ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1092/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1092/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Contestatoarea Asociația A.B.P. a solicitat prin

contestație la executare, în contradictoriu cu A.D.S., anularea titlului

executoriu emis de creditor prin scrisoarea din 12 octombrie 2005 și

suspendarea executării până la soluționarea contestației.

Judecătoria Oltenița, prin

sentința civilă nr. 1725 din 28 noiembrie 2005 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, făcând în cauză

aplicațiunea art. 45 din OUG nr. 51/1998.

Curtea de Apel București,

prin sentința comercială nr. 108 din 7 mai 2007, a respins excepția

inadmisibilității contestației, a admis cererea contestatoarei și a anulat

titlul executoriu emis de A.D.S. prin scrisoarea din 17 octombrie 2005.

Instanța de fond a reținut

în esență că prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiat la 6

decembrie 2000 s-a prevăzut obligația contestatoarei de a realiza pe o perioadă

de 5 ani un program de măsuri pentru protecția mediului, program realizat prin

investițiile avizate în 2002, A.D.S. comunicând acordul său pentru diminuarea

investiției la 14.500 dolari S.U.A.

Pe de altă parte, Curtea de Apel

a constatat că A.D.S. nu are un titlu executoriu, contractul fiind încheiat

înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 64/2005.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate, intimata A.D.S. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998 ce obligau pe reclamant ca înainte de chemarea în judecată să comunice

cererea și actele pe care se întemeiază, a apreciat greșit că prevederile art. 2

din O.U.G. nr. 64/2005 nu pot fi aplicate retroactiv și implicit lipsa

caracterului executoriu al contractului din 2000.

Mai susține recurenta că nu

sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea contestației în anulare,

niciunul din cele trei cauzuri în care poate fi exercitată această cerere

neexistând Normele de procedură instituite prin O.U.G. nr. 64/2005 sunt de imediată

aplicare și au în vedere momentul executării contractelor independent de lege

sub imperiul căreia s-au născut.

Pe fondul cauzei recurenta

mențționează nerealizarea programului de investiții, raportul de expertiză

înprinzând concluzii nelegale și netemeinice. Pentru reducerea valorii

investițiilor pentru protecția mediului era necesară încheierea unui act

adițional care să respecte prevederile art. 10 și art. 16 din O.G. nr. 25/2002,

iar A.D.S. deși a aprobat încheierea unui act de diminuare a obligațiilor de

investiție, a menționat retragerea lui în termen de 60 de zile dacă nu sunt

respectate, de către cumpărător, condițiile actului.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Prevederile art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998 stabilesc excepțiile de la regula potrivit căreia reclamantul este

obligat să comunice cererea sa și actele pe care se întemeiază, înainte de

depunerea acestora în instanță, iar una dintre acestea, astfel cum judicios a

considerat instanța de fond, este și contestația la executare, întrucât natura

juridică a acesteia este mixtă, de cale de atac și acțiune în anulare.

Fiind un mijloc procedural

de desființa a actelor de executare vătămătoare în condițiile în care

executarea se pornește printr-un alt act decât o hotărâre judecătorească,

contestatorul poate invoca motive de fond, adică apărări cu privire la

existența sau valabilitatea creanței.

În privința caracterului

executoriu al contractului, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

principiilor de drept. Ori de câte ori o lege ulterioară modifică efectele

viitoare ale unor specii de contracte pentru satisfacerea unor interese de

ordine publică, trebuie să se considere că dispoziția modificatoare a legii

ulterioare se aplică și efectelor nerealizate ale contractului încheiat

anterior pentru considerentul că interesul public trebuie să aibă un caracter

de prevalență și uniformitate erga omnes, în fața acordului de voință al

părților.

Pe fondul cauzei însă,

probatoriile administrate au evidențiat realizarea măsurilor programului de

investiții confirmate atât de recurentă cât și de rapoartele vizate de cenzorii

societății și A.P.M.

Evocarea propriei culpe în

privința diminuării investițiilor de mediu asumate prin contract, împotriva prevederilor

legale (art. 10 O.G. nr. 25/2005) nu poate fi de natură să atragă răspunderea

contestatorului, iar condiția retragerii acordului în termen de 60 zile nu s-a

realizat astfel încât cumpărătorul va fi considerat că și-a executat

obligațiile contractuale.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței comerciale 108 din 7

mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 108

din 7 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2008.