor instituite de art. 1201 C. civ., neexistând

identitate de obiect.

Prin sentința nr. 1866 din

14 februarie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea principală a reclamantei A.V.A.S. București și cererea reconvențională

a pârâtei Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina ca

nefondate.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare

de acțiuni s-au instituit clauze penale constând în obligarea pârâtei la

penalități procentuale raportate la prețul vânzării pentru nerealizarea,

realizarea cu întârziere ori realizarea necorespunzătoare a clauzelor

contractului, a programelor de investiții din caietul de sarcini, parte

integrantă a contractului, și că pentru a opera răspunderea civilă în temeiul

clauzelor penale menționate, reclamanta nu a probat nerealizarea de pârâtă a

obligațiilor contractuale respective, culpa acesteia și existența unui

prejudiciu.

Pe cererea reconvențională,

tribunalul a reținut că pârâta a cerut obligarea A.V.A.S. la daune - interese

pe temeiul nerespectării clauzei 5.1 din contract, ceea ce echivalează cu

invocarea excepției de neexecutare de natură a anihila acțiunea principală, că

pârâta nu a probat elementele excepției de neexecutare și nici raportul de

cauzalitate invocat.

Împotriva sentinței civile nr.

1866 din 14 februarie 2007 și a încheierilor din 17 octombrie 2006 și 16

ianuarie 2007 ale Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S.

București a declarat apel.

Prin Încheierea din 19 iunie

2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins excepția

netimbrării apelului de A.V.A.S. invocată de pârâtă prin întâmpinare, în raport

de art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată, care prevede scutirea de la

plata taxei de timbru a acestei instituții, iar prin decizia nr. 338 din 26

iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

împotriva hotărârii instanței de fond și a încheierilor din 17 octombrie 2006

și 16 ianuarie 2007 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în dosarul de fond nr. 12099/3/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a reținut că potrivit

clauzei cuprinse în art. 9.15.5 din contractul din 19 martie 2002, pârâta, în

calitate de cumpărător, avea obligația să prezinte A.V.A.S., în calitate de

vânzător, în termen de 15 zile lucrătoare de la data transferului dreptului de

proprietate asupra acțiunilor, dovada înregistrării garanției reale mobiliare

la R.I. Prahova, precum și la A.E.G.R.M. sub sancțiunea plății unei penalități

de 0,1% din prețul de cumpărare/zi de întârziere; că transferul dreptului de

proprietate asupra acțiunilor s-a făcut la 12 aprilie 2002, dată de la care a

început să curgă termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de clauza mai sus

menționată, obligația pârâtei de a prezenta dovada înregistrării garanției

reale mobiliare devenind scadentă la data de 6 mai 2002, dată la care s-a

născut dreptul A.V.A.S. de a solicita penalități pentru nerespectarea

obligației prevăzute prin clauza 9.15.5 și de la care începe să curgă și

termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, termen care

s-a împlinit la data de 6 mai 2005, anterior introducerii acțiunii de către A.V.A.S.

la data de 31 martie 2006; că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 262

din O.G. nr. 25/2002, întrucât art. 26 alin. (2) din același act normativ, are

în vedere „nerealizarea sau realizarea parțială a angajamentului

investițional”, care, în fapt, reprezintă o altă obligație decât cea asumată

prin clauza de la art. 9.15.5 din contract, astfel că pretențiile reclamantei

în sumă de 260.517,564 ron sunt prescrise.

Curtea de Apel București a

respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta A.V.A.S.

față de cererea reconvențională a pârâtei, reținând că prin aceasta pârâta

Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA a solicitat obligarea A.V.A.S.

la achitarea daunelor materiale aduse SC P. SA din cauza nerespectării clauzei

5.1 din contract, daune precizate ulterior la suma de 4.700.000 ron, iar prin

cererea formulată de intervenienta SC P. SA soluționată prin sentința nr. 421

din 3 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială, în

dosarul nr. 1250/2005, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1224 din 19

martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 12099/1/2006 de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, aceasta a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S.

în conformitate cu prevederile art. 5.1 din contractul de vânzare - cumpărare

acțiuni din 19 martie 2002 de a depune în limitele stabilite prin lege toate

diligențele în vederea inițierii unui proiect de Hotărâre de Guvern pentru a-i

fi acordate înlesniri la plata obligațiilor bugetare, a dobânzilor și

penalităților de orice fel în cuantumurile existente la data rămânerii definitive

și irevocabile a hotărârii.

