ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5342/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

iulie 2004, reclamanta A.V.A.S. s-a solicitat ca pârâtul Î.P.I. să fie obligat

la efectuarea investițiilor de mediu în valoare de 28.500.000 lei, conform

clauzei 8.9.6, coroborată cu anexa 4 din contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni din 24 martie 2000, obligație scadentă la 7 iulie 2003.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința nr. 12463 din 12 noiembrie 2004, a respins acțiunea

reclamantei.

Hotărârea a fost confirmată prin

decizia nr. 334 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, prin care s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului.

S-a reținut în considerentele

deciziei că însăși reclamanta a recunoscut că pârâtul a realizat lucrările de

investiție pentru protecția mediului prevăzută în contract, fiind fără

relevanță din ce sursă s-au efectuat, întrucât finalitatea urmărită prin clauza

contractuală, era aceea de a proteja mediul înconjurător, situația care este de

interes public.

Împotriva acestei decizii reclamanta

A.V.A.S. București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că instanța nu a cercetat textele

de lege invocate de reclamantă, respectiv art. 3 alin. (2), art. 11 alin. (1)

și art. 12 din O.G. nr. 25/2002, critici ce se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

S-au invocat și dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în sensul că decizia instanței de apel a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, în speță a O.G. nr. 25/2002 și a prevederilor

contractului încheiat între părți.

S-a susținut că intimata în calitate

de cumpărător nu a făcut dovada efectuării investițiilor din surse proprii,

conform obligațiilor asumate prin contract. Că în speță sunt aplicabile

dispozițiile O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare,

întrucât potrivit actului adițional contractul încheiat între părți se afla în

derulare.

Recursul nu este fondat.

Părțile au încheiat contractul de

vânzare cumpărare acțiuni din 24 martie 2000, prin care intimatul-pârât a

dobândit un număr de 13.435 acțiuni în valoare de 335.875 mii lei, reprezentând

92,008 % din valoarea capitalului social subscris al SC R.C. SA.

La punctul 8.9.6, s-a inserat clauza

conform căreia pârâtul s-a obligat să efectueze investițiile cuprinse în avizul

de mediu din 25 ianuarie 2000, pentru realizarea măsurilor cuprinse în

programul pentru conformare, potrivit anexelor 4 și 4-a, cu o extindere minimă

de 28.500.000 lei.

În vederea executării acestor

obligații, intimatul-pârât a încheiat cu SC B.A. SRL contractul de prestări

servicii din 14 septembrie 2004, în valoare de 95.230.940 lei.

Lucrările au fost efectuate și

achitate integral, conform chitanței din 5 octombrie 2001 și procesului verbal

de stingere a datoriilor din aceeași dată.

Critica recurentei că aceste lucrări

au fost executate și achitate de SC R.C. SA și nu de intimatul-cumpărător nu

are temei legal, cât timp în clauza de la punctul 8.9.6 din contract nu s-a

stipulat ca lucrările să fie efectuate din surse proprii așa cum s-a susținut.

Deși recurenta a invocat că lucrările

executate de intimat reprezintă doar o parte din măsurile prevăzute în anexele

la contract, nu a făcut dovezi în ce constau lucrările pretins a fi neexecutate

de acesta.

Motivul întemeiat pe art. 304 pct. 7

C. proc. civ., că instanța de apel nu a examinat critica privind aplicarea

prevederilor art. 3 alin. (2), art. 11 alin. (1) și art. 12 din O.G. nr. 25/2002,

va fi înlăturat, întrucât nu are temei legal, cât timp lucrările au fost

executate la 5 octombrie 2001, iar O.G. nr. 25 a intrat în vigoare în anul

2002.

Deci, nu ne aflăm în prezența unui

contract ce se afla în derulare la data adoptării O.G. nr. 25/2002, așa cum s-a

susținut de către recurentă.

Pentru toate aceste considerente, se

constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul

declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 334 din 19

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.