ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3071/2010

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 21 mai 2009, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.370.000 RON, penalități conform clauzei art. 7.5.1 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 14 din 9 ianuarie 1997, pentru nerealizarea investiției asumate, obligarea pârâtei la executarea obligației prevăzută de art. IV din actul adițional la contract încheiat la 27 decembrie 2001, respectiv obligația de a determina SC P.N. SA la restituirea sumei de 25.000 RON, reprezentând fonduri de restructurare alocate acesteia de F.P.S.

Prin sentința comercială nr. 12182 din 30 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prescripției extinctive și a respins acțiunea ca prescrisă. Totodată a fost respinsă excepția prematurității acțiunii. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 14 din 9 ianuarie 1997, pct. 7.5., pârâta s-a obligat să efectueze investiții în societatea privatizată, SC P.N. SA, în valoare de 36 miliarde ROL într-o perioadă de doi ani de la încheierea contractului.

Prin actul adițional la contract, încheiat la 27 decembrie 2001 pârâta s-a obligat să efectueze investițiile într-o perioadă de 4 ani, respectiv 2002 – 2005. Tribunalul a mai reținut că prin art. 7.5.1, pârâta s-a obligat să plătească, în ipoteza neefectuării investiției, o penalitate de 30 % din valoarea neefectuată, la sfârșitul perioadei, penalitate ce urma să fie achitată în termen de 30 de zile de la data aprobării bilanțului pentru anul financiar 2005. Cum, în cauză, bilanțul contabil pe anul 2005 a fost aprobat prin A.G.A. nr. 3/2006, în raport cu data formulării primei acțiuni înregistrată la 19 mai 2009, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 2 aprilie 2009. Tribunalul a respins apărările A.V.A.S.

cu privire la necunoașterea datei de aprobare a bilanțului contabil, întrucât era instituție publică implicată în privatizare și, oricum, bilanțul contabil a fost înregistrat la A.F.P. la data de 7 aprilie 2006. Cu privire la al doilea capăt de cerere, tribunalul a apreciat că și acesta este prescris, întrucât obligația pârâtei de a determina societatea privatizată să restituie suma de 25.000 RON, s-a născut la data semnării actului adițional la contract, din 27 ianuarie 2001, iar acțiunea a fost promovată la 19 mai 2009, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 și 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, criticând soluția primei instanțe de admitere a excepției prescripției extinctive.

Prin decizia nr. 140 din 2 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut că potrivit art. 11 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală este organul deliberativ al societății comerciale care aprobă sau modifică situațiile financiare anuale, astfel încât momentul de la care urmează să se calculeze termenul de prescripție extinctivă nu poate fi legat de depunerea situațiilor financiare la organul fiscal. Împrejurarea că apelanta nu a luat cunoștință de conținutul hotărârii A.G.A. nu-i poate fi imputat intimatei, întrucât instituția publică implicată în procesul de privatizare trebuia să urmărească derularea contractului de privatizare, putând să solicite societății privatizate orice informații referitoare la executarea obligațiilor prevăzute de art. 7.5.1 din contract.

Curtea de Apel a mai reținut, că faptul că un contract de privatizare se află în derulare nu constituie motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, apelanta reclamantă, criticând decizia atacată pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor speciale în materie de control postprivatizare, respectiv art. 2 din O.G. nr. 25/2002, art. 3 lit. c) din O.G. nr. 25/2002 și art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 489/2003, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit dispozițiilor legale arătate, contractul de privatizare este în derulare, aspect confirmat de însăși existența pe rol a unui litigiu, astfel încât nu se pune problema prescripției dreptului A.V.A.S.

de a cere executarea obligațiilor asumate de cumpărător sau de a aplica sancțiunile contractuale cuvenite cumpărătorului. Recurenta a mai arătat că instanța de fond a reținut greșit că bilanțul contabil a fost depus la A.F.P., la data de 7 aprilie 2006, întrucât acesta a fost depus la 26 aprilie 2007, dată la care se adaugă termenul de 30 de zile prevăzut în contract, rezultă că acțiunea de fond este formulată în termen. Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente: Dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă sunt dispoziții imperative, astfel încât, dat fiind caracterul acestui act normativ, de lege generală în materie de prescripție extinctivă, derogările sunt admise doar prin dispoziții legale speciale, în virtutea principiului specialia generalibus derogant. Înalta Curte reține însă, că prin dispozițiile legale speciale în materie de control postprivatizare a cărei greșită interpretare de către instanțele de fond în soluționarea prescripției extinctive, se invocă în prezentul recurs, nu se derogă nici expres, nici implicit, de la dispozițiile art. 3 și 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, reținute ca aplicabile de către instanțele de fond.

Faptul că aceste dispoziții speciale, art. 2 și 3 din O.G. nr. 25/2002, respectiv, art. 1 din H.G. nr. 489/2003, stabilesc că aceste contracte de privatizare sunt în derulare, nu constituie cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive, neinstituind nici o excepție de la principiul curgerii de drept a cursului prescripției extinctive, în cazul în care, prin contractul lor, părțile au prevăzut scadența exactă a unor anumite obligații contractuale. Nu poate fi reținută nici critica intimatei privind reținerea greșită a datei de înregistrare a bilanțului contabil aferent anului 2005, la A.F.P., întrucât o atare dată este fără relevanță în cauza de față, atâta timp cât termenul de 30 de zile a fost stabilit prin acordul părților cuprins în art. 7.5.1 din contractul modificat prin act adițional, de la data adoptării bilanțului contabil, conform art. 969 C. civ., iar nu de la data înregistrării la A.F.P., cum susține recurenta.

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat. În baza principiului disponibilității aplicabil în procesul civil, va lua act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 140 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.