ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5022/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 5603

din 30 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S.

București, împotriva pârâtei SC T.C. SRL, pentru obligarea acesteia la efectuarea

investițiilor pentru protecția mediului, conform cap. 8 clauza 8.9 din

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 19 octombrie 2000.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a formulat apel, iar prin decizia comercială nr. 609 din 4 noiembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, acesta

a fost respins, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, anterior formulării acțiunii, pârâta a realizat

investiția de mediu până la concurența sumei de 375.000.000 lei, fapt recunoscut

și de către reclamantă, iar prin O.P. din 19 ianuarie 2004 s-a realizat și

restul investiției, în sumă de 618.000.000, sumă decontată societății beneficiare,

obținându-se și autorizația de mediu.

S-a apreciat, prin urmare, în

limitele investirii instanței, acțiunea având ca obiect obligarea la

îndeplinirea efectivă a investiției și nu îndeplinirea obligațiilor privitoare

la angajamentul care se referă la confirmarea nerealizării investiției că, nu

se mai poate dispune, față de probele administrate, încă o dată, obligarea

pârâtei la îndeplinirea aceleiași obligații.

Reclamanta a formulat recurs,

motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat, în

esență, că instanța de apel și instanța de fond au încălcat dispozițiilor art. 969

C. civ. și prevederile O.G. nr. 25/2002, modificată, deoarece, potrivit clauzei

din contract, cumpărătorul s-a obligat să transmită anual vânzătorului un

raport vizat de cenzorii societății care să conțină informațiile și documentele

prevăzute în anexa la contract și să ateste îndeplinirea investițiilor,

potrivit art. 11 din O.G. nr. 25/2002, iar potrivit art. 12 din același act

normativ, actele trebuiau confirmate de autoritatea de mediu competentă. Ori,

ordinele de plată depuse de pârâtă nu fac probă legală în acest sens, încât, în

lipsa acestor dovezi, acțiunea trebuia admisă.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că proba realizării

investițiilor de mediu trebuie făcută în condițiile prestabilite prin contract

și potrivit legii dar, aceasta este o chestiune de fapt și nerealizarea

efectivă a obligațiilor asumate de a transmite anual vânzătorului un raport

vizat de cenzorii societății care să conțină astfel de informații și actele

aferente, este lipsit de relevanță juridică sub aspectul răspunderii în

condițiile art. 11 din O.G. nr. 25/2002, atât timp cât s-a dovedit, în cauză,

cu respectarea dispozițiilor art. 12 din același act normativ, că societatea

comercială posedă deja autorizație de mediu, fiind avute în vedere sumele

stabilite prin contract și virate în contul acestora de către investitor.

Așa fiind, se constată că în mod

legal instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond recursul fiind

nefondat, încât va fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) București, împotriva deciziei nr. 609

din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2005.