ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 913/2007

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta A.V.A.S.

București a solicitat obligarea pârâtului F.V. la efectuarea investițiilor în

sumă de 400.000 lei scadente la 31 decembrie 2000 la societatea privatizată SC

T.C. SA astfel cum rezultă din contractul de vânzare de acțiuni nr. 6/2000, cât

și obligarea la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere de la

data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației.

Tribunalul Satu Mare, prin

sentința civilă nr. 511 din 14 noiembrie 2005, a admis acțiunea și a obligat pe

pârât la efectuarea investiției de 400.000 lei, cu termen scadent la 31

decembrie 2000, la societatea T.C. SA, sub sancțiunea plății de daune

cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitive

a hotărârii.

A fost respinsă cererea de

chemare în garanție împotriva SC T.C. SA.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul s-a obligat prin contractul de

privatizare și actul adițional, conform clauzei de la art. 8.9 alin. (6) pct. e

să investească în societatea T.C. SA suma de 400.000 lei pentru protecția mediului

și să prezinte dovezi conform O.G. nr. 25/2002 și H.G. nr. 489/2003, art. 6.

În apelul pârâtului, Curtea

de Apel Oradea, prin decizia nr. 61 din 3 mai 2006, a respins, ca nefondat,

acest apel apreciind că nu s-a dovedit cu acte realizarea investițiilor. Se mai

arată că dacă există obiective generatoare de poluare, reclamanta poate stabili

cu vânzătorul, prin act adițional, noi obiective de realizat, până la concurența

valorii obligațiilor asumate.

Împotriva aceste decizii a

declarat recurs pârâtul F.V. invocând motive ce se încadrează în motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că, în mod greșit

a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece pârâtul F.V.

a pierdut pachetul de acțiuni majoritar ca urmare a înstrăinării în baza unei

hotărâri judecătorești.

O altă critică privește

greșita aplicare a art. 8 pct. 9 alin. (6) din contract privind investițiile.

Ceea ce producea poluarea era centrala termică și aceasta a fost demolată. De

altfel, considerându-se îndeplinite condițiile de mediu impuse de autoritatea

în domeniu, s-a eliberat autorizația de mediu nr. 395 din 7 august 2001, autorizația

nr. 492 din 1 iulie 2003, reînoită an de an inclusiv pentru anul 2006.

Recursul pârâtului este

fondat pentru următoarele considerente:

Se constată că prin

contractele de vânzare-cumpărare din 2006 depuse la dosarul de recurs au fost

înstrăinate un număr de 6 active ale SC T.C. SA, pentru acestea nemaiexistând

obligația de realizare a investițiilor de mediu deoarece nu se mai află în

patrimoniul societății.

Pe de altă parte,

autorizația de mediu nr. 492 din 1 iulie 2003 a fost revizuită și o nouă

aprobare s-a dat prin actul nr. 11 din 27 iunie 2005 pentru platforma industrială

din Carei, Str. Uzinei, prelungită la zi.

Dovedindu-se respectarea

obligațiilor de mediu, cu actele noi depuse în recurs, rezultă că acțiunea este

fără obiect deoarece nu mai există surse de poluare pentru care s-ar impune

investiții cu scopul de înlăturare a efectelor poluate.

În ceea ce privește critica

referitoare la respingerea excepției calității procesuale pasive, aceasta este

neîntemeiată având în vedere că aprecierea calității s-a făcut corect la data

introducerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul F.V.

Modifică decizia nr. 61 din

3 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, în sensul că admite apelul pârâtului

declarat împotriva sentinței nr. 511 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu

Mare, pe care o schimbă în tot și respinge acțiunea reclamantei A.V.A.S.

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 28 februarie 2007.