ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1945/2008

Ședința publică de la 4 iunie 2008 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 27 noiembrie 2006, sub nr. 41052/3/2006, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pârâtul C.N., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună: - obligarea pârâtului la efectuarea investiției pentru protecția mediului în sumă de 15.040 RON, cu scadență la 1 ianuarie 2004, obligație ce a fost asumată conform clauzei 8.9 alin. (7) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DIL 3 din 28 ianuarie 2000; - obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la executarea obligației.

În apărare, pârâtul a depus întâmpinare la dosar, la data de 9 martie 2007, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 12 martie 2007, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale. Prin sentința comercială nr. 3380 din 12 martie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 27 aprilie 2007, sub nr. 1556/98/2007 (număr în format vechi: 537/COM/2007). Prin sentința comercială nr. 654/F din 7 iunie 2007, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S.

împotriva pârâtului C.N. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. București la data de 9 iulie 2007, motivele de apel fiind depuse la dosar, în termen, la aceeași dată. Intimatul-pârât C.N. a depus întâmpinare la dosar, la data de 16 octombrie 2007, solicitând respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței comerciale nr. 654 din 7 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă. Prin decizia comercială nr. 455 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul formulat de apelanta A.V.A.S.

împotriva sentinței comerciale nr. 654 din 7 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în dosarul nr. 1556/98/2007, în contradictoriu cu intimatul C.N.; a schimbat sentința apelată; a admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul la efectuarea investiției pentru protecția mediului în sumă de 15.040 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. DIL 3/29 ianuarie 2000 și a respins cererea privind obligarea pârâtului la daune cominatorii, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele aspecte: Instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor administrate, respingând în mod eronat acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

Pârâtul intimat și-a asumat obligația de efectuare a investiției pentru protecția mediului în sumă de 15.040 lei cu scadența la 1 ianuarie 2004, prin art. 89 alin. (7) din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. DIL 3 din 29 ianuarie 2000. Din actele aflate la dosar, rezultă că sumele cu care cumpărătorul a finanțat societatea au fost folosite în alte scopuri decât pentru protecția mediului, respectiv pentru cheltuieli curente de întreținere, salarii, taxe și impozite, litigii, etc. Prin contractul obligatoriu între părți, conform art. 969 C. civ., părțile au stabilit modalitatea concretă de îndeplinire a obligațiilor contractuale. În absența unui acord al părții cocontractante, prima instanță a dat girul pârâtului de a schimba obiectivele stabilite în programul de conformare.

Nici din dispozițiile O.G. nr. 25/2002 nu se poate reține existența unei situații de exonerare de răspundere în ce privește îndeplinirea obligațiilor contractuale de efectuare a investițiilor asumate prin procesul de privatizare. Folosirea de către societate a sumelor aportate de pârâtul cumpărător nu poate echivala cu efectuarea obligației de investiții, atâta timp cât așa cum a recunoscut și pârâtul-intimat prin întâmpinare, sumele respective au fost folosite în alte scopuri decât cele stabilite prin contract. Pentru ca obligațiile asumate prin contractul de privatizare să se execute, cumpărătorul trebuia să transmită pentru fiecare an investițional, un certificat semnat de cenzorii societății care să ateste valoarea investițiilor efectuate de cumpărător.

Din documentele dosarului nu rezultă că obligația de investiții asumată prin contract ar fi fost îndeplinită la termenele convenite și pentru obiectivele stabilite contractual. Curtea de apel a apreciat că nu este însă întemeiată cererea apelantei-reclamante privind daunele cominatorii, în raport de modificarea dispozițiilor art. 580 3 alin. (5) C. proc. civ., introdusă prin Legea nr. 459/2006. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta A.V.A.S. solicită admiterea lui și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privitor la obligarea intimatului-pârât la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 RON pe zi de întârziere, criticând această decizie, în esență, pentru următoarele motive: Dacă instanța de apel consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 580 5 C. proc.

civ., problema de drept ce urmează a fi supusă dezlegării instanței de control judiciar este dacă reglementarea introdusă prin secțiunea IV din capitolul VI al Cărții a V-a C. proc. civ. a avut scopul de a înlătura instituția daunelor cominatorii, după intrarea în vigoare a art. 580 2 – 580 5 C. proc. civ., prin care sunt reglementate amenzile cominatorii, pornind de la considerentul că în ambele situații se urmărește asigurarea executării obligațiilor de „a face” sau de „a nu face”, constând în faptul personal al debitorului. Se mai susține, după o expunere cu privire la rolul daunelor cominatorii și modul lor de calcul, că amenda cominatorie se circumscrie fazei de executare silită și se face venit la bugetul de stat, iar faptul că art. 580 3 C. proc.

civ. reglementează amenda cominatorie fără referire la daunele cominatorii nu poate valora o „abrogare” implicită a acestei instituții, textul reglementând o modalitate suplimentară de constrângere a debitorului obligației de „a face” sau de „a nu face”. Mai mult, prin Decizia XX din 12 decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, a hotărât că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile, conform art. 580 3 C. proc. civ. Intimatul-pârât C.N. a depus întâmpinare la dosar la data de 28 martie 2008, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă și menținerea în tot a deciziei comerciale nr. 455 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială.

Examinând recursul reclamantei A.V.A.S., prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel, ca și instanța de fond, au făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 580 3 C. proc. civ. atunci când au respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la daune cominatorii. Este nefondată critica recurentei privitoare la înlăturarea instituției daunelor cominatorii după intrarea în vigoare a art. 580 2 – 580 5 C. proc. civ., prevederea din alin. (5) al art. 580 3 C. proc. civ., potrivit căreia „ pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii” având deplină aplicare în speță. Acest text își are deplină aplicare în speță și pentru că suntem, în mod evident, în raport de modul de formulare a acțiunii reclamantei, într-o obligație de a face, respectiv de efectuare a unei investiții, conform obligației asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Mai mult, în raport de cea de-a doua critică formulată de reclamantă, este de precizat, pe de o parte, că decizia în interesul legii nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată în condițiile în care prevederile de la acel timp ale art. 580 3 C. proc. civ. nu interziceau în mod expres, cum o fac în prezent, acordarea de daune cominatorii, iar, pe de altă parte, că, după ce reglementează amenda civilă la care instanța poate obliga debitorul pentru neexecutarea obligației de a face, art. 580 3 , în alineatul 5, interzice expres acordarea de daune cominatorii, așa încât susținerea recurentei este eronată. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 455 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2008.