ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3112/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București, la data

de 2 decembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta Asociația

S.C. din SC A.S. SA, solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunța, aceasta să

fie obligată la efectuarea investiției nerealizate la scadență, în cuantum de

4.000.000.000 lei (rol), sub sancțiunea plății de daune cominatorii de

1.000.000 lei (rol) pe zi întârziere, de la data pronunțării hotărârii până la

data îndeplinirii obligației de a efectua investiția și la plata sumei de

1.200.000.000 lei (rol), reprezentând penalități, calculate ca urmare a

neefectuării unui volum de investiții în cuantum de 4.000.000.000 lei (rol)

până la scadența din 31 decembrie 2001.

Secția a VI-a comercială a

Tribunalului București, prin sentința comercială nr. 13463, pronunțată la data

de 15 noiembrie 2007, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind

neîntemeiată.

Spre a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în principal, că, prin certificatul întocmit de cei

trei cenzori ai SC A.S. SA, în conformitate cu O.G. nr. 25/2002, s-a atestat că

investiția realizată de pârâtă până la scadența din 31 decembrie 2001

corespunde valorii investiționale de 4.000.000.000 lei, asumate prin contract,

valoarea aportului în natură fiind de 7.999.625.000 lei; că înregistrarea în

contabilitate a investițiilor s-a realizat conform prevederilor din contractul

de vânzare - cumpărare acțiuni din 28 august 1997, încheiat între antecesorul

reclamantei, F.P.S., în calitate de vânzător și pârâtă, în calitate de

cumpărător și prevederilor O.G. nr. 25/2002 și că în finalul acestui certificat

s-a menționat că pârâta și-a îndeplinit integral obligația investițională

asumată, iar, prin sentința comercială nr. 1288 din 28 ianuarie 2004,

pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 151/2004 – rămasă definitivă

și irevocabilă prin respingerea apelului de către Secția a VI-a comercială a

Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 686 din 28 septembrie

2005 și prin respingerea recursului de către Secția comercială a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3307 din 1 noiembrie 2006 – s-a

atestat, deopotrivă, faptul că pârâta a îndeplinit integral obligația

investițională asumată prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 1997,

la termenul prevăzut.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de

Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr.

64, pronunțată la data de 19 februarie 2008.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de control judiciar, analizând actele și lucrările dosarului

în raport cu sentința apelată și în limitele motivelor de apel, a reținut, în

principal, că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu

există autoritate de lucru judecat, față de împrejurarea că între pricinile

soluționate anterior și prezenta cauză nu există identitate de obiect, dar că

această instanță nu putea face abstracție de considerentele deciziei nr. 3307

din 1 noiembrie 2006, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - din care rezultă că pârâta din prezenta cauză a

demonstrat că programul investițional a fost realizat la termenul contractual -

și că susținerile apelantei, în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat

asupra fondului cauzei, mulțumindu-se a se raporta la sentința comercială nr. 1288

din 28 ianuarie 2004, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului

București, sunt neîntemeiate, întrucât în considerentele hotărârii apelate s-a

reținut că prin certificatul întocmit de cei trei cenzori ai SC A.S. SA s-a

atestat că investiția realizată de pârâtă până la scadența din 31 decembrie

2000 corespunde valorii investiționale de 4.000.000.000 lei (rol), asumate prin

contract.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând motivele prevăzute de art.

304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea acestei hotărâri și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor

invocate s-a arătat, în esență, că din conținutul motivării instanței de

control judiciar rezultă atât „contradictorialitatea” cât și „motivele străine

de natura pricinii” și că aceasta nu arată motivele de fapt și de drept pe care

se sprijină soluția de respingere a apelului, contrar cerințelor art. 261 pct. 5

C. proc. civ., astfel încălcate.

Intimata a solicitat prin

întâmpinare respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile formulate

în susținerea acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea motivării

deciziei atacate nu relevă existența vreunei contrarietăți între considerentele

acestei hotărâri sau între acestea și dispozitiv și nici motive străine de

natura pricinii, în sensul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta

neprecizând, de altfel, în mod concret, nici în ce constă contrarietatea și

nici care sunt motivele străine de natura pricinii la care se referă.

Este de observat că instanța

de apel a analizat și a răspuns criticilor apelantei prin raportare la

cerințele art. 295 C. proc. civ., evocate, argumentând soluția de respingere a

apelului, prevăzută de invocatul art. 296 C. proc. civ., în conformitate cu art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa încât nici critica întemeiată pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru încălcarea acestui text procedural, nu

poate fi primită.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta

A.V.A.S.

București împotriva

deciziei comerciale nr. 64 din 19 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2008.