ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S.

București prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina la plata sumelor de: 1.090.538,64 ron penalități calculate conform clauzei 9.21 pentru nerespectarea prevederilor clauzelor 9.8, 9.9 și 9.13.3, 9.13.4, 9.13.5 și 9.13.13.2; 410.984 euro penalități calculate conform clauzei 9.16.10 pentru nerealizarea investițiilor pentru protecția mediului scadente la 12 aprilie 2003, 12 aprilie 2004 și 12 aprilie 2005; 309.998 euro calculate conform clauzei 9.16.1 pentru scadențele din 31 ianuarie 2003, 31 martie 2004 și 31 martie 2005; 1.090.538,64 ron penalități calculate conform art. 9.13.9 pentru neprezentarea în termen a documentelor justificative privind realizarea investițiilor pentru protecția mediului art. 9.13.7 și 260.517,564 ron penalități calculate conform clauzei 9.15.5 pentru neprezentarea în termen la A.V.A.S.

a dovezii privind înregistrarea garanției reale mobiliare. A.V.A.S., în motivarea cererii formulate a arătat că la 19 martie 2002 a încheiat cu pârâta contract de vânzare - cumpărare de acțiuni, pentru 1.009.758 acțiuni reprezentând 89,91% din capitalul social al SC P. SA Câmpina și că pârâta nu a respectat obligațiile contractuale prevăzute la articolele menționate cu privire la personal (art. 9.8), la plățile pentru reprezentanții A.G.A. și Consiliul de Administrație (art. 9.9), investițiile pentru protecția mediului (art. 9.13.3; 9.13.4); transferul unui activ fără acordul prealabil al vânzătorului (art. 9.13.5) și asumarea răspunderii pentru îndeplinirea obligațiilor de mediu pentru acesta (art. 9.13.13.2), aspect în raport de care datorează penalități conform clauzelor 9.21; 9.16.10; 9.16.1; 9.13.9; 9.15.5.

Pârâta Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina la 1 iunie 2006 a formulat întâmpinare – cerere reconvențională, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București, în raport de valoarea pretențiilor reclamantei care depășește suma de 1 miliard de lei și excepția netimbrării acțiunii A.V.A.S. și a solicitat obligarea A.V.A.S. la daune interese rezultate din neexecutarea culpabilă a acesteia a clauzelor contractuale. Ulterior, pârâta, și-a precizat cererea reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata a 4.700.000 ron daune materiale pentru nerespectarea clauzei 5.1 din contract, care a generat nerealizarea planului său de venituri și cheltuieli.

Prin Încheierea de ședință din 17 octombrie 2006 Tribunalul București a respins excepția netimbrării cererii A.V.A.S. invocată de pârâtă prin întâmpinare și a luat act de renunțarea acesteia la soluționarea excepției de necompetență teritorială a Tribunalului București. Prin aceeași încheiere din 17 octombrie 2006, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea principală, care a fost admisă pentru suma de 260.517,564 ron pentru nerespectarea clauzei 9.15.5 față de transmiterea dovezii gajului la A.V.A.S. la data de 14 decembrie 2002 și formularea acțiunii la 31 martie 2006, cu depășirea termenului de prescripție și respinsă pentru restul pretențiilor reclamantei.

Tribunalul prin încheierea din 16 ianuarie 2007 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, față de cererea reconvențională formulată de pârâtă, în raport de sentința civilă nr. 421 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova și decizia nr. 150 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, reținându-se neîndeplinirea cumulativă a condițiilor instituite de art. 1201 C. civ., neexistând identitate de obiect. Prin sentința nr. 1866 din 14 februarie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea principală a reclamantei A.V.A.S. București și cererea reconvențională a pârâtei Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni s-au instituit clauze penale constând în obligarea pârâtei la penalități procentuale raportate la prețul vânzării pentru nerealizarea, realizarea cu întârziere ori realizarea necorespunzătoare a clauzelor contractului, a programelor de investiții din caietul de sarcini, parte integrantă a contractului, și că pentru a opera răspunderea civilă în temeiul clauzelor penale menționate, reclamanta nu a probat nerealizarea de pârâtă a obligațiilor contractuale respective, culpa acesteia și existența unui prejudiciu. Pe cererea reconvențională, tribunalul a reținut că pârâta a cerut obligarea A.V.A.S.

