ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

la Tribunalul Hunedoara, reclamanta A.P.A.P.S. București a solicitat obligarea

pârâtului M.M. la plata sumei de 11.900 dolari S.U.A., reprezentând penalități

calculate conform art. 8.9 pct. 8 din protocolul de vânzare-cumpărare de acțiuni

din 24 aprilie 2000. S-a motivat în susținerea acțiunii că pârâtul nu a

realizat investițiile la care s-a angajat, la termenul scadent. S-a cerut și

obligarea la daune cominatorii.

Prin sentința nr. 492/2004 acțiunea

reclamantei a fost admisă așa cum a fost formulată, s-a dispus obligarea

pârâtului la realizarea investițiilor în valoare de 119.000 dolari S.U.A.,

precum și la plata de daune cominatorii de 100.000 lei /zi de întârziere de la

data pronunțării hotărârii și până la realizarea investițiilor.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că

investițiile au fost realizate parțial prin înlocuirea parcului auto uzat cu

autovehicule care respectă normele de mediu, parte prin înregistrarea în contul

curent al unității a sumelor de investit, în cuantum de 157.367 dolari S.U.A.

în conformitate cu modalitățile alternative de realizare a investițiilor

reglementate de O.G. nr. 25/2002 (art. 27 alin. (1)).

Prin decizia nr. 56 din 14 martie 2005,

Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul petentei, a constatat că investiția a

fost realizată integral în modalitățile reglementate de O.G. nr. 25/2000 și cu

obligația asumată prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni.

Prin consecință a fost schimbată în

parte hotărârea atacată în sensul că au fost respinse capetele de cerere

privind obligarea pârâtului la realizarea investițiilor și plata daunelor

cominatorii.

S-a menținut obligarea pârâtului la

plata penalităților pentru nerealizarea investițiilor la termenele scadente.

Împotriva acestei ultime hotărâri

reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A

fost invocat motivul de modificare a deciziei prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Astfel, se susține că greșit

instanța de apel a admis apelul pârâtei și a considerat că investițiile la care

s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 24 aprilie 2000

clauzele 8.9.7. Că s-a ajuns la pronunțarea deciziei printr-o greșită

interpretare a prevederilor art. 11 din O.G. nr. 25/2002, care obligă ca

realizarea investițiilor să fie dovedite prin certificatul emis de comisia de

cenzori a cumpărătorului.

Critica este neîntemeiată iar

instanța a reținut în baza înscrisurilor aflate la dosar fond, în mod just că

investițiile au fost realizate, situație față de care în conformitate cu art. 26

din O.G. nr. 25/2000 cumpărătorul nu mai poate fi obligat la realizarea din nou

a investițiilor ci doar la plata penalităților pentru nerealizarea lor la

termenul scadent, iar forma de realizare este cea prevăzută de art. 27 pct. 1

din ordonanță.

Este irelevantă pentru concluzia de

mai sus lipsa unui certificat al comisiei de cenzori atâta vreme cât

investitorul este o societate cu răspundere limitată, având unic acționar pe

administratorul firmei pârâtul intimat M.M.

Față de considerentele ce preced,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei nr. 56/ A din 14 martie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta A.V.A.S. să

plătească intimatului M.M. 500 RON cheltuieli de judecată.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.