Pe fondul cauzei s-a reținut

că penalitățile solicitate de A.V.A.S. derivă din contractul de vânzare - cumpărare

de acțiuni din 19 martie 2002, pretențiile sale având ca temei de drept

răspunderea civilă contractuală, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege care să antreneze o astfel de răspundere, respectiv existența

prejudiciului, legătura de cauzalitate și culpa debitorului; că penalitățile

aferente clauzei de la art. 9.8 și 9.21 din contract au fost calculate în baza

unei clauze informe, nearătându-se la ce se calculează penalitatea de 30%; că

în raport de înscrisurile aflate în dosarul de fond, pârâta a probat că A.V.A.S.

a fost cea care a inițiat programul de restructurare a personalului societății

indicând cauzele care au determinat această situație, că au fost plătite

indemnizațiile reprezentanților

A.G.A.

și Consiliului de Administrație al societății, până la data

menținerii acestora în funcție; că pârâta și-a realizat investițiile pentru

2003 - 2005, că nedepunerea de către pârâtă a declarației pe proprie răspundere

cu privire la modul de îndeplinire a acestor obligații nu-i dă dreptul A.V.A.S.-ului

să solicite penalități în cuantum de 363.512,88 ron, în condițiile în care nu

există o clauză în acest sens în contractul din 19 martie 2002.

Pentru aceste penalități nu

s-a precizat în concret în ce a constat obligația contractuală nerespectată,

nefiind depusă anexa la contract despre care se face vorbite în clauzele

cuprinse la art. 9.13.3 și art. 9.13.4 și respectiv despre ce teren este vorba

conform celor menționate la art. 9.13.5 și art. 9.13.13.2.

În ceea ce privește

penalitățile aferente clauzei de la art. 9.13.6 din contract, s-a reținut că nu

a fost depusă anexa la contract, situație în care calculul efectuat de A.V.A.S.

detaliat pe fiecare an investițional cu sumele nerealizate nu este dovedit, cu

atât mai mult cu cât această clauză prevedea realizarea unei investiții

valorice în sumă de 450.480 euro și nu investiții fizice concrete.

Referitor la penalitățile

aferente clauzei de la art. 9.18 din contract, calculate conform art. 9.16.1

pentru nerespectarea obligației de efectuare a unor investiții garantate în

termenele prevăzute în anexele din contract, s-a reținut că nu au fost depuse

nici aceste anexe, nefiind probate obligațiile pârâtei pe ani investiționali și

nici scadența acestor obligații, iar cu privire la penalitățile aferente

clauzei de la art. 9.13.7 din contractul A.V.A.S. nu s-au depus anexele,

rapoartele cenzorilor, situație în care susținerile acesteia nu au putut fi

verificate.

Împotriva menționatei

decizii, reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 299 - art. 316, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., dispozițiile contractului de vânzare - cumpărare de din 19 martie 2002, art.

969, art. 970, art. 1088 C. civ., și dispozițiile O.G. nr. 25/2002, modificată,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în principal admiterea recursului,

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași

instanțe, pentru administrarea de probe noi, iar în subsidiar modificarea

deciziei, admiterea apelului și schimbarea în tot a încheierilor din 17

octombrie 2006 și din 16 ianuarie 2007 și în parte a sentinței de la fond în

sensul admiterii acțiunii sale și a menținerii sentinței pe aspectul

respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâtă.

În criticile formulate

recurenta - reclamantă susține în esență următoarele:

- că instanța de apel, în

raport de complexitatea cauzei, nu și-a exercitat rolul activ, încălcând

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în stabilirea situației reale,

în aplicarea corectă a legii și administrării probelor necesare pentru pronunțarea

unei hotărâri corecte;

- motivarea instanței de

apel în sensul condiționării acțiunii comerciale de probarea prejudiciului este

de neacceptat întrucât lipsește de efect juridic clauzele penale din

contractele comerciale, că neîndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de

lege pentru instituirea răspunderii contractuale a pârâtei, este generată de o

confuzie de drept în privința raportului comercial existent între părțile în

litigiu, situație în care debitorul se află de drept în întârziere de la data

la care datoria sa a devenit exigibilă, creditorul obligației având doar

sarcina să facă dovada datoriei ajunse la scadență și neonorării ei de debitor,

astfel că în raport de clauza penală pârâta datorează penalitățile solicitate.