la daune - interese pe temeiul nerespectării clauzei 5.1 din contract, ceea ce echivalează cu invocarea excepției de neexecutare de natură a anihila acțiunea principală, că pârâta nu a probat elementele excepției de neexecutare și nici raportul de cauzalitate invocat. Împotriva sentinței civile nr. 1866 din 14 februarie 2007 și a încheierilor din 17 octombrie 2006 și 16 ianuarie 2007 ale Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. București a declarat apel. Prin Încheierea din 19 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins excepția netimbrării apelului de A.V.A.S. invocată de pârâtă prin întâmpinare, în raport de art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată, care prevede scutirea de la plata taxei de timbru a acestei instituții, iar prin decizia nr. 338 din 26 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

împotriva hotărârii instanței de fond și a încheierilor din 17 octombrie 2006 și 16 ianuarie 2007 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul de fond nr. 12099/3/2006. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a reținut că potrivit clauzei cuprinse în art. 9.15.5 din contractul din 19 martie 2002, pârâta, în calitate de cumpărător, avea obligația să prezinte A.V.A.S., în calitate de vânzător, în termen de 15 zile lucrătoare de la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, dovada înregistrării garanției reale mobiliare la R.I. Prahova, precum și la A.E.G.R.M.

sub sancțiunea plății unei penalități de 0,1% din prețul de cumpărare/zi de întârziere; că transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor s-a făcut la 12 aprilie 2002, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de clauza mai sus menționată, obligația pârâtei de a prezenta dovada înregistrării garanției reale mobiliare devenind scadentă la data de 6 mai 2002, dată la care s-a născut dreptul A.V.A.S. de a solicita penalități pentru nerespectarea obligației prevăzute prin clauza 9.15.5 și de la care începe să curgă și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, termen care s-a împlinit la data de 6 mai 2005, anterior introducerii acțiunii de către A.V.A.S.

la data de 31 martie 2006; că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 262 din O.G. nr. 25/2002, întrucât art. 26 alin. (2) din același act normativ, are în vedere „nerealizarea sau realizarea parțială a angajamentului investițional”, care, în fapt, reprezintă o altă obligație decât cea asumată prin clauza de la art. 9.15.5 din contract, astfel că pretențiile reclamantei în sumă de 260.517,564 ron sunt prescrise. Curtea de Apel București a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta A.V.A.S. față de cererea reconvențională a pârâtei, reținând că prin aceasta pârâta Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA a solicitat obligarea A.V.A.S.

la achitarea daunelor materiale aduse SC P. SA din cauza nerespectării clauzei 5.1 din contract, daune precizate ulterior la suma de 4.700.000 ron, iar prin cererea formulată de intervenienta SC P. SA soluționată prin sentința nr. 421 din 3 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială, în dosarul nr. 1250/2005, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1224 din 19 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 12099/1/2006 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, aceasta a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. în conformitate cu prevederile art. 5.1 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 19 martie 2002 de a depune în limitele stabilite prin lege toate diligențele în vederea inițierii unui proiect de Hotărâre de Guvern pentru a-i fi acordate înlesniri la plata obligațiilor bugetare, a dobânzilor și penalităților de orice fel în cuantumurile existente la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.

Pe fondul cauzei s-a reținut că penalitățile solicitate de A.V.A.S. derivă din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 19 martie 2002, pretențiile sale având ca temei de drept răspunderea civilă contractuală, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege care să antreneze o astfel de răspundere, respectiv existența prejudiciului, legătura de cauzalitate și culpa debitorului; că penalitățile aferente clauzei de la art. 9.8 și 9.21 din contract au fost calculate în baza unei clauze informe, nearătându-se la ce se calculează penalitatea de 30%; că în raport de înscrisurile aflate în dosarul de fond, pârâta a probat că A.V.A.S. a fost cea care a inițiat programul de restructurare a personalului societății indicând cauzele care au determinat această situație, că au fost plătite indemnizațiile reprezentanților A.G.A.

și Consiliului de Administrație al societății, până la data menținerii acestora în funcție; că pârâta și-a realizat investițiile pentru 2003 - 2005, că nedepunerea de către pârâtă a declarației pe proprie răspundere cu privire la modul de îndeplinire a acestor obligații nu-i dă dreptul A.V.A.S.-ului să solicite penalități în cuantum de 363.512,88 ron, în condițiile în care nu există o clauză în acest sens în contractul din 19 martie 2002. Pentru aceste penalități nu s-a precizat în concret în ce a constat obligația contractuală nerespectată, nefiind depusă anexa la contract despre care se face vorbite în clauzele cuprinse la art. 9.13.3 și art. 9.13.4 și respectiv despre ce teren este vorba conform celor menționate la art. 9.13.5 și art. 9.13.13.2.

