ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2986/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 509/ COM din 5 iulie 2006 a Tribunalului Bihor – Oradea, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A.A.P. cu sediul în ORADEA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI, s-a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de investiții asumate la pct. 7.9 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 356 încheiat între părți la 18 iunie 1998 și pârâta A.V.A.S. a fost obligată să ridice gajul instituit asupra acestor acțiuni. S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra pachetului de 302,189 acțiuni AVOR (la A. Oradea) dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare și s-a dispus reînscrierea acestuia la R. SA; s-a respins acțiunea formulată de A.V.A.S.

BUCUREȘTI împotriva A.A.P. în dosarul conexat nr. 2566/COM/2006 al Tribunalului Bihor. Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins prin decizia nr. 25 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, și de contencios administrativ și fiscal. S-a reținut în considerentele deciziei cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor invocată de pârâtă că aceasta a fost corect respinsă de instanța de fond în temeiul art. 10 pct. 4 art. 12 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât locul executării obligației coincide cu sediul reclamantei, care este localitatea Oradea. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii aceasta nu este întemeiată având în vedere dispozițiile art. 111 C. proc.

civ. și obiectul acțiunii constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantei. Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 7.9 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, în sensul că a efectuat investiții în valoare de 1.132.418,2 Ron conform raportului de expertiză financiar contabilă și cel al auditorului financiar. Împotriva acestei decizii pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Tribunalul București. În subsidiar a cerut admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea apelului declarat de pârâtă, schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond și respingerea acțiunii reclamantei.

A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 301 pct. 3 C. proc. civ., că ambele instanțe au soluționat în mod greșit excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor și au considerat aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., întrucât în raport de obiectul acțiunii competența aparține în raport de dispozițiile art. 5 C. proc. civ., instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul București, secția comercială. A invocat recurenta că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., deoarece reclamanta a pretins constatarea existenței unei situații de fapt, respectiv realizarea integrală a obligației privind efectuarea investițiilor și nu a unui drept așa cum prevăd dispozițiile legale menționate.

Pe fondul litigiului s-a precizat că intimata-reclamantă nu a efectuat întregul volum de investiții la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni pentru a fi aplicabile dispozițiile prevăzute de O.G. nr. 25/2002. Că recurentă nu deține un certificat semnat de cenzorii societății, firma specializată de audit emis conform art. 11 din O.G. nr. 25/2002 și deci intimata nu poate beneficia de prevederile art. 26 1 din același act normativ. Prin întâmpinare, intimata A.A.P. cu sediul în Oradea a solicitat respingerea recursului pârâtei întrucât ambele instanțe au aplicat în mod corect dispozițiile legale și a respins cele două excepții. Cu privire la fondul litigiului a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația privind efectuarea investițiilor conform expertizei financiar-contabile, care a confirmat raportul auditorului financiar și deci beneficiază de aplicarea dispozițiilor art. 26 1 din O.G.

nr. 25/2002 Recursul pârâtei nu este fondat. Critica privind excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, nu poate fi primită întrucât fiind o excepție relativă aceasta nu a fost invocată la prima zi de înfățișare respectiv 9 noiembrie 2005 la instanța de fond conform dispozițiilor art. 136 C. proc. civ. Excepția a fost invocată de recurentă prin întâmpinarea depusă peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., așa încât în mod legal a fost respinsă de ambele instanțe. Nu este fondat nici motivul de recurs prin care se susține excepția inadmisibilității acțiunii reclamante. Potrivit art. 111 C. proc. civ. „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. În speță, intimata-reclamantă A.A.P. cu sediul în Oradea a solicitat prin acțiunea ce formează obiectul litigiului dedus judecății ca în contradictoriu cu A.V.A.S. BUCUREȘTI în baza art. 111 C. proc. civ., să se constate dreptul de proprietate al acesteia asupra pachetului de 302.189 acțiuni AVOR (la A. Oradea), drept de proprietate existent în urma contractului de vânzare-cumpărare acțiuni 356/1998 încheiat cu pârâta. A pretins în celelalte două capete de cerere, să se constate că și-a îndeplinit obligația privind efectuarea investițiilor asumate și ca o consecință, A.V.A.S. să fie obligată să ridice gajul instituit asupra acțiunilor și să se dispună reînscrierea dreptului său de proprietate asupra acțiunilor la R. SA.

În raport de obiectul acțiunii formulată de reclamantă în mod corect ambele instanțe au respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurentă, întrucât reclamanta a solicitat prin capătul de cerere principal constatarea existenței dreptului său de proprietate și nu a unei situații de fapt, așa cum a susținut recurenta. Nu sunt întemeiate nici criticile în ceea ce privește fondul litigiului. Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 356 din 18 iunie 1998 F.P.S. a vândut A.S.P. din cadrul SC A. SA ORADEA un număr de 302.189 acțiuni, reprezentând 66,23 % din valoarea capitalului social subscris al societății. Intimata-reclamantă a achitat integral, prețul acțiunilor conform ordinelor de plată depuse la dosar și clauzei stipulate la pct. 2 din convenția părților, așa încât a devenit proprietara acestora și a fost înscrisă în registrul de evidență al acționarilor de la R. SA.

Pe de altă parte, intimata – reclamantă și-a îndeplinit obligațiile asumate la pct. 7.9 din contract privind efectuarea investițiilor așa cum rezultă din certificatul transmis pârâtei la 27 octombrie 2005 conform art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și Raportul de audit care a constatat realizarea investițiilor. Susținerile recurentei că reclamanta nu deține un certificat semnat de cenzorii societății, firma specializată de audit emis în condițiile art. 11 din O.G.

nr. 25/2002, nu au suport probator cât timp, din actele dosarului rezultă că expertiza a fost întocmită de un expert contabil care are și calitatea de auditor financiar și a confirmat efectuarea investițiilor în perioada 1998 - 2004. Față de cele reținute, în mod corect ambele instanțe au reținut aplicarea prevederilor art. 26 1 din Ordonanța nr. 25/2002 conform cărora dacă se constată realizarea în cuantum valoric a angajamentului investițional chiar după scadență, iar realizarea a fost garantată prin constituirea unor garanții, Autoritatea nu va proceda la executarea acestora. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCURESTI împotriva deciziei nr. 25/ C din 20 martie 2007-A a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică astăzi 5 octombrie 2007. Irevocabilă.