Referitor la Încheierea din

17 octombrie 2006 prin care Tribunalul București a admis excepția prescripției

dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, și a respins cererea A.V.A.S.

ca prescrisă pentru suma de 260.517,564 ron, reprezentând penalități pentru

neprezentarea în termen la A.V.A.S. a dovezii privind înregistrarea garanției

reale mobiliare, recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit

dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind termenul general de prescripție,

în cauză fiind aplicabile dispozițiile speciale ale art. 262 din O.G. nr. 25/2002,

astfel că în raport de data transferului dreptului de proprietate din 12

aprilie 2002 și termenul de prezentare a înregistrării gajului, 6 mai 2002, nu

s-a depășit termenul legal, care începe să curgă de la data încheierii perioadei

de investiții prevăzută în contract.

Recurenta - reclamantă

susține că în raport de dispozițiile O.G. nr. 25/2002 prescripția pentru

dreptul A.V.A.S. de a aplica sancțiuni pentru comunicarea cu întârziere a

dovezii de constituire a gajului începe să curgă de la data împlinirii ultimei

scadențe investiționale, și anume din anul 2007 și nu de la data transmiterii

dovezii privind gajul în 2002, cum greșit au stabilit instanțele și că la data

introducerii acțiunii, în anul 2006, obligațiile de investiții se aflau în curs

de derulare, situație în care este îndreptățită să solicite aceste penalități,

și că față de dispozițiile speciale din materia privatizării este în termen

chiar și în acest moment.

Față de această situație,

recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, schimbarea în

tot a Încheierii din 17 octombrie 2006 a Tribunalului București, respingerea

excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 260.517,564

ron, aceasta urmând să fie analizată în contextul motivelor de recurs.

Referitor la Încheierea din

16 ianuarie 2007 a Tribunalului București prin care s-a respins excepția

autorității de lucru judecat invocată de A.V.A.S. în privința cererii

reconvenționale formulate de pârâtă, recurenta susține că soluția este greșită,

în raport de dispozițiile art. 1021 C. civ. și de soluția pronunțată prin

sentința nr. 421 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă

și irevocabilă prin decizia nr. 1224 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, care a fost ignorată de instanțe.

Față de această situație a

cerut admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului,

schimbarea în tot a Încheierii din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului București și

respingerea cererii reconvenționale a pârâtei pentru autoritate de lucru

judecat.

În continuarea motivelor de

recurs, recurenta - reclamantă A.V.A.S. București a prezentat pe larg motivele

acțiunii sale introductive, reluând susținerile în baza cărora a cerut

obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând penalități și nerespectarea

obligațiilor asumate prin clauzele cuprinse în contractul de vânzare - cumpărare

de acțiuni din 19 martie 2002.

Pârâta Asociația

Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina prin notele scrise depuse

la dosar a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Înalta Curte analizând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și

lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu

sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză

nefiind îndeplinită niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prima critică a recurentei -

reclamante prin care susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129 alin. (5)

C. proc. civ. de instanța de apel nu se confirmă în condițiile în care aceasta

în baza probelor administrate în cauză a stabilit corect situația de fapt,

cadrul procesual real și dispozițiile legale aplicabile.

Prin contractul de vânzare -

cumpărare de acțiuni, ca formă a privatizării prevăzută de O.G. nr. 88/1997,

modificată și completată, s-au instituit clauze penale constând în obligarea

pârâtei la penalități procentuale raportate la prețul vânzării pentru

nerealizarea, realizarea cu întârziere ori realizarea necorespunzătoare a

programelor de investiții din caietul de sarcini, parte integrantă a

contractului.

Ori în acest context, cum

reclamanta și-a întemeiat penalitățile solicitate ca derivând din contractul de

vânzare - cumpărare de acțiuni din 19 martie 2002, pe răspunderea civilă

contractuală, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod corect a reținut

că antrenarea răspunderii civile contractuale presupune îndeplinirea cumulativă

a condițiilor cerute de lege, respectiv: existența unei fapte ilicite,

existența unui prejudiciu patrimonial cauzat creditorului, cert și bine

determinat ca întindere, legătura de cauzalitate între fapta debitorului

(încălcarea obligațiilor contractuale) și prejudiciul suferit, și culpa debitorului,

condiții care în cauză nu au fost îndeplinite.

