ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3599/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3599/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând asupra recursului
de față,
Reclamanta A.V.A.S. a
solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la efectuarea investiției de 3.000.000 lei
conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 28 din 19 februarie
1998, obligarea la plata sumei de 1.5000.000 lei penalități potrivit clauzei
din art. 7.10 din același contract.
Motivându-și acțiunea,
reclamanta arată că antecesoarea pârâtei a încheiat cu reclamanta contractul de
vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 28 din 19 februarie 1998 și în clauza de la art.
7.9 s-a prevăzut obligația de a investi în societatea privatizată suma de
3.500.000.000 lei, în perioada 1 aprilie 1998 – 1 aprilie 2002. În cazul
nerealizării investițiilor, cumpărătorul s-a obligat să plătească o penalitate
de 30 % din suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat.
Cumpărătorul a realizat, în
perioada 1998-2002, un volum de 500.000.000 lei investiții față de
3.500.000.000 lei cât fusese asumat prin contract.
Netransmițându-se
documentele în termenele prevăzute în contract, investiția se consideră
nerealizată conform art. 27 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 25/2002.
Tribunalul București, prin
sentința comercială nr. 2323 din 18 mai 2005, a respins excepția lipsei de
interes și a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei dar și cererea pârâtei
de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta urmărește să obțină pentru
sine sumele reprezentând penalitățile și nu pentru societate. Au fost respectat
dispozițiile art. 27 lit. c) din O.G. nr. 25/2002 și art. 11 alin. (2) din
același act normativ.
Pârâta a înaintat
reclamantei certificatul nr. 1485 din 25 aprilie 2003 întocmit de cenzori iar
societatea de audit certifică și ea că SC F.A. SA a efectuat investiții chiar
mai mari decât obligațiile asumate.
În apelul reclamantei,
Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, acest apel prin decizia nr. 271
din 19 mai 2006.
S-a reținut că, din actele
depuse rezultă că investițiile au fost realizate și reclamanta avea obligația
de a verifica și de a fi de bună credință în executarea contractului.
Decizia a fost atacată cu
recurs de către reclamantă care invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
Se susține că era obligația
cumpărătorului să-i transmită, la termenele din contract, documentele privind
realizarea investițiilor pentru a se respecta dispozițiile art. 7.11 din
contract și art. 27 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25/2002.
Recurenta arată că, în mod
greșit s-a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul
de vânzare-cumpărare, respectiv în art. 7.11 din acesta. Din documentele
transmise rezultând doar existența aportului de 500.000.000 lei față de
3.500.000.000 lei cât era prevăzut.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Din certificatul eliberat de
firma de audit și înregistrat sub nr. 1897 din 2 iulie 2004, aflat la dosarul
de fond, rezultă că investițiile totale până în 2002 s-au situat la valoarea de
11.938.310.279 lei, mai mult decât obligațiile asumate prin contractul de
vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 28 din 19 februarie 1998.
Această certificare face
dovada, potrivit art. 27 lit. c) din O.G. nr. 25/2002 că investițiile au fost
efectuate și prin urmare instanțele (de fond și apel) au aplicat corect, atât
dispozițiile menționate cât și art. 11 alin. (1) și (2) din același act
normativ.
Negăsindu-se întemeiate motivele
de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI
, împotriva deciziei nr.
271 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2006.