ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3682/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2330 din 17 noiembrie 2004

pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC G.I.

SA și a fost obligată pârâta să achite SC R.I. SA suma

reprezentând contravaloarea în lei la data plății a 99.310 dolari

S.U.A. și să efectueze investiții la care s-a obligat prin

contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 23 iunie 2000.

A fost respinsă cererea

reconvențională înaintată de pârâtă împotriva reclamantei

pentru constatarea cuantumului investițiilor corespunzătoare

obligației de mediu la valoarea de 11.000 euro.

Pentru a pronunța

această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit art. 8.8.6.

din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 23 iunie 2000, pârâta

în calitate de cumpărător s-a obligat să efectueze la SC R.I. SA

începând cu 30 iulie 2000 investiții în sumă de 317.700 dolari S.U.A.,

iar în cazul neefectuării acestor investiții să

plătească o penalitate egală cu 30% din suma neînvestită.

S-a mai apreciat că

întocmirea unui studiu bilanț de mediu de către institutul de

cercetări din conținutul căruia rezultă că valoarea

investițiilor de mediu se ridică numai la suma de 11.000 euro nu o

exonerează pe pârâtă de obligația asumată prin contract.

Întrucât pârâta nu a

realizat în fapt investițiile de mediu, cererea reconvențională

a fost respinsă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC G.I. SA solicitând modificarea

hotărârii atacate în sensul admiterii doar în parte a acțiunii

și admiterea acțiunii reconvenționale cu consecința

scutirii pârâtei de plata sumei de 99.310 dolari S.U.A. și obligarea la

plata unor penalități conform clauzei 8.8.6. din contractul de

vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială de contencios administrativ, prin decizia nr. 54/A din 11

martie 2005 a respins apelul ca nefondat.

În pronunțarea acestei

hotărâri s-a reținut că pârâta nu a îndeplinit obligațiile

asumate prin contract, astfel că întemeiat a fost obligată la plata

penalităților de 30% din valoarea investiției neefectuată.

În ce privește

expertiza invocată de către pârâtă, prin care se

concluzionează un cost de ecologizare mai mic, de 11.000 euro,

instanța de apel a reținut că fiind o probă

extrajudiciară, nu produce efecte în condițiile în care clauzele din

contract au rămas nemodificate.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici:

-valoarea investițiilor

de mediu prevăzută în contract nu este reală, fiind în eroare la

semnarea contractului;

-greșit s-a

înlăturat expertiza extrajudiciară, efectuată de o autoritate

competentă, I.C.C. SA Satu Mare, care stabilește costul estimat al

lucrărilor de ecologizare la 11.000 euro, expertiză ce nu a fost

combătută. Instanța trebuia să admită o expertiză

extrajudiciară pentru stabilirea investițiilor de mediu.

În cursul

soluționării recursului, la cererea recurentei s-a admis suspendarea

judecății, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., determinat

de existența pe rol în curs de soluționare a acțiunii SC G.I. SA

– pârâta în cauză – pentru constatarea caducității clauzelor

cuprinse în art. 8.8.6. din contractul de vânzare cumpărare acțiuni

încheiat cu A.V.A.S. din 23 iunie 2000.

Cauza s-a repus pe rol,

pricina ce a format obiectul suspendării fiind soluționată prin

hotărâre definitivă și irevocabilă, decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, din

4 decembrie 2007, prin care s-a confirmat ca temeinică și legală

sentința de respingere a cererii de constatare a caducității

clauzelor 8.8.6. din contract.

În soluționarea

recursului se reține:

Prin contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni din 23 iunie 2000 în art. 8.8.6, cumpărătoarea

pârâtă s-a obligat să efectueze în SC R.I. SA ale cărei

acțiuni au făcut obiectul contractului, investiții de mediu,

începând cu 30 iulie 2000, în valoare de 317.700 dolari S.U.A.

Prin punctul 8.8.7. din

contract s-a prevăzut că, în cazul neefectuării

investițiilor de mediu, vânzătorul va plăti o penalitate de 30%

din suma rămasă neînvestită la sfârșitul fiecărui an

și cumulat.

Este necontestat faptul

neîndeplinirii obligației asumate, astfel că întemeiat instanța

a obligat pârâta la plata penalităților contractuale.

Susținerile recurentei

în sensul că valoarea investițiilor de mediu prevăzută în

contract este nereală, fiind exagerată și aceasta rezultă

din expertiza extrajudiciară efectuată, nu poate fi primită.

În primul rând, pârâta

trebuia ca anterior încheierii contractului să verifice sumele necesare

pentru investițiile de mediu, dacă suma propusă de A.V.A.S. era

reală.

Atât timp cât contractul a

fost semnat cu valoarea de la pct. 8.8.6. și nici ulterior nu s-a opus la

o modificare a contractului de comun acord, instanța nu are

competența de a modifica convenția părților.

De altfel, pârâta a încercat

modificarea contractului pe cale judecătorească, dar acțiunea a

fost respinsă.

Expertiza

extrajudiciară, intervenită după semnarea contractului,

întemeiat a fost înlăturată de instanță, întrucât în

condițiile în care s-ar fi reținut că produce efecte, ar fi

însemnat o acceptare a modificării unilaterale a convenției

părților, ceea ce contravine principiului acordului de

voință la încheierea contractului.

Așa fiind,

hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC R.I.E. SRL Petroșani împotriva deciziei

civile nr. 54/A/2005 din 11 martie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios-administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.