ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3437/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 9818 din 12 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC R. SA Botoșani. Reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea investiției în sumă de 378.600.000 rol, la plata sumei de 88.340.000 rol reprezentând penalități de utilizare conform obligației asumate prin contractul din 16 martie 2000 încheiat între părți. În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit convenției pârâta era obligată să efectueze o investiție de 37.860 lei pe o durată de 3 ani, nerespectarea acestei clauze atrăgând penalități.

S-au avut în vedere actele depuse la dosar din care a rezultat că prețul acțiunilor cumpărate au fost achitate integral, precum adresa A.V.A.S. conform căreia pârâta și-a îndeplinit în întregime obligația din contractul de privatizare. Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 69 din 6 februarie 2008 de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Pentru a se pronunța astfel, instanța apelului a reținut că rolul reclamantei ca autoritate implicată în procesul de privatizare este acela de a urmări îndeplinirea exactă a obligației asumate de cumpărători, iar în cauză, chiar dacă certificatul emis de cenzorii societății pârâte nu respectă ad literam dispozițiile în materie, totuși – prin coroborare cu celelalte probe - s-a făcut dovada efectuării investițiilor asumate de pârâtă.

S-a considerat că din probe a rezultat fără dubiu că suma de 45.000 lei menționată în ordinul de plată din 2001 a fost înscrisă în contabilitatea societății privatizate și că A.P.M. Botoșani a confirmat efectuarea investițiilor de mediu. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia arată următoarele: - Decizia atacată este dată cu încălcarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 și art. 16 alin. (1) din același act normativ, precum și a dispozițiilor art. 8.9 alin. (1) din contractul de privatizare. - Instanța apelului a încălcat prevederile art. 12 din O.G.

nr. 25/2002 conform cu care în cazul investiților asumate pentru protecția mediului, certificatul prevăzut la art. 11 va fi însoțit, în mod obligatoriu, de confirmarea eliberată de autoritatea de mediu competentă privind respectarea de către societate a prevederilor legale referitoare la protecția mediului și, după caz, îndeplinirea obligației de protecție a mediului cu termene de realizare împlinite până la scadența prevăzută în contract. Or, raportul comisiei de cenzori a SC T. SA Botoșani menționează doar valoarea investițiilor care trebuiau realizate în primul an investițional. - Nici prevederile art. 11 din O.G. nr. 25/2002 nu au fost respectate. Recurenta arată că potrivit prevederilor articolului menționat, investiția este considerată realizată dacă cumpărătorul prezintă un certificat emis în acest scop de cenzorii societății, dacă prin contract nu este prevăzut altfel, iar alin. (2) al aceluiași articol reglementează conținutul certificatului.

Astfel, se susține că - în cauza dedusă judecății - certificatul nu a fost prezentat nici instituției publice implicate și nici nu a fost depus cu ocazia soluționării cauzei. Recursul este fondat în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că, în considerentele acesteia, obiectul analizei instanței de apel l-a constituit doar situația de fapt fără a se face referire la temeiurile de drept avute în vedere la adoptarea soluției, la modul în care prima instanță a făcut aplicarea prevederilor legale incidente în cauză. În atare situație, în care instanței de apel i-a scăpat verificarea aspectelor de nelegalitate, instanța de control judiciar este în imposibilitate de a analiza nelegalitatea deciziei prin prisma criticilor invocate de recurentă, critici prin care se invocă tocmai încălcarea prevederilor legale incidente în cauză.

Omisiunea instanței de apel de a analiza sentința și din perspectiva legalității, echivalează cu o nesoluționare a fondului pricinii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se impune admiterea apelului cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu prilejul rejudecării apelului, instanța de apel va avea în vedere, în exercitarea competențelor sale, examinarea sentinței primei instanțe atât sub aspectul stabilirii situației de fapt cât și sub acela al legalității, al aplicării legii de către instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 69 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.