ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2896/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ, la data de 21 iunie 2004, reclamanta A.V.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL obligarea acesteia la îndeplinirea investițiilor asumate, conform clauzei 8.9.6. din contractul de vânzare cumpărare acțiuni încheiat la 27 septembrie 2000 și la plata echivalentului în lei a sumei de 5.451,3 dolari S.U.A., reprezentând penalități de întârziere pentru nerespectarea obligației investiționale asumate.

Prin sentința civilă nr. 1784 din data de 14 iulie 2004 Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ, admite în parte acțiunea și obligă pârâta să efectueze investițiile, conform clauzei 8.9.6 și anexei 5 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 27 septembrie 2000. Totodată instanța respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților pentru neexecutarea obligației investiționale, față de conținutul clauzei, prevăzute la art. 8.9.7 din contract care se referă la plata de daune interese moratorii și nu compensatorii.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 387 din 8 noiembrie 2004. Menținând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică, Curtea de Apel a reținut în considerentele deciziei că reclamanta nu este îndreptățită să obțină în același timp obligarea pârâtei la efectuarea investițiilor și la plata penalităților prevăzute în clauza 8.9.7 din contract, în această fază a derulării contractului, ci numai la momentul în care, după demersurile judiciare întreprinse de reclamantă, pârâta nu-și îndeplinește obligația investițională, prevăzută în contract și în anexa 5 la acesta.

În contra acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S., solicitând modificarea în totalitate a deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței tribunalului cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Recurenta își fundamentează motivele de nelegalitate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență următoarele: - au fost încălcate prevederile art. 969 C. civ., precum și dispozițiile O.G.

25/2002 cu completările și modificările ulterioare, instanța prin soluția adoptată, exonerează în fapt, pârâta intimată de plata penalităților datorate de 30% din suma neinvestită ca urmare a neefectuării obligației investiționale în termenul prevăzut la clauza 8.9.6 din contract; - instanța a dat o interpretare greșită clauzelor contractuale cu încălcarea prevederilor art. 977-978 C. civ., ceea ce a condus în fapt la inaplicabilitatea clauzei privitoare la penalități de neexecutare a obligațiilor investiționale. 1. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele de nelegalitate, prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, hotărârile pronunțate fiind date cu încălcarea legii.

2. Potrivit contractului de vânzare cumpărare acțiuni încheiat la 27 septembrie 2000, între părți, pârâta cumpărătoare și-a asumat obligația de a efectua în societate pe o perioadă de un an, începând cu 28 decembrie 2000 o investiție în valoare de 18.171 dolari S.U.A., pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, iar în cazul neefectuării lor, la termenele stipulate în anexa 5 la contract, să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 30% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat (clauza 8.9.7). 3. Instanțele, deși rețin neîndeplinirea obligațiilor investiționale la termen de către pârâtă, lipsesc de eficiență juridică clauza referitoare la penalități printr-o interpretare care excede conținutul vădit neîndoielnic al clauzei asumate de pârâtă încălcând astfel dispozițiile art. 969 C. civ., care statuează caracterul obligatoriu al convențiilor legal încheiate atât pentru părți cât și pentru instanță.

4. Așa fiind, Curtea va admite recursul în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va modifica decizia atacată, va admite apelul împotriva sentinței fondului nr. 1784 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o schimbă în parte în sensul că va admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților în sumă de 5.451,3 dolari S.U.A. în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua executării. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 387 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată, admite apelul, schimbă în parte sentința în sensul că admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalități și în consecință obligă pârâta la plata sumei de 5.451,3 dolari S.U.A. cu acest titlu, în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua executării. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.