ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 913/2007

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta A.V.A.S. București a solicitat obligarea pârâtului F.V. la efectuarea investițiilor în sumă de 400.000 lei scadente la 31 decembrie 2000 la societatea privatizată SC T.C. SA astfel cum rezultă din contractul de vânzare de acțiuni nr. 6/2000, cât și obligarea la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației. Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 511 din 14 noiembrie 2005, a admis acțiunea și a obligat pe pârât la efectuarea investiției de 400.000 lei, cu termen scadent la 31 decembrie 2000, la societatea T.C. SA, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitive a hotărârii.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție împotriva SC T.C. SA. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul s-a obligat prin contractul de privatizare și actul adițional, conform clauzei de la art. 8.9 alin. (6) pct. e să investească în societatea T.C. SA suma de 400.000 lei pentru protecția mediului și să prezinte dovezi conform O.G. nr. 25/2002 și H.G. nr. 489/2003, art. 6. În apelul pârâtului, Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 61 din 3 mai 2006, a respins, ca nefondat, acest apel apreciind că nu s-a dovedit cu acte realizarea investițiilor. Se mai arată că dacă există obiective generatoare de poluare, reclamanta poate stabili cu vânzătorul, prin act adițional, noi obiective de realizat, până la concurența valorii obligațiilor asumate.

Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâtul F.V. invocând motive ce se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece pârâtul F.V. a pierdut pachetul de acțiuni majoritar ca urmare a înstrăinării în baza unei hotărâri judecătorești. O altă critică privește greșita aplicare a art. 8 pct. 9 alin. (6) din contract privind investițiile. Ceea ce producea poluarea era centrala termică și aceasta a fost demolată.

De altfel, considerându-se îndeplinite condițiile de mediu impuse de autoritatea în domeniu, s-a eliberat autorizația de mediu nr. 395 din 7 august 2001, autorizația nr. 492 din 1 iulie 2003, reînoită an de an inclusiv pentru anul 2006. Recursul pârâtului este fondat pentru următoarele considerente: Se constată că prin contractele de vânzare-cumpărare din 2006 depuse la dosarul de recurs au fost înstrăinate un număr de 6 active ale SC T.C. SA, pentru acestea nemaiexistând obligația de realizare a investițiilor de mediu deoarece nu se mai află în patrimoniul societății. Pe de altă parte, autorizația de mediu nr. 492 din 1 iulie 2003 a fost revizuită și o nouă aprobare s-a dat prin actul nr. 11 din 27 iunie 2005 pentru platforma industrială din Carei, Str. Uzinei, prelungită la zi.

Dovedindu-se respectarea obligațiilor de mediu, cu actele noi depuse în recurs, rezultă că acțiunea este fără obiect deoarece nu mai există surse de poluare pentru care s-ar impune investiții cu scopul de înlăturare a efectelor poluate. În ceea ce privește critica referitoare la respingerea excepției calității procesuale pasive, aceasta este neîntemeiată având în vedere că aprecierea calității s-a făcut corect la data introducerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul F.V. Modifică decizia nr. 61 din 3 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, în sensul că admite apelul pârâtului declarat împotriva sentinței nr. 511 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, pe care o schimbă în tot și respinge acțiunea reclamantei A.V.A.S. București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 februarie 2007.