ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3071/2010

Deliberând asupra recursului de

față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 21 mai 2009,

reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SRL, solicitând

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 2.370.000 RON, penalități conform clauzei art. 7.5.1

din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 14 din 9 ianuarie 1997, pentru

nerealizarea investiției asumate, obligarea pârâtei la executarea obligației

prevăzută de art. IV din actul adițional la contract încheiat la 27 decembrie

2001, respectiv obligația de a determina SC P.N. SA la restituirea sumei de

25.000 RON, reprezentând fonduri de restructurare alocate acesteia de F.P.S.

Prin sentința comercială nr. 12182

din 30 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția prescripției extinctive și a respins acțiunea ca prescrisă. Totodată a

fost respinsă excepția prematurității acțiunii.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 14 din

9 ianuarie 1997, pct. 7.5., pârâta s-a obligat să efectueze investiții în

societatea privatizată, SC P.N. SA, în valoare de 36 miliarde ROL într-o

perioadă de doi ani de la încheierea contractului. Prin actul adițional la

contract, încheiat la 27 decembrie 2001 pârâta s-a obligat să efectueze

investițiile într-o perioadă de 4 ani, respectiv 2002 – 2005. Tribunalul a mai

reținut că prin art. 7.5.1, pârâta s-a obligat să plătească, în ipoteza

neefectuării investiției, o penalitate de 30 % din valoarea neefectuată, la

sfârșitul perioadei, penalitate ce urma să fie achitată în termen de 30 de zile

de la data aprobării bilanțului pentru anul financiar 2005.

Cum, în cauză, bilanțul contabil pe

anul 2005 a fost aprobat prin A.G.A. nr. 3/2006, în raport cu data formulării

primei acțiuni înregistrată la 19 mai 2009, termenul de prescripție de 3 ani

s-a împlinit la data de 2 aprilie 2009. Tribunalul a respins apărările A.V.A.S.

cu privire la necunoașterea datei de aprobare a bilanțului contabil, întrucât

era instituție publică implicată în privatizare și, oricum, bilanțul contabil a

fost înregistrat la A.F.P. la data de 7 aprilie 2006.

Cu privire la al doilea capăt de

cerere, tribunalul a apreciat că și acesta este prescris, întrucât obligația

pârâtei de a determina societatea privatizată să restituie suma de 25.000 RON,

s-a născut la data semnării actului adițional la contract, din 27 ianuarie

2001, iar acțiunea a fost promovată la 19 mai 2009, cu depășirea termenului de

3 ani prevăzut de art. 3 și 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, reclamanta, criticând soluția primei instanțe de admitere a

excepției prescripției extinctive.

Prin decizia nr. 140 din 2 martie

2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul ca

nefondat.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de apel a reținut că potrivit art. 11 din Legea nr. 31/1990, adunarea

generală este organul deliberativ al societății comerciale care aprobă sau

modifică situațiile financiare anuale, astfel încât momentul de la care urmează

să se calculeze termenul de prescripție extinctivă nu poate fi legat de

depunerea situațiilor financiare la organul fiscal.

Împrejurarea că apelanta nu a luat

cunoștință de conținutul hotărârii A.G.A. nu-i poate fi imputat intimatei,

întrucât instituția publică implicată în procesul de privatizare trebuia să

urmărească derularea contractului de privatizare, putând să solicite societății

privatizate orice informații referitoare la executarea obligațiilor prevăzute

de art. 7.5.1 din contract.

Curtea de Apel a mai reținut, că

faptul că un contract de privatizare se află în derulare nu constituie motiv de

întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, apelanta reclamantă, criticând decizia atacată pentru interpretarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor speciale în materie de control

postprivatizare, respectiv art. 2 din O.G. nr. 25/2002, art. 3 lit. c) din O.G.

nr. 25/2002 și art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 489/2003, conform art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de

nelegalitate formulate, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit dispozițiilor

legale arătate, contractul de privatizare este în derulare, aspect confirmat de

însăși existența pe rol a unui litigiu, astfel încât nu se pune problema

prescripției dreptului A.V.A.S. de a cere executarea obligațiilor asumate de

cumpărător sau de a aplica sancțiunile contractuale cuvenite cumpărătorului.

Recurenta a mai arătat că instanța

de fond a reținut greșit că bilanțul contabil a fost depus la A.F.P., la data

de 7 aprilie 2006, întrucât acesta a fost depus la 26 aprilie 2007, dată la

care se adaugă termenul de 30 de zile prevăzut în contract, rezultă că acțiunea

de fond este formulată în termen.

Intimata a depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte reține

că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile Decretului nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă sunt dispoziții imperative, astfel încât, dat

fiind caracterul acestui act normativ, de lege generală în materie de

prescripție extinctivă, derogările sunt admise doar prin dispoziții legale

speciale, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Înalta Curte reține însă, că prin

dispozițiile legale speciale în materie de control postprivatizare a cărei

greșită interpretare de către instanțele de fond în soluționarea prescripției

extinctive, se invocă în prezentul recurs, nu se derogă nici expres, nici

implicit, de la dispozițiile art. 3 și 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958,

reținute ca aplicabile de către instanțele de fond.

Faptul că aceste dispoziții speciale,

art. 2 și 3 din O.G. nr. 25/2002, respectiv, art. 1 din H.G. nr. 489/2003,

stabilesc că aceste contracte de privatizare sunt în derulare, nu constituie

cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive,

neinstituind nici o excepție de la principiul curgerii de drept a cursului

prescripției extinctive, în cazul în care, prin contractul lor, părțile au

prevăzut scadența exactă a unor anumite obligații contractuale.

Nu poate fi reținută nici critica

intimatei privind reținerea greșită a datei de înregistrare a bilanțului

contabil aferent anului 2005, la A.F.P., întrucât o atare dată este fără

relevanță în cauza de față, atâta timp cât termenul de 30 de zile a fost

stabilit prin acordul părților cuprins în art. 7.5.1 din contractul modificat

prin act adițional, de la data adoptării bilanțului contabil, conform art. 969 C.

civ., iar nu de la data înregistrării la A.F.P., cum susține recurenta.

Pentru considerentele mai sus

invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat ca nefondat.

În baza principiului

disponibilității aplicabil în procesul civil, va lua act că intimata își

rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta

A.V.A.S.

București împotriva deciziei comerciale nr. 140 din 2 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 septembrie 2010.