ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3437/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3437/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 9818 din 12 septembrie 2007,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC R. SA Botoșani.

Reclamanta a sesizat

instanța cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea

investiției în sumă de 378.600.000 rol, la plata sumei de 88.340.000 rol reprezentând

penalități de utilizare conform obligației asumate prin contractul din 16

martie 2000 încheiat între părți.

În considerentele sentinței

s-a reținut că potrivit convenției pârâta era obligată să efectueze o

investiție de 37.860 lei pe o durată de 3 ani, nerespectarea acestei clauze

atrăgând penalități.

S-au avut în vedere actele

depuse la dosar din care a rezultat că prețul acțiunilor cumpărate au fost

achitate integral, precum adresa A.V.A.S. conform căreia pârâta și-a îndeplinit

în întregime obligația din contractul de privatizare.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 69

din 6 februarie 2008 de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța apelului a reținut că rolul reclamantei ca autoritate implicată în

procesul de privatizare este acela de a urmări îndeplinirea exactă a obligației

asumate de cumpărători, iar în cauză, chiar dacă certificatul emis de cenzorii

societății pârâte nu respectă ad literam dispozițiile în materie, totuși – prin

coroborare cu celelalte probe - s-a făcut dovada efectuării investițiilor

asumate de pârâtă.

S-a considerat că din probe

a rezultat fără dubiu că suma de 45.000 lei menționată în ordinul de plată din 2001

a fost înscrisă în contabilitatea societății privatizate și că A.P.M. Botoșani

a confirmat efectuarea investițiilor de mediu.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat

de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia arată

următoarele:

- Decizia atacată este dată

cu încălcarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 și

art. 16 alin. (1) din același act normativ, precum și a dispozițiilor art. 8.9 alin.

(1) din contractul de privatizare.

- Instanța apelului a

încălcat prevederile art. 12 din O.G. nr. 25/2002 conform cu care în cazul

investiților asumate pentru protecția mediului, certificatul prevăzut la art. 11

va fi însoțit, în mod obligatoriu, de confirmarea eliberată de autoritatea de

mediu competentă privind respectarea de către societate a prevederilor legale

referitoare la protecția mediului și, după caz, îndeplinirea obligației de

protecție a mediului cu termene de realizare împlinite până la scadența

prevăzută în contract.

Or, raportul comisiei de

cenzori a SC T. SA Botoșani menționează doar valoarea investițiilor care

trebuiau realizate în primul an investițional.

- Nici prevederile art. 11

din O.G. nr. 25/2002 nu au fost respectate.

Recurenta arată că potrivit

prevederilor articolului menționat, investiția este considerată realizată dacă

cumpărătorul prezintă un certificat emis în acest scop de cenzorii societății,

dacă prin contract nu este prevăzut altfel, iar alin. (2) al aceluiași articol

reglementează conținutul certificatului.

Astfel, se susține că - în

cauza dedusă judecății - certificatul nu a fost prezentat nici instituției

publice implicate și nici nu a fost depus cu ocazia soluționării cauzei.

Recursul este fondat în

limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Examinând decizia atacată,

Înalta Curte constată că, în considerentele acesteia, obiectul analizei

instanței de apel l-a constituit doar situația de fapt fără a se face referire

la temeiurile de drept avute în vedere la adoptarea soluției, la modul în care

prima instanță a făcut aplicarea prevederilor legale incidente în cauză.

În atare situație, în care

instanței de apel i-a scăpat verificarea aspectelor de nelegalitate, instanța

de control judiciar este în imposibilitate de a analiza nelegalitatea deciziei

prin prisma criticilor invocate de recurentă, critici prin care se invocă tocmai

încălcarea prevederilor legale incidente în cauză.

Omisiunea instanței de apel

de a analiza sentința și din perspectiva legalității, echivalează cu o

nesoluționare a fondului pricinii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ. se impune admiterea apelului cu consecința casării deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării

apelului, instanța de apel va avea în vedere, în exercitarea competențelor

sale, examinarea sentinței primei instanțe atât sub aspectul stabilirii

situației de fapt cât și sub acela al legalității, al aplicării legii de către

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 69 din 6

februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2008.