În ceea ce privește penalitățile aferente clauzei de la art. 9.13.6 din contract, s-a reținut că nu a fost depusă anexa la contract, situație în care calculul efectuat de A.V.A.S. detaliat pe fiecare an investițional cu sumele nerealizate nu este dovedit, cu atât mai mult cu cât această clauză prevedea realizarea unei investiții valorice în sumă de 450.480 euro și nu investiții fizice concrete. Referitor la penalitățile aferente clauzei de la art. 9.18 din contract, calculate conform art. 9.16.1 pentru nerespectarea obligației de efectuare a unor investiții garantate în termenele prevăzute în anexele din contract, s-a reținut că nu au fost depuse nici aceste anexe, nefiind probate obligațiile pârâtei pe ani investiționali și nici scadența acestor obligații, iar cu privire la penalitățile aferente clauzei de la art. 9.13.7 din contractul A.V.A.S.

nu s-au depus anexele, rapoartele cenzorilor, situație în care susținerile acesteia nu au putut fi verificate. Împotriva menționatei decizii, reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 - art. 316, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile contractului de vânzare - cumpărare de din 19 martie 2002, art. 969, art. 970, art. 1088 C. civ., și dispozițiile O.G. nr. 25/2002, modificată, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, pentru administrarea de probe noi, iar în subsidiar modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea în tot a încheierilor din 17 octombrie 2006 și din 16 ianuarie 2007 și în parte a sentinței de la fond în sensul admiterii acțiunii sale și a menținerii sentinței pe aspectul respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâtă.

În criticile formulate recurenta - reclamantă susține în esență următoarele: - că instanța de apel, în raport de complexitatea cauzei, nu și-a exercitat rolul activ, încălcând dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., în stabilirea situației reale, în aplicarea corectă a legii și administrării probelor necesare pentru pronunțarea unei hotărâri corecte; - motivarea instanței de apel în sensul condiționării acțiunii comerciale de probarea prejudiciului este de neacceptat întrucât lipsește de efect juridic clauzele penale din contractele comerciale, că neîndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege pentru instituirea răspunderii contractuale a pârâtei, este generată de o confuzie de drept în privința raportului comercial existent între părțile în litigiu, situație în care debitorul se află de drept în întârziere de la data la care datoria sa a devenit exigibilă, creditorul obligației având doar sarcina să facă dovada datoriei ajunse la scadență și neonorării ei de debitor, astfel că în raport de clauza penală pârâta datorează penalitățile solicitate.

Referitor la Încheierea din 17 octombrie 2006 prin care Tribunalul București a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, și a respins cererea A.V.A.S. ca prescrisă pentru suma de 260.517,564 ron, reprezentând penalități pentru neprezentarea în termen la A.V.A.S. a dovezii privind înregistrarea garanției reale mobiliare, recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind termenul general de prescripție, în cauză fiind aplicabile dispozițiile speciale ale art. 262 din O.G. nr. 25/2002, astfel că în raport de data transferului dreptului de proprietate din 12 aprilie 2002 și termenul de prezentare a înregistrării gajului, 6 mai 2002, nu s-a depășit termenul legal, care începe să curgă de la data încheierii perioadei de investiții prevăzută în contract.

Recurenta - reclamantă susține că în raport de dispozițiile O.G. nr. 25/2002 prescripția pentru dreptul A.V.A.S. de a aplica sancțiuni pentru comunicarea cu întârziere a dovezii de constituire a gajului începe să curgă de la data împlinirii ultimei scadențe investiționale, și anume din anul 2007 și nu de la data transmiterii dovezii privind gajul în 2002, cum greșit au stabilit instanțele și că la data introducerii acțiunii, în anul 2006, obligațiile de investiții se aflau în curs de derulare, situație în care este îndreptățită să solicite aceste penalități, și că față de dispozițiile speciale din materia privatizării este în termen chiar și în acest moment.

Față de această situație, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, schimbarea în tot a Încheierii din 17 octombrie 2006 a Tribunalului București, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 260.517,564 ron, aceasta urmând să fie analizată în contextul motivelor de recurs. Referitor la Încheierea din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului București prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de A.V.A.S. în privința cererii reconvenționale formulate de pârâtă, recurenta susține că soluția este greșită, în raport de dispozițiile art. 1021 C. civ. și de soluția pronunțată prin sentința nr. 421 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1224 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost ignorată de instanțe.

