ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2896/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2896/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă
înregistrată la Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ,
la data de 21 iunie 2004, reclamanta A.V.A.S. a solicitat în contradictoriu cu
pârâta SC P.I. SRL obligarea acesteia la îndeplinirea investițiilor asumate,
conform clauzei 8.9.6. din contractul de vânzare cumpărare acțiuni încheiat la
27 septembrie 2000 și la plata echivalentului în lei a sumei de 5.451,3 dolari
S.U.A., reprezentând penalități de întârziere pentru nerespectarea obligației
investiționale asumate.
Prin sentința civilă nr. 1784
din data de 14 iulie 2004 Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ,
admite în parte acțiunea și obligă pârâta să efectueze investițiile, conform
clauzei 8.9.6 și anexei 5 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 27
septembrie 2000. Totodată instanța respinge capătul de cerere privind obligarea
pârâtei la plata penalităților pentru neexecutarea obligației investiționale,
față de conținutul clauzei, prevăzute la art. 8.9.7 din contract care se referă
la plata de daune interese moratorii și nu compensatorii.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de
Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia
civilă nr. 387 din 8 noiembrie 2004.
Menținând hotărârea primei
instanțe ca legală și temeinică, Curtea de Apel a reținut în considerentele
deciziei că reclamanta nu este îndreptățită să obțină în același timp obligarea
pârâtei la efectuarea investițiilor și la plata penalităților prevăzute în
clauza 8.9.7 din contract, în această fază a derulării contractului, ci numai
la momentul în care, după demersurile judiciare întreprinse de reclamantă,
pârâta nu-și îndeplinește obligația investițională, prevăzută în contract și în
anexa 5 la acesta.
În contra acestei decizii a
declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S., solicitând modificarea în
totalitate a deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței
tribunalului cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum
a fost formulată.
Recurenta își fundamentează
motivele de nelegalitate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
susținând în esență următoarele:
- au fost încălcate
prevederile art. 969 C. civ., precum și dispozițiile O.G. 25/2002 cu completările
și modificările ulterioare, instanța prin soluția adoptată, exonerează în fapt,
pârâta intimată de plata penalităților datorate de 30% din suma neinvestită ca
urmare a neefectuării obligației investiționale în termenul prevăzut la clauza
8.9.6 din contract;
- instanța a dat o
interpretare greșită clauzelor contractuale cu încălcarea prevederilor art. 977-978
C. civ., ceea ce a condus în fapt la inaplicabilitatea clauzei privitoare la
penalități de neexecutare a obligațiilor investiționale.
Curtea constată că
recursul este fondat pentru motivele de nelegalitate, prevăzute de dispozițiile
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanțele au interpretat greșit actul
juridic dedus judecății, hotărârile pronunțate fiind date cu încălcarea legii.
Potrivit contractului de
vânzare cumpărare acțiuni încheiat la 27 septembrie 2000, între părți, pârâta
cumpărătoare și-a asumat obligația de a efectua în societate pe o perioadă de
un an, începând cu 28 decembrie 2000 o investiție în valoare de 18.171 dolari
S.U.A., pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, iar în
cazul neefectuării lor, la termenele stipulate în anexa 5 la contract, să
plătească vânzătorului o penalitate egală cu 30% din suma rămasă neinvestită la
sfârșitul fiecărui an și cumulat (clauza 8.9.7).
Instanțele, deși rețin
neîndeplinirea obligațiilor investiționale la termen de către pârâtă, lipsesc
de eficiență juridică clauza referitoare la penalități printr-o interpretare
care excede conținutul vădit neîndoielnic al clauzei asumate de pârâtă
încălcând astfel dispozițiile art. 969 C. civ., care statuează caracterul
obligatoriu al convențiilor legal încheiate atât pentru părți cât și pentru
instanță.
Așa fiind, Curtea va
admite recursul în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va modifica
decizia atacată, va admite apelul împotriva sentinței fondului nr. 1784 din 14
iulie 2004 a Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ,
pe care o schimbă în parte în sensul că va admite și capătul de cerere privind
obligarea pârâtei la plata penalităților în sumă de 5.451,3 dolari S.U.A. în
echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua executării.
Vor fi menținute celelalte
dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 387 din 8 noiembrie 2004
a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,
modifică decizia atacată, admite apelul, schimbă în parte sentința în sensul că
admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalități și în
consecință obligă pârâta la plata sumei de 5.451,3 dolari S.U.A. cu acest
titlu, în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua executării.
Menține restul dispozițiilor
sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 17 mai 2005.