ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5905/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5905/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 5267

din 23 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția autorității de lucru

judecat. De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâta A.S.N.P.

cu sediul în Cluj Napoca.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că excepția autorității de lucru judecat invocată de

pârâtă nu este întemeiată deoarece prin sentința civilă nr. 5495/2002 rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 1248/2003 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă

acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București, împotriva pârâtei A.S.N.P. având ca

obiect executarea investiției în sumă de 1350 milioane lei cu daune moratorii

și plata de penalități ca urmare a neefectuării investiției aferentă anului

investiției în valoare de 3.350.000.000 lei aferentă anului 2000. Prin urmare,

obiectul diferă în cele două dosare, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 166 C. proc. civ. și 1201 C. civ.

Pe fondul cauzei, în esență,

pretențiile reclamantei de obligare a pârâtei la efectuarea investiției pentru

anul 2000 este neîntemeiată, ca și solicitarea de acordare a penalităților,

deoarece s-a făcut dovada realizării investițiilor cu certificatul emis de

comisia de cenzori, în sensul că realizarea investiției de către terțul SC N.

SA este valabilă în condițiile art. 1093 C. civ., întrucât obligația nu este

intuitu personae.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia comercială nr. 460 din 2 noiembrie 2004 a respins ca

nefondat apelul declarat de apelanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) cu sediul în

București, împotriva sentinței civile nr. 5267 din 23 aprilie 2004 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că, în speță, contractul de vânzare cumpărare de acțiuni prin

care părțile au prevăzut efectuarea în societatea privatizată pe o perioadă de

5 ani, a unei investiții de 9.900.000.000 lei reprezintă, fără echivoc, o

stipulație pentru altul, apelanta reclamantă fiind stipulant, intimata pârâtă

fiind promitent și SC N. SA fiind terțul beneficiar. Pentru ca apelanta să fie

îndrituită la a cere executarea contractului, ea trebuie să facă dovada că

acest contract nu a fost executat, ori s-a dovedit că investițiile au fost

efectuate în cuantum chiar mai mare decât cel convenit, așa cum reiese din

certificatul comisiei de cenzori din 18 mai 2001.

Împotriva deciziei comerciale nr.

460 din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. București, care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, sub aspectul că s-a făcut

o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, în sensul că voința

juridică a fost clar exprimată de părțile contractante pentru realizarea obligației

investiționale de către cumpărătorul A.S.N.P., din surse proprii și pe seama

sa, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea

apelului iar pe fond admiterea acțiunii, fiind invocat ca temei al cererii de

recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă A.S.N.P. a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs,

constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul

declarat de A.V.A.S. București, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că reclamanta, a

solicitat conform cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei la efectuarea

investiției în valoare de 3.350.000.000 lei, așa cum a fost asumată prin clauza

7.9 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni modificat prin actul

adițional din 28 iulie 2000, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de

1.000.000 lei pe zi de întârziere și a plății sumei de 1.005.000.000 lei,

reprezentând penalități datorate ca urmare a neefectuării investiției aferentă

anului 2000.

Instanțele judecătorești anterioare,

au stabilit o corectă situație de fapt și de drept dând o reală interpretare

raporturilor juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor

asumate reciproc. În acest sens, a fost dată eficiență juridică certificatului

din 18 mai 2001, întocmit de comisia de cenzori a SC N. SA privitor la

efectuarea de către A.S.N.P. a investițiilor în anul 2000. Așa cum rezultă și

din rapoartele anterioare, cumulat pe perioada 1996-1999, valoarea totală a

investițiilor efectuate de SC N. SA a depășit programul convenit prin contract,

cu suma de 1.803 milioane lei, astfel încât pe toată perioada contractului

programul de investiții (9.900 milioane lei) este depășit de realizări (11.595

milioane lei) cu suma de 1.696 milioane lei. Investiția se consideră astfel

efectuată, chiar dacă este realizată de un terț, deoarece obligația asumată

contractual nu are un caracter intuitu personae.

Pentru aceste rațiuni juridice,

toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta A.V.A.S. București

urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, recursul urmând a fi respins ca

nefondat, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

menținând ca legală și temeinică decizia nr. 460 din 2 noiembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 460 din 2 noiembrie 2004

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2005.