ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2567/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 11.676 din 1 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea A.V.A.S. București, prin care solicitase obligarea pârâților D.G., B.A., S.D. și S.A. la plata sumei de 405.000.000 lei, cu titlu de penalități de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligațiilor investiționale asumate prin contractul din 5 februarie 1998 în art. 7.7. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 158 din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

În esență, s-a reținut, ca și instanța de fond, că investițiile asumate prin contractul în sumă de 800.000.000 lei ce urmau a se face pe perioada 1998 – 2001, au fost realizate de pârâți cu mult peste valoarea stabilită în contract, respectiv în valoare de 1.606.000.000 lei, după cum rezultă din certificatul de atestare din 19 martie 2003 emis de comisia de cenzori a SC A. SA. Împrejurarea că investițiile au fost realizate din beneficiile ce se cuveneau pârâților ca dividende din societate, în conformitate cu cele decise prin hotărârile A.G.A. din SC A. SA, nu afectează cu nimic îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, aceste hotărâri fiind perfect legale și în concordanță cu art. 13 alin. (2) din O.G.

25/2002, dovada executării acestor investiții fiind făcută cu respectarea dispozițiilor art. 11 din O.G. 40/2003. S-a reținut, de asemenea, că pe parcursul apelului pârâtul D.G. a decedat, fiind introdusă în cauză în calitate de moștenitoare a acestuia, D.F. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate, invocându-se în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică necorelarea temeiurilor de drept invocate de instanța de apel cu dispozițiile art. 25 alin. (2) din O.G. 40/2003, potrivit cărora pentru perioada scursă până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin act adițional, aplicarea dispozițiilor art. 11 – 22 din actul normativ menționat.

Cum părțile n-au încheiat un astfel de act adițional, rezultă că analiza obligațiilor investiționale se face în conformitate cu clauzele contractuale, clauze potrivit cărora pârâții, din surse proprii, aveau obligația realizării investițiilor și nu SC A. SA din profitul obținut, care este terț față de contract. Cum pârâții n-au executat investițiile din surse proprii solicită obligarea lor la plata penalităților stipulate în art. 7.8 din contract.

Pârâții – intimați, prin notele scrise depuse la dosar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prin contract părțile n-au stipulat și sursa de finanțare a investițiilor la care s-au obligat, așa încât efectuarea lor din dividende este perfect legală, aceste investiții fiind realizate după cum s-a reținut și prin sentința comercială nr. 5042 din 11 aprilie 2003 a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă, cu mult peste obligațiile asumate și în numai doi ani (1998 – 1999) și nu patru ani cum se stipulase în contract. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit celor convenite de părți în art. 7.7 din contract pârâții și-au asumat obligația de a efectua în SC A. SA investiții în sumă de 800.000.000 lei, pe o perioadă de 4 ani începând cu 1 ianuarie 1998. Aceste investiții au fost efectuate cu mult peste valoarea asumată, în anii 1998 – 1999, iar în cei patru ani s-au făcut în total investiții de 1,6 miliarde lei, fapt necontestat de recurentă, atât apelul cât și recursul contestând numai sursa din care s-au efectuat aceste investiții, ceea ce nu echivalează cu cele susținute de reclamantă în acțiunea inițială în sensul că pârâții n-au efectuat investițiile.

De reținut că reclamanta a mai promovat o acțiune similară cu același obiect dar pentru o altă perioadă (1998 – 1999) respinsă prin sentința comercială nr. 5042 din 11 aprilie 2003 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia 159 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel București, în care se reține realizarea investițiilor asumate prin contract înainte de termenul stipulat în art. 7.7, așa încât nu sunt datorate penalități de întârziere. Chiar dacă în prezentul recurs, recurenta pune în discuție sursa realizării investițiilor curtea apreciază critica drept nefondată deoarece, prin contract, părțile n-au stipulat sursa financiară a realizării investițiilor, realizarea lor din dividendele cuvenite pârâților neînsemnând realizarea lor de către societate, cum greșit susține recurenta.

Potrivit art. 67 din Legea 31/1990 dividendul distribuit aparține fiecărui asociat și nu societății, așa încât greșit recurenta a pretins că nu pârâții sunt cei ce au efectuat investițiile. Câtă vreme recurentei nu i-au fost acordate penalități de întârziere pentru o perioadă anterioară (acțiune întemeiată pe aceleași argumente și aceeași clauză contractuală) printr-o sentință irevocabilă, cu atât mai mult nu poate pretinde acum penalități pe o perioadă ulterioară. Neîntemeiat recurenta critică neaplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.G. 40/2003 și invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 11, deoarece instanța invocă acest text numai sub aspectul dovezii realizării investițiilor, iar în ceea ce privește sursa realizării instanța de apel apreciază că realizarea lor din dividende este perfect legală, hotărârile A.G.A.

în acest sens fiind legale și în concordanță cu cele stipulate în art. 13 din O.G. 25/2002. În consecință, curtea apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins, decizia din apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 158 din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 aprilie 2005.