ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2986/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

509/ COM din 5 iulie 2006 a Tribunalului Bihor – Oradea, secția comercială, s-a

admis acțiunea formulată de reclamanta A.A.P. cu sediul în ORADEA în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI, s-a constatat că reclamanta și-a îndeplinit

obligațiile de investiții asumate la pct. 7.9 din contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 356 încheiat între părți la 18 iunie 1998 și

pârâta A.V.A.S. a fost obligată să ridice gajul instituit asupra acestor

acțiuni.

S-a constatat dreptul de

proprietate al reclamantei asupra pachetului de 302,189 acțiuni AVOR (la A.

Oradea) dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare și s-a dispus reînscrierea

acestuia la R. SA; s-a respins acțiunea formulată de A.V.A.S. BUCUREȘTI

împotriva A.A.P. în dosarul conexat nr. 2566/COM/2006 al Tribunalului Bihor.

Apelul declarat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins prin decizia nr.

25 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, și de

contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut în

considerentele deciziei cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

Bihor invocată de pârâtă că aceasta a fost corect respinsă de instanța de fond în

temeiul art. 10 pct. 4 art. 12 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât locul

executării obligației coincide cu sediul reclamantei, care este localitatea

Oradea.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii aceasta nu este întemeiată având în vedere

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și obiectul acțiunii constatarea existenței

dreptului de proprietate al reclamantei.

Pe fondul cauzei, s-a reținut

că reclamanta și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 7.9 din contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni, în sensul că a efectuat investiții în valoare de 1.132.418,2

Ron conform raportului de expertiză financiar contabilă și cel al auditorului

financiar.

Împotriva acestei decizii

pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C.

proc. civ. și a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța competentă, respectiv Tribunalul București.

În subsidiar a cerut admiterea

recursului astfel cum a fost formulat, admiterea apelului declarat de pârâtă,

schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond și respingerea acțiunii

reclamantei.

A susținut recurenta în

temeiul dispozițiilor art. 301 pct. 3 C. proc. civ., că ambele instanțe au soluționat

în mod greșit excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor și au

considerat aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., întrucât în

raport de obiectul acțiunii competența aparține în raport de dispozițiile art. 5

C. proc. civ., instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul

București, secția comercială.

A invocat recurenta că în

mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile

art. 111 C. proc. civ., deoarece reclamanta a pretins constatarea existenței

unei situații de fapt, respectiv realizarea integrală a obligației privind

efectuarea investițiilor și nu a unui drept așa cum prevăd dispozițiile legale menționate.

Pe fondul litigiului s-a

precizat că intimata-reclamantă nu a efectuat întregul volum de investiții la

care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni pentru a fi

aplicabile dispozițiile prevăzute de O.G. nr. 25/2002. Că recurentă nu deține

un certificat semnat de cenzorii societății, firma specializată de audit emis

conform art. 11 din O.G. nr. 25/2002 și deci intimata nu poate beneficia de

prevederile art. 26

1

din același act normativ.

Prin întâmpinare, intimata A.A.P.

cu sediul în Oradea a solicitat respingerea recursului pârâtei întrucât ambele

instanțe au aplicat în mod corect dispozițiile legale și a respins cele două excepții.

Cu privire la fondul

litigiului a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația privind efectuarea investițiilor

conform expertizei financiar-contabile, care a confirmat raportul auditorului

financiar și deci beneficiază de aplicarea dispozițiilor art. 26

1

din O.G. nr. 25/2002

Recursul pârâtei nu este

fondat.

Critica privind excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului București, nu poate fi primită întrucât fiind o

excepție relativă aceasta nu a fost invocată la prima zi de înfățișare

respectiv 9 noiembrie 2005 la instanța de fond conform dispozițiilor art. 136 C.

proc. civ.

Excepția a fost invocată de recurentă

prin întâmpinarea depusă peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., așa încât în mod legal a fost respinsă de ambele instanțe.

Nu este fondat nici motivul

de recurs prin care se susține excepția inadmisibilității acțiunii reclamante.

Potrivit art. 111 C. proc.

civ. „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței

sau inexistenței unui drept.

Cererea nu poate fi primită

dacă partea poate cere realizarea dreptului”.

În speță,

intimata-reclamantă A.A.P. cu sediul în Oradea a solicitat prin acțiunea ce

formează obiectul litigiului dedus judecății ca în contradictoriu cu A.V.A.S.

BUCUREȘTI în baza art. 111 C. proc. civ., să se constate dreptul de proprietate

al acesteia asupra pachetului de 302.189 acțiuni AVOR (la A. Oradea), drept de proprietate

existent în urma contractului de vânzare-cumpărare acțiuni 356/1998 încheiat cu

pârâta.

A pretins în celelalte două

capete de cerere, să se constate că și-a îndeplinit obligația privind efectuarea

investițiilor asumate și ca o consecință, A.V.A.S. să fie obligată să ridice gajul

instituit asupra acțiunilor și să se dispună reînscrierea dreptului său de

proprietate asupra acțiunilor la R. SA.

În raport de obiectul

acțiunii formulată de reclamantă în mod corect ambele instanțe au respins

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurentă, întrucât reclamanta

a solicitat prin capătul de cerere principal constatarea existenței dreptului

său de proprietate și nu a unei situații de fapt, așa cum a susținut recurenta.

Nu sunt întemeiate nici criticile

în ceea ce privește fondul litigiului.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 356 din 18 iunie 1998 F.P.S. a vândut A.S.P. din

cadrul SC A. SA ORADEA un număr de 302.189 acțiuni, reprezentând 66,23 % din

valoarea capitalului social subscris al societății.

Intimata-reclamantă a

achitat integral, prețul acțiunilor conform ordinelor de plată depuse la dosar și

clauzei stipulate la pct. 2 din convenția părților, așa încât a devenit proprietara

acestora și a fost înscrisă în registrul de evidență al acționarilor de la R.

SA.

Pe de altă parte, intimata –

reclamantă și-a îndeplinit obligațiile asumate la pct. 7.9 din contract privind

efectuarea investițiilor așa cum rezultă din certificatul transmis pârâtei la

27 octombrie 2005 conform art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și Raportul de

audit care a constatat realizarea investițiilor.

Susținerile recurentei că reclamanta

nu deține un certificat semnat de cenzorii societății, firma specializată de

audit emis în condițiile art. 11 din O.G. nr. 25/2002, nu au suport probator cât

timp, din actele dosarului rezultă că expertiza a fost întocmită de un expert

contabil care are și calitatea de auditor financiar și a confirmat efectuarea

investițiilor în perioada 1998 - 2004.

Față de cele reținute, în

mod corect ambele instanțe au reținut aplicarea prevederilor art. 26

1

din Ordonanța nr. 25/2002 conform cărora dacă se constată realizarea în cuantum

valoric a angajamentului investițional chiar după scadență, iar realizarea a

fost garantată prin constituirea unor garanții, Autoritatea nu va proceda la

executarea acestora.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCURESTI împotriva deciziei nr. 25/ C din

20 martie 2007-A a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios

administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 5 octombrie 2007.

Irevocabilă.