ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 104/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 27 septembrie 2000, reclamantul F.P.S. a chemat în judecată S.C. „I.D.S.”

S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de

judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000.000 lei cu titlu

de penalități pentru nerespectarea obligației de efectuare a investițiilor,

asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr.1407 din 14 noiembrie

1996.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin contractul menționat, s-a

convenit vânzarea către pârâtă a 40% din capitalul social deținut de aceasta la

S.C. „T.” S.A.

Prin

clauza 7.7 din contract a fost prevăzută, sub sancțiunea plății unei penalități

de 30% din valoarea investiției nerealizate, obligația cumpărătorului de a

efectua în societate, pe o perioadă de cinci ani, o investiție în valoare

totală de 1.500.000.000 lei.

Pârâta

nu și-a îndeplinit obligația aferentă anului 1999, de a investi în societate

300.000.000 lei.

Prin

sentința nr.4311 din 24 mai 2001, Tribunalul București, secția comercială a

admis în parte acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) și a obligat

pârâta să plătească acesteia suma de 62.993.217 lei cu titlu de penalități,

reținând că planul de investiții pe anul 1999 a fost nerealizat în limitele

sumei de 241.071.347 lei, efectuată cu depășirea datei de 31 decembrie 1999.

Împotriva

hotărârii primei instanțe au declarat apel, atât reclamanta cât și pârâta.

Reclamanta

a susținut că în mod greșit s-a reținut realizarea investiției aferente anului

1999, în condițiile arătate, în raport de împrejurarea că pârâta a comunicat

reclamantei doar un proces verbal de transfer nedatat, o declarație vamală și o

factură, lipsind însă cu desăvârșire documentele prevăzute de art.7.7.2 din

contract.

Pârâta

a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata sumei menționate. În fapt,

realizând investiții aferente anului 1999, până la data de 4 aprilie 2000, suma

datorată se reduce, conform art.7.7.1 din contract, la 16.210.255 lei.

În

cauză a fost efectuată o expertiză contabilă.

Prin

decizia nr.87/A din 11 aprilie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială a admis apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe și a

schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească

reclamantei 17.449.585 lei cu titlu de penalități.

În

motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că pentru

anul 1999 pârâta a efectuat în termen, conform expertizei contabile, o

investiție în valoare de 90.022.608 lei. Peste termen, respectiv până la

sfârșitul lunii aprilie 2000, pârâta a realizat și diferența de investiții

aferente anului 1999, în valoare de 209.977.392 lei. Ca atare, aceasta

datorează exclusiv penalitățile aferente acestei din urmă valori, pentru

întârzierea de 4 luni.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, susținând că în mod

greșit s-a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii programului

investițional, deși nu exista o atestare a reclamantei în acest sens.

În

consecință, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și pe fond, admiterea acțiunii în sensul în care a fost formulată.

Recursul

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit

art.7.7.1 din contract „cumpărătorul se obligă ca în cazul neefectuării

programului de investiții prevăzut de Anexa nr.1, să plătească vânzătorului o

penalitate egală de 30% din suma investită, până la fiecare din datele

prevăzute pentru realizarea investiției”.

Totodată,

prin art.7.7.2 din același contract, s-a stabilit că „pentru urmărirea și

verificarea respectării obligației prevăzute la punctul 7.7, cumpărătorul se

angajează să predea vânzătorului, începând cu anul 1998, nu mai târziu de 10

zile de la data termenului de predare a bilanțului anual, stabilit de Ministerul

Finanțelor, un certificat semnat de cenzorii societății sau de o firmă

autorizată de audit, reprezentând obligatoriu executarea de către cumpărător a

investițiilor în anul precedent, care să conțină informațiile și documentele

prevăzute în Anexa 2 la prezentul contract”.

Din

dispozițiile contractuale citate, rezultă că părțile au inserat în contract o

clauză penală privind anticiparea daunelor produse prin neîndeplinirea

obligației de realizare a planului investițional asumat.

Nu se

contestă în cauză realizarea planului investițional aferent anului 1999, parte

în termen până la sfârșitul anului calendaristic, parte cu întârziere până în

aprilie 2000.

Ca

atare, având în vedere expertiza contabilă omologată de instanța de apel, în

mod corect pârâta a fost obligată la plata penalităților corespunzătoare

valorii investițiilor realizate cu întârziere.

Se

susține de către reclamantă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute

de art.7.7.2 din contract privitoare la certificarea realizării programului

investițional asumat.

Or,

neîndeplinirea acestei obligații de informare – confirmare nu face obiectul

clauzei penale inserate în contract, așa încât criticile formulate prin recurs

se constată a fi neîntemeiate.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul

declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei

nr.87/A din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  15 ianuarie 2004.