ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 278/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 noiembrie 2005 și precizată la 17 ianuarie 2006, reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta SC C.D.C.

SRL Tulcea solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 3.749.480.000 lei reprezentând penalități calculate conform art. 8.9 alin. (8) din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. TL 18 din 18 aprilie 2000 până la data de 20 octombrie 2004 urmare a nerealizării investiției de mediu asumate prin clauza 8.9.7 și a sumei de 784.229.175 lei reprezentând penalități calculate conform art. 8 octombrie 3 alin. final din contract, urmare nerealizării integrale a investiției pentru dezvoltare asumate prin clauza 8 octombrie 1. La 16 ianuarie 2006 pârâta formulează cerere reconvențională solicitând instanței să oblige pe reclamantă la revocarea reînscrierii ca acționar al SC S. SA, societate privatizată prin contractul în litigiu arătând că prin actul adițional din 14 decembrie 2000 art. 8.10 a fost modificat înlăturându-se astfel garanțiile inițial constituie asupra acțiunilor precum și că a realizat obligațiile investiționale, chiar dacă realizarea a fost făcută cu întârziere.

Prin sentința comercială nr. 8013 din 6 octombrie 2003, Tribunalul București, secția comercială, respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cererea reconvențională invocată de reclamanta pârâtă, admite în parte acțiunea principală și obligă pârâta să achite reclamantei suma de 78.678.000 lei ROL reprezentând penalități pentru efectuarea cu întârziere a obligației de realizare a investițiilor de mediu și respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța reține, pe de o parte, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 deoarece obiectul cererii reconvenționale nu îl constituie o operațiune sau un act prevăzut de O.U.G.

nr. 88/1997, ci el privește executarea contractului de vânzare cumpărare acțiuni, pentru care se aplică termenul general de prescripție, iar, pe de altă parte, că, din totalul investițiilor de mediu asumate prin art. 8.9 alin. (7) din contract de 1.543 milioane lei, nu s-au realizat investiții în valoare de 18.000.000 lei (ROL) pentru care, conform clauzei penale contractuale, pârâta datorează penalități de 0,3 %/zi, precum și că prin actul adițional din 14 octombrie 2000, pârâta și-a asumat în exclusivitate obligația de a realiza investiții, aport în natură sau în numerar, în valoare de 12.793 milioane lei, înlăturându-se însă prevederile art. 8 octombrie 2 și 8 octombrie 3 din contract și păstrându-se la art. 8.10 doar aliniatul stabilit prin art. 11 din actul adițional menționat, părțile renunțând deci la obligativitatea confirmării investițiilor aport la capital de către vânzător (art. 8 octombrie 2) și la clauza penală inserată în art. 8 octombrie 3 alin. final, astfel că, în absența unei clauze penale, pârâta nu datorează penalități pentru investițiile aport la capital nerealizate în totalul asumat prin actul adițional.

Cu privire la cererea reconvențională, reține instanța că nu poate fi obligată reclamanta pârâtă la a face ceva în absența unor clauze contractuale sau a unor prevederi legale în acest sens, pârâta reclamantă nesolicitând recunoașterea calității sale de acționar ca urmare a nelegalității înscrierii reclamantei pârâte ca acționar prin executarea gajului asupra acțiunilor.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond este respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 251 din 16 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care reține, în acest sens, că prin actul adițional la contractul în litigiu a fost exclusă clauza penală prin modificarea în totalitate a art. 8.10 din contract, că neîndeplinirea de către intimată a obligației prevăzute la art. 8.9.9 de a transmite anual apelantei vânzătoare un raport vizat de cenzorii societății care să ateste valoarea investițiilor de mediu nu echivalează cu neefectuarea acestor investiții, transmiterea actului având numai rolul de informare a vânzătorului, care, de altfel, are, potrivit art. 8.9.10 din contract, „deplinul acces la documentele și bunurile imobile ale societății comerciale, ulterior semnării contractului, pe toată perioada derulării clauzelor contractuale referitoare la problemele de mediu”, că a fost înlăturată din contract clauza penală cu privire la neefectuarea la termen a investițiilor de capital, că nerecunoașterea de către apelantă a investiției de capital pe motiv că documentele de atestare a investiției nu i-au fost prezentate nu echivalează cu neefectuarea menționatei investiții.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii sale și obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 5.341.866.000 ROL reprezentând penalități calculate până la 29 septembrie 2005 urmare a nerealizării investiției de mediu asumate și sumei de 784.229.175 lei ROL reprezentând penalități calculate conform art. 8 octombrie 3 alin. ultim urmare a nerealizării integrale a investiției pentru dezvoltare asumate. În susținerea recursului său, reluând aserțiunile din apel recurenta reproșează instanțelor greșita aplicare a legii și a contractului dintre părți, acestea făcând o greșită aplicare a art. 970 alin. (2) C. civ.

