ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5330/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

februarie 2004, reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul în București a solicitat

obligarea pârâtei SC P. SRL Alba Iulia la plata sumei de 150.000.000 lei

penalități contractuale pentru neefectuarea investiției aferente anului 2000 și

210.000.000 lei penalități aferente anului 2001, calculate conform prevederilor

clauzei nr. 7.8.1 pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin clauza 7.8 din

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 7 august 1996; obligarea pârâtei

la efectuarea unei investiții de 1.400.000.000 lei în SC V.A. SA, conform

dispozițiilor contractuale, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în

cuantum de 1.000.000 lei /zi de întârziere de la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești ce se va pronunța.

Tribunalul Alba, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 174 din 30 martie 2004

a respins acțiunea reclamantei.

Hotărârea a fost confirmată de

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin

decizia civilă nr. 201 din 25 iunie 2004, în urma respingerii apelului declarat

de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut în considerentele

deciziei că intimata-pârâtă și-a îndeplinit înainte de scadență obligațiile

privind efectuarea investițiilor până la 31 decembrie 2001 și înainte de

intrarea în vigoare a O.G. nr. 25/2002. Că apelanta nu a contestat existența

investițiilor, ci doar faptul că ele nu au fost reținute prin certificatul emis

de cenzorii societății în forma prevăzută de O.G. nr. 25/2002.

A.V.A.S. cu sediul în București a

declarat recurs împotriva acestei decizii și a susținut că este nelegală și

netemeinică.

A arătat recurenta că în mod greșit

ambele instanțe au reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr.

25/2002 cu modificările și completările ulterioare, cât timp la data adoptării

actului normativ contractul se afla în derulare, obligațiile de plată a

prețului având scadența finală august 2004.

S-a susținut că intimata nu a

transmis certificatul C.C. a societății privatizate SC V.A. SA, întocmit în

conformitate cu prevederile O.G. nr. 25/2002, aprobată și modificată prin legea

nr. 506/2002, iar cel depus la dosar nu îndeplinește condițiile de formă

stabilite prin normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă SC

P. SRL cu sediul în Alba Iulia a solicitat respingerea recursului, întrucât nu

sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 25/2002, cât timp investițiile au fost

efectuate până la finele anului 2001, deci anterior intrării în vigoare a

acestui act normativ.

Recursul nu este fondat.

Părțile au încheiat la 7 august 1996

contractul, prin care reclamanta a vândut pârâtei un număr de 156.712 acțiuni

nominative cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de

3.917.800.000 lei, reprezentând 50,95 % din capitalul social al SC V.A. SA.

La punctul nr. 7.8 din convenția

părților s-a stipulat clauza conform căreia cumpărătorul se obligă să facă în

continuare investiții în societate în sumă minimă de 2.200.000.000 lei într-o

perioadă de 5 ani, conform planului de investiții prevăzut în anexa la

contract.

S-a prevăzut că investiția se va

face în numerar sau în natură, fie din sursele proprii ale cumpărătorului fie

din fonduri împrumutate de acesta, sumă cu care se va majora, în condițiile

legii, cota din capitalul social deținută de cumpărător.

Intimata-pârâtă a făcut dovada cu

acte (ordine de plată) raport de expertiză tehnică și raportul comisiei de

cenzori că a efectuat aceste investiții, iar ulterior s-a realizat și majorarea

capitalului social al SC V.A. SA Alba cu valoarea acestora.

Critica recurentei întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanțele în mod

nelegal nu au făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor O.G. nr. 25/2002 nu este

fondată.

Deși recurenta nu contestă

efectuarea investițiilor, susține că intimata nu a prezentat certificatul C.C.

a societății privatizate SC V.A. SA, privind realizarea investițiilor, întocmit

în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 25/2002, aprobată și modificată prin

Legea nr. 506/2002.

În mod corect ambele instanțe au

reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 și art. 3 alin. (2)

și respectiv 11 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, cât timp investițiile au fost

integral executate până la finele anului 2001, deci anterior intrării în

vigoare a acestui act normativ.

De precizat că intimata și-a

îndeplinit obligația asumată în contract la punctul nr. 7.8 privind efectuarea

acestor investiții conform acestei clauze stipulate de părți, într-o perioadă

de 5 ani de la încheierea contractului, respectiv anul 2001.

Este adevărat că la data apariției O.G.

nr. 25/2002 contractul se afla în derulare, numai în ceea ce privește

obligațiile de plată a prețului cu scadența finală august 2004 (art. 4 din

contract) întrucât părțile de comun acord au stabilit termenul până la care

intimata-pârâtă va efectua investițiile.

Pe de altă parte art. 2 din O.G. nr.

25/2002 prevede că aceasta se aplică contractelor aflate în derulare dar numai

pentru efectele produse de aceste contracte după intrarea în vigoare a

ordonanței, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Așa fiind, întrucât investițiile au

fost efectuate anterior acestui act normativ, intimata nu avea obligația să

prezinte certificatul C.C. a societății privatizate SC V.A. SA, conform O.G.

nr. 25/2002.

De altfel, prin precizarea la

întâmpinare depusă în recurs, intimata, a făcut dovada cu acte că i-a transmis

recurentei în forma cerută de O.G. nr. 25/2002 certificatul emis de cenzorii

societății.

Pentru toate aceste considerente, se

constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică, și potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 201/ R din 25

iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.