Față de această situație a cerut admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea în tot a Încheierii din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului București și respingerea cererii reconvenționale a pârâtei pentru autoritate de lucru judecat. În continuarea motivelor de recurs, recurenta - reclamantă A.V.A.S. București a prezentat pe larg motivele acțiunii sale introductive, reluând susținerile în baza cărora a cerut obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând penalități și nerespectarea obligațiilor asumate prin clauzele cuprinse în contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 19 martie 2002. Pârâta Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Recursul reclamantei este nefondat. Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinită niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Prima critică a recurentei - reclamante prin care susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de instanța de apel nu se confirmă în condițiile în care aceasta în baza probelor administrate în cauză a stabilit corect situația de fapt, cadrul procesual real și dispozițiile legale aplicabile. Prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, ca formă a privatizării prevăzută de O.G.

nr. 88/1997, modificată și completată, s-au instituit clauze penale constând în obligarea pârâtei la penalități procentuale raportate la prețul vânzării pentru nerealizarea, realizarea cu întârziere ori realizarea necorespunzătoare a programelor de investiții din caietul de sarcini, parte integrantă a contractului.

Ori în acest context, cum reclamanta și-a întemeiat penalitățile solicitate ca derivând din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 19 martie 2002, pe răspunderea civilă contractuală, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod corect a reținut că antrenarea răspunderii civile contractuale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial cauzat creditorului, cert și bine determinat ca întindere, legătura de cauzalitate între fapta debitorului (încălcarea obligațiilor contractuale) și prejudiciul suferit, și culpa debitorului, condiții care în cauză nu au fost îndeplinite.

Pentru a opera răspunderea civilă în temeiul acestor clauze penale, reclamanta trebuie să arate că pârâta nu a realizat ori nu a îndeplinit la termen acele obligații specifice din contract și că această încălcare contractuală se datorează exclusiv culpei sale și nu faptei unui terț, conduitei reclamantei sau forței majore. Este adevărat că penalitățile solicitate de reclamantă derivă din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 19 martie 2002, că pretențiile sale au ca temei răspunderea civilă contractuală, dar numai existența clauzelor penale și a obligațiilor de investiții asumate de pârâtă a fi realizate în termenele contractuale stabilite nu sunt suficiente pentru a atrage răspunderea contractuală a pârâtei, pe temeiul și în limitele clauzelor penale inserate în contract.

Una din particularitățile răspunderii contractuale constă tocmai în posibilitatea evaluării anticipate de către părțile contractante a daunelor - interese sub forma clauzei penale conform dispozițiilor art. 1066 C. civ. Ori situația de fapt și de drept a fost stabilită de instanța de apel prin evaluarea și interpretarea corectă a tuturor probelor administrate în cauză, fiind dată semnificația corespunzătoare contractului încheiat de părți, iar reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului pe care l-a suferit, urmare nerespectării clauzelor contractului și a efectelor sale.

Nu poate fi reținută nici critica recurentei - reclamante ce vizează Încheierea de ședință din 17 octombrie 2006 a Tribunalului București prin care susține că greșit s-a admis excepția prescripției dreptului său material la acțiune, excepție invocată din oficiu de instanță, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 260.517,564 ron reprezentând penalități pentru neexecutarea obligației de prezentare a pârâtei în termen de 15 zile lucrătoare de la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor sau semnării noilor contracte de garanție reală mobiliară, a dovezii înregistrării garanției reale mobiliare, conform clauzei 9.15.5 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 19 martie 2002. Cum transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor s-a făcut la 12 aprilie 2002, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de clauza mai sus menționată în contract, obligația pârâtei de a prezenta dovada înregistrării garanției reale mobiliare a devenit scadentă la 6 mai 2002, dată la care s-a născut dreptul reclamantei de a cere penalități pentru nerespectarea obligației prevăzute la art. 9.15.5, în mod corect au apreciat instanțele că sunt prescrise pretențiile A.V.A.S.

pentru suma de 260.517,564 ron, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, împlinindu-se la 6 mai 2005, deci anterior introducerii acțiunii de către A.V.A.S., care s-a făcut la 31 martie 2006. Susținerea recurentei - reclamante că în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de art. 262 din O.G. nr. 25/2002 nu poate fi primită, întrucât textul la care aceasta face trimitere are în vedere nerealizarea sau realizarea parțială a angajamentului investițional, care în fapt reprezintă o altă obligație decât cea asumată la art. 9.15.5 din contract. Nefondată este și critica recurentei reclamante A.V.A.S.

București privind respingerea excepției autorității de lucru judecat cu privire la cererea reconvențională a pârâtei, în raport de soluția pronunțată de Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 421 din 3 octombrie 2005, soluționată prin Încheierea din 16 iulie 2007 de Tribunalul București, în mod corect reținându-se în cauză neîndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 1201 C. civ., cele două cereri având obiect diferit. În consecință, Curtea apreciază că decizia din apel este temeinică și legală și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta reclamantă va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.950 lei către intimata pârâtă Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 338 din 26 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta A.V.A.S. București la 5.950 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.