ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 386/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

2240 din 20 februarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 41480/3/2006, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta A.V.A.S. prin care s-a solicitat obligarea pârâtului M.G.

la plata sumei de 9000 RON, reprezentând penalități pentru nerealizarea

angajamentului investițional, scadent la 01 decembrie 2003, asumat prin clauza nr.

8.10 alin. (7) din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. MH 23 din 31

august 2000.

Împotriva sentinței, în

termen legal a declarat apel reclamanta A.V.A.S. București, criticile formulate

vizând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

Prin

decizia comercială nr. 339 din 19

iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța,

astfel, instanța de apel a reținut că în raport de clauza înscrisă în art. 8.10

alin. (7) din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni MH 23 din 31 august

2000 și de anexa nr. 4 la convenție, parte integrantă din contract, prin care

intimatul – pârât și-a asumat numai realizarea unei investiții cu o valoare

totală de 300.000 mii lei, fără precizarea expresă și a lucrărilor aferente

acestei investiții și de certificatele nr. 102 și nr. J25/79/1991 din data de

19 decembrie 2003, emise de către cenzorii societății supuse privatizării, se

confirmă îndeplinirea la termen a investiției și înregistrarea acesteia în

evidența contabilă, înscrisuri care cuprind elementele specificate prin art. 11

din O.G. nr. 25/2002.

Pe de altă parte, potrivit art.

8.10 alin. (8) din contractul părților, clauza penală privind suportarea unei

penalități în cuantum de 30 %, s-a convenit a fi calculată și deci datorată,

„la suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat”, în cauză

probele administrate dovedind că intimatul – pârât a realizat integral volumul

investițional asumat în cuantum de 300.000 mii lei.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta invocând nelegalitatea potrivit motivului de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. și 970 C. civ., privitoare la principiul

obligativității respectării clauzelor contractuale și la executarea cu bună

credință a acestora respectiv dispozițiile art. 11 și 12 din O.G. nr. 25/2002.

Astfel, potrivit art. 8.10 alin.

(7) din contract s-a prevăzut obligația cumpărătorului să efectueze în

societate, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 decembrie 2000, o

investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare,

în sumă de 300.000 mii Rol, conform anexei 4, sub sancțiunea plății de

penalități de întârziere egale cu 30 % din suma neinvestită la sfârșitul

fiecărui an.

Or, cumpărătorul nu a făcut

dovada îndeplinirii angajamentului investițional, asumat, certificatul transmis

cu adresa nr. 67/2006 neîndeplinind condițiile legii, deoarece certificatul

cenzorilor societății privatizate nu poate fi valabil decât în prezența

confirmării autorității specializate în domeniu - Autoritatea de Protecția Mediului,

dovada nefăcută în cauză astfel că, în mod nelegal, instanța de apel a menținut

hotărârea instanței de fond.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, potrivit

contractului și anexei, parte integrantă din acest contract, intimatul pârât

s-a obligat la realizarea unor investiții de mediu evaluate prin acordul

părților la 300.000 mii Rol ori, potrivit certificatului cenzorilor coroborat

cu adresa nr. 76/2004 a A.N.C. – G.N.M. rezultă că acestea au fost realizate în

natură, în limita sumei stabilite ca obligație valorică, astfel că în mod

justificat și cu respectarea dispozițiilor din contract, s-a reținut de către

instanța de apel că nu se poate antrena răspunderea contractuală agravată prin

plata unei penalități de întârziere nerezultând că a rămas vreo sumă neinvestită,

art. 969 și 970 C. civ., fiind întocmai respectate.

Nu se poate reține nici

încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 11 și 12 din O.G. nr. 25/2002,

în realitate, din această perspectivă recurenta reclamantă aducând de fapt critici

legate de aprecierea probelor administrate în cauză, astfel că în baza art. 312

alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 339 din 19 iunie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțatăn ședința publică,

astăzi

6

februarie 2008.