ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3682/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 2330 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC G.I. SA și a fost obligată pârâta să achite SC R.I. SA suma reprezentând contravaloarea în lei la data plății a 99.310 dolari S.U.A. și să efectueze investiții la care s-a obligat prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 23 iunie 2000. A fost respinsă cererea reconvențională înaintată de pârâtă împotriva reclamantei pentru constatarea cuantumului investițiilor corespunzătoare obligației de mediu la valoarea de 11.000 euro. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit art. 8.8.6.

din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 23 iunie 2000, pârâta în calitate de cumpărător s-a obligat să efectueze la SC R.I. SA începând cu 30 iulie 2000 investiții în sumă de 317.700 dolari S.U.A., iar în cazul neefectuării acestor investiții să plătească o penalitate egală cu 30% din suma neînvestită. S-a mai apreciat că întocmirea unui studiu bilanț de mediu de către institutul de cercetări din conținutul căruia rezultă că valoarea investițiilor de mediu se ridică numai la suma de 11.000 euro nu o exonerează pe pârâtă de obligația asumată prin contract. Întrucât pârâta nu a realizat în fapt investițiile de mediu, cererea reconvențională a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC G.I.

SA solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii doar în parte a acțiunii și admiterea acțiunii reconvenționale cu consecința scutirii pârâtei de plata sumei de 99.310 dolari S.U.A. și obligarea la plata unor penalități conform clauzei 8.8.6. din contractul de vânzare-cumpărare. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ, prin decizia nr. 54/A din 11 martie 2005 a respins apelul ca nefondat. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că pârâta nu a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, astfel că întemeiat a fost obligată la plata penalităților de 30% din valoarea investiției neefectuată. În ce privește expertiza invocată de către pârâtă, prin care se concluzionează un cost de ecologizare mai mic, de 11.000 euro, instanța de apel a reținut că fiind o probă extrajudiciară, nu produce efecte în condițiile în care clauzele din contract au rămas nemodificate.

Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: -valoarea investițiilor de mediu prevăzută în contract nu este reală, fiind în eroare la semnarea contractului; -greșit s-a înlăturat expertiza extrajudiciară, efectuată de o autoritate competentă, I.C.C. SA Satu Mare, care stabilește costul estimat al lucrărilor de ecologizare la 11.000 euro, expertiză ce nu a fost combătută. Instanța trebuia să admită o expertiză extrajudiciară pentru stabilirea investițiilor de mediu. În cursul soluționării recursului, la cererea recurentei s-a admis suspendarea judecății, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., determinat de existența pe rol în curs de soluționare a acțiunii SC G.I.

SA – pârâta în cauză – pentru constatarea caducității clauzelor cuprinse în art. 8.8.6. din contractul de vânzare cumpărare acțiuni încheiat cu A.V.A.S. din 23 iunie 2000. Cauza s-a repus pe rol, pricina ce a format obiectul suspendării fiind soluționată prin hotărâre definitivă și irevocabilă, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, din 4 decembrie 2007, prin care s-a confirmat ca temeinică și legală sentința de respingere a cererii de constatare a caducității clauzelor 8.8.6. din contract. În soluționarea recursului se reține: Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 23 iunie 2000 în art. 8.8.6, cumpărătoarea pârâtă s-a obligat să efectueze în SC R.I. SA ale cărei acțiuni au făcut obiectul contractului, investiții de mediu, începând cu 30 iulie 2000, în valoare de 317.700 dolari S.U.A.

Prin punctul 8.8.7. din contract s-a prevăzut că, în cazul neefectuării investițiilor de mediu, vânzătorul va plăti o penalitate de 30% din suma rămasă neînvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat. Este necontestat faptul neîndeplinirii obligației asumate, astfel că întemeiat instanța a obligat pârâta la plata penalităților contractuale. Susținerile recurentei în sensul că valoarea investițiilor de mediu prevăzută în contract este nereală, fiind exagerată și aceasta rezultă din expertiza extrajudiciară efectuată, nu poate fi primită. În primul rând, pârâta trebuia ca anterior încheierii contractului să verifice sumele necesare pentru investițiile de mediu, dacă suma propusă de A.V.A.S. era reală.

Atât timp cât contractul a fost semnat cu valoarea de la pct. 8.8.6. și nici ulterior nu s-a opus la o modificare a contractului de comun acord, instanța nu are competența de a modifica convenția părților. De altfel, pârâta a încercat modificarea contractului pe cale judecătorească, dar acțiunea a fost respinsă. Expertiza extrajudiciară, intervenită după semnarea contractului, întemeiat a fost înlăturată de instanță, întrucât în condițiile în care s-ar fi reținut că produce efecte, ar fi însemnat o acceptare a modificării unilaterale a convenției părților, ceea ce contravine principiului acordului de voință la încheierea contractului. Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.I.E. SRL Petroșani împotriva deciziei civile nr. 54/A/2005 din 11 martie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios-administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.