și art. 977 C. civ. și ignorând că potrivit actului adițional din 14 decembrie 2000 se preiau toate obligațiile contractuale de către cedent și cesionar, părțile având intenția clară de a modifica numai prevederile punctului 1 al art. 8.10 și nu întregul articol 8.10; recurenta critică instanțele și pentru ignorarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și ale art. 12 din O.G. nr. 25/2002 referitoare la obligativitatea prezentării certificatelor emise de cenzorii societății, confirmate de autoritatea de mediu competentă privind respectarea obligațiilor investiționale de protecția mediului, precum și ale art. 16 alin. (2) referitoare la obligația de a plăti dobânzi, penalități și majorări pentru neîndeplinirea obligației contractuale referitoare la investițiile de orice fel sau la vărsarea capitalului de lucru, reproșând totodată instanțelor o eronată apreciere a probelor administrate în cauză.

Examinând criticile formulate de recurentă din perspectiva numai a celor vizând nelegalitatea deciziei recurate, așa cum dispun prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., se constată că acestea nu sunt fondate și urmează a fi respinse.

În mod corect a reținut instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, că prin actul adițional din 14 decembrie 2002 la contractul în litigiu s-au modificat nu numai părțile contractului (art. I) cum susține eronat recurenta, ci și în totalitate art. 8.10 din contract (art. II) căruia i s-a dat o nouă redactare, eliminându-se sub-punctele 8 octombrie 1, 8 octombrie 2 și 8 octombrie 3 referitoare între altele la obligația de garantare a realizării investițiilor prin aport de capital și la plata unei penalități egală cu 15 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul perioadei; este ceea ce rezultă din referirea la art. II al actului adițional expres la art. 8.10 din contract, raportat la art. III din același act adițional care prevede că „celelalte clauze ale contractului care nu fac obiectul prezentului Act Adițional rămân nemodificate”, prevederi față de care nu se poate reproșa instanței de apel greșita aplicare a art. 970 alin. (2) C. civ., a art. 977 C. civ.

și a art. 982 C. civ., ea dând eficiență tocmai prevederilor contractului dintre părți, recurenta neputând invoca dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 de la care a derogat ea însăși prin semnarea Actului adițional în discuție. Corect a reținut instanța de apel în acord cu instanța de fond, că nedepunerea anuală la recurentă a raportului vizat de cenzorii societății care să ateste valoarea investițiilor de protecția mediului însoțit de raportul Inspectoratului de Protecția Mediului Tulcea nu echivalează cu neefectuarea investiției de mediu iar nedepunerea documentelor atestând efectuarea investițiilor de capital constatate prin hotărârea A.G.E.A. nr. 6 din 24 noiembrie 2004 pe baza raportului comisiei de cenzori și menționate la O.R.C.

Tulcea în baza încheierii judecătorului delegat nr. 2622 din 23 noiembrie 2005 nu echivalează cu nerealizarea respectivelor investiții, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 8.9.10 din contract recurenta vânzătoare are deplin acces la documentele în cauză pe toată perioada derulării contractului. Astfel fiind, hotărârea recurată fiind legală și temeinică, făcându-se aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 251 din 16 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.