ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1923/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr.

863/Com/2004 al Tribunalului Bihor Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamantele SC L. SA și SC B. SA au chemat în judecată pe

pârâții M.T.C.T. - D.G.S., O.R.C. Bihor și C.C.I. Bihor în contradictoriu cu

care au solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se

constate realizarea de către SC B. SA a investițiilor prevăzute în contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni cu plata în rate din 21 decembrie 2001 la SC L.

SA în valoare de 123.493 dolari SUA, constatarea existenței acestor investiții,

constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni cu plata

în rate din 21 decembrie 2001 și că acest contract își produce efectele și în

continuare.

Tribunalul

Bihor-Oradea, prin sentința comercială nr. 2239 din 13 octombrie 2004 a admis

acțiunea reclamantelor, reținând că până la data scadenței obligațiile

contractuale asumate s-au executat în sensul realizării volumului și valorii

investițiilor asumate, iar înscrierea mențiunilor la Registrul Comerțului și

publicarea în M. Of. are valoarea opozabilității față de terți iar nu între

părțile contractatante.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel pârâta M.T.C.T.

Prin Decizia nr.

132/2005/A/C din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea a admis apelul

pârâtei, a modificat în tot hotărârea instanței de apel în sensul că a respins

acțiunea, cu obligarea reclamantelor la plata sumei de 840,5 lei cheltuieli de

judecată în favoarea apelantului, reținând că acțiunea ce vizează constatarea

unei situații de fapt formulată în temeiul art. 111 C. proc. civ fără a se

solicita constatarea vreunui motiv de nulitate sau reziliere a convenției, este

inadmisibilă.

Recursul declarat de

reclamantele SC L. SA Oradea și SC B. SA Ploiești împotriva deciziei de mai

sus, a fost respins, ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia

nr. 3018 din 18 octombrie 2006.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, SC B. SA Ploiești și SC L. SA Oradea au formulat contestație în

anulare invocând prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

În motivarea

contestației în anulare, contestatoarele au susținut că instanța de recurs a

făcut greșeli materiale legate de noțiunea de investiții, că s-a soluționat

cauza în lipsa unei părți, respectiv a Camerei de Comerț și Industrie Bihor

care nu a fost citată și că nu s-a cercetat un motiv de casare, respectiv art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În legătură cu

contestația în anulare de față se rețin următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 317 C. proc. civ. invocate de contestatoare, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu contestație în anulare: 1) când procedura de chemare a părții,

pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii și

2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de

ordine publică privitoare la competență și aceasta numai dacă aceste motive nu

au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

În motivarea în drept

a contestației sale în anulare, contestatoarele au mai invocat și dispozițiile art.

318 C. proc. civ., care prevăd că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau

de casare.

Având în vedere

dispozițiile legale de mai sus, contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege,

prin care se urmărește anularea unei hotărâri irevocabile atacate dacă la

pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă

soluția este rezultatul unei erori materiale evidente.

Cu alte cuvinte,

contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri,

chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice

numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate

să examineze justețea soluției pronunțate.

Examinând

soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de

motivele de contestație în anulare pe care contestatoarele au înțeles să-și

întemeieze cererea, se constată că motivul privind neîndeplinirea procedurii de

citare nu este practic susținut, dezbaterea recursului fiind făcută cu citarea

tuturor părților.

Contestația

în anulare formulată de

SC

L. SA Oradea și SC B. SA Ploiești privește și omisiunea examinării unui motiv

de casare.

Din analiza hotărârii împotriva

căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, rezultă că instanța de

recurs a analizat în totalitate criticile din recurs care își găsesc tratarea

detaliată în considerentele hotărârii atacate.

În acest context susținerile

contestatoarei referitoare la neexaminarea unui motiv de casare de către

instanța de recurs sunt nefondate, și prezenta contestație în anulare va fi

respinsă cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare a contestatoarelor SC L. SA Oradea și SC B.

SA Ploiești împotriva Deciziei nr. 3018 din 18 octombrie 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.