Pentru a opera răspunderea

civilă în temeiul acestor clauze penale, reclamanta trebuie să arate că pârâta

nu a realizat ori nu a îndeplinit la termen acele obligații specifice din

contract și că această încălcare contractuală se datorează exclusiv culpei sale

și nu faptei unui terț, conduitei reclamantei sau forței majore.

Este adevărat că

penalitățile solicitate de reclamantă derivă din contractul de vânzare - cumpărare

acțiuni din 19 martie 2002, că pretențiile sale au ca temei răspunderea civilă

contractuală, dar numai existența clauzelor penale și a obligațiilor de

investiții asumate de pârâtă a fi realizate în termenele contractuale stabilite

nu sunt suficiente pentru a atrage răspunderea contractuală a pârâtei, pe

temeiul și în limitele clauzelor penale inserate în contract.

Una din particularitățile

răspunderii contractuale constă tocmai în posibilitatea evaluării anticipate de

către părțile contractante a daunelor - interese sub forma clauzei penale

conform dispozițiilor art. 1066 C. civ.

Ori situația de fapt și de

drept a fost stabilită de instanța de apel prin evaluarea și interpretarea

corectă a tuturor probelor administrate în cauză, fiind dată semnificația

corespunzătoare contractului încheiat de părți, iar reclamanta nu a făcut

dovada prejudiciului pe care l-a suferit, urmare nerespectării clauzelor

contractului și a efectelor sale.

Nu poate fi reținută nici

critica recurentei - reclamante ce vizează Încheierea de ședință din 17

octombrie 2006 a Tribunalului București prin care susține că greșit s-a admis

excepția prescripției dreptului său material la acțiune, excepție invocată din

oficiu de instanță, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 260.517,564 ron

reprezentând penalități pentru neexecutarea obligației de prezentare a pârâtei

în termen de 15 zile lucrătoare de la data transferului dreptului de

proprietate asupra acțiunilor sau semnării noilor contracte de garanție reală

mobiliară, a dovezii înregistrării garanției reale mobiliare, conform clauzei

9.15.5 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 19 martie 2002.

Cum transferul dreptului de

proprietate asupra acțiunilor s-a făcut la 12 aprilie 2002, dată de la care a

început să curgă termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de clauza mai sus

menționată în contract, obligația pârâtei de a prezenta dovada înregistrării

garanției reale mobiliare a devenit scadentă la 6 mai 2002, dată la care s-a

născut dreptul reclamantei de a cere penalități pentru nerespectarea obligației

prevăzute la art. 9.15.5, în mod corect au apreciat instanțele că sunt

prescrise pretențiile A.V.A.S. pentru suma de 260.517,564 ron, termenul de

prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, împlinindu-se la 6 mai

2005, deci anterior introducerii acțiunii de către A.V.A.S., care s-a făcut la

31 martie 2006.

Susținerea recurentei - reclamante

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de art. 262 din O.G.

nr. 25/2002 nu poate fi primită, întrucât textul la care aceasta face trimitere

are în vedere nerealizarea sau realizarea parțială a angajamentului

investițional, care în fapt reprezintă o altă obligație decât cea asumată la art.

9.15.5 din contract.

Nefondată este și critica

recurentei reclamante A.V.A.S. București privind respingerea excepției

autorității de lucru judecat cu privire la cererea reconvențională a pârâtei,

în raport de soluția pronunțată de Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 421

din 3 octombrie 2005, soluționată prin Încheierea din 16 iulie 2007 de

Tribunalul București, în mod corect reținându-se în cauză neîndeplinirea

cumulativă a cerințelor art. 1201 C. civ., cele două cereri având obiect

diferit.

În consecință, Curtea

apreciază că decizia din apel este temeinică și legală și în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., fiind în culpă procesuală, recurenta reclamantă va fi obligată și la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.950 lei către intimata pârâtă

Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 338 din 26 iunie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta A.V.A.S.

București la 5.950 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă Asociația

Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2008.