ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1923/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 863/Com/2004 al Tribunalului Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantele SC L. SA și SC B. SA au chemat în judecată pe pârâții M.T.C.T. - D.G.S., O.R.C. Bihor și C.C.I. Bihor în contradictoriu cu care au solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate realizarea de către SC B. SA a investițiilor prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni cu plata în rate din 21 decembrie 2001 la SC L. SA în valoare de 123.493 dolari SUA, constatarea existenței acestor investiții, constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni cu plata în rate din 21 decembrie 2001 și că acest contract își produce efectele și în continuare.

Tribunalul Bihor-Oradea, prin sentința comercială nr. 2239 din 13 octombrie 2004 a admis acțiunea reclamantelor, reținând că până la data scadenței obligațiile contractuale asumate s-au executat în sensul realizării volumului și valorii investițiilor asumate, iar înscrierea mențiunilor la Registrul Comerțului și publicarea în M. Of. are valoarea opozabilității față de terți iar nu între părțile contractatante. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel pârâta M.T.C.T. Prin Decizia nr. 132/2005/A/C din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea a admis apelul pârâtei, a modificat în tot hotărârea instanței de apel în sensul că a respins acțiunea, cu obligarea reclamantelor la plata sumei de 840,5 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantului, reținând că acțiunea ce vizează constatarea unei situații de fapt formulată în temeiul art. 111 C. proc.

civ fără a se solicita constatarea vreunui motiv de nulitate sau reziliere a convenției, este inadmisibilă. Recursul declarat de reclamantele SC L. SA Oradea și SC B. SA Ploiești împotriva deciziei de mai sus, a fost respins, ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3018 din 18 octombrie 2006. Împotriva acestei din urmă hotărâri, SC B. SA Ploiești și SC L. SA Oradea au formulat contestație în anulare invocând prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare, contestatoarele au susținut că instanța de recurs a făcut greșeli materiale legate de noțiunea de investiții, că s-a soluționat cauza în lipsa unei părți, respectiv a Camerei de Comerț și Industrie Bihor care nu a fost citată și că nu s-a cercetat un motiv de casare, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În legătură cu contestația în anulare de față se rețin următoarele: Potrivit prevederilor art. 317 C. proc. civ. invocate de contestatoare, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare: 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii și 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și aceasta numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. În motivarea în drept a contestației sale în anulare, contestatoarele au mai invocat și dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Având în vedere dispozițiile legale de mai sus, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri irevocabile atacate dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente. Cu alte cuvinte, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să examineze justețea soluției pronunțate.

Examinând soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de motivele de contestație în anulare pe care contestatoarele au înțeles să-și întemeieze cererea, se constată că motivul privind neîndeplinirea procedurii de citare nu este practic susținut, dezbaterea recursului fiind făcută cu citarea tuturor părților. Contestația în anulare formulată de SC L. SA Oradea și SC B. SA Ploiești privește și omisiunea examinării unui motiv de casare. Din analiza hotărârii împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, rezultă că instanța de recurs a analizat în totalitate criticile din recurs care își găsesc tratarea detaliată în considerentele hotărârii atacate. În acest context susținerile contestatoarei referitoare la neexaminarea unui motiv de casare de către instanța de recurs sunt nefondate, și prezenta contestație în anulare va fi respinsă cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare a contestatoarelor SC L. SA Oradea și SC B. SA Ploiești împotriva Deciziei nr. 3018 